Ating trecutul.
Am incercat sa ma prefac ca uit,
aceasta este chiar in mine
Am incercat sa-l ard,sa-l rup,
trecutul tot trecut ramine.
Si poate mine poate azi,
mai indoelnic eu voi scrie
doar ca aceasta as putea sa sterg
insa trecutul tot trecut ramine.
Si voi rostogoli un an
sa nu se ruineze timpul,
Sa stiti ca eu rabdare am
Dar nu mai vreau
trecutul sama friga.
Am incercat sa ma prefac ca uit
Trecutul sa uitat spre mine
Eu ochii i-am inchis spunind
E timpul ca sa-l scot din mine.
Category: Poems dedicated
All author's poems: deniszelene
Date of posting: 1 февраля 2015
Views: 2811
Poems in the same category
Din dragoste in dor
nu mai stii de "somn usor"
sau sa imi spui ca iti este dor
de noi, esti confuz sa spui
imi arati ca te tot opui
si inca astept si astept
sa vrei sa ma tii la piept
probabil ai fugi si ai pleca
cu totul din viata mea
si inca astept sa te implici
dar tie usor sa te complici
si te as vrea langa mine
si mereu numai pe tine
am luat pastile stiai?
probabil de astea uitai
dar păsare imi arătai?
terminai de facut ce aveai
si dupa te culcai
ti am vrut mereu caldură
dar o considerai ură
am dat oricâta siguranță
n ai dat mare importanță
mai bine nu eram in a ta lume
oricum iti sunt doar un simplu nume..
Dedicatie
Ce lume-ar fi ! nebuna ori frumoasa !
Oare ar mai fi , de tu n-ai exista !
Esti ingerul ce viata-mi coloreaza !
O ! esti comoara vesnica a mea !
Esti o raza care zboara , mereu calatoare
Reprezinti o stea ca mierea calda , lucitoare,
Daruiesti cu a ta privire, dulcea mare de pe cer,
Cu respect pentru iubita, de l-al tau luceafar.
Green
The color of trees,
The color of grass freshly cut on a spring evening.
It represents life, growth, and so many more.
I used to think of him when i heard green,
He had something no one could ever steal.
Something special, something quite real.
Something, i have never seen.
Green, this color that reminds me of him,
I hate that i love it so much, with it perks and dark sides.
It represent so many things, one of them being the one and only him.
I see him when i think of it, every night in evey dream,
I felt alive knowing it was real, truly now you must think it disappeared.
It has not, tho i dont have it, i lost it, it was a bad habit .
It was so special so clean,
This green color that you could only dream,
He had it, it was his.
It was a piece you could only wish to steal, tho impossible if you ask me.
Green, the color of growth , the color of life, and most importantly the color of his beautiful…eyes.
Cât aş vrea
Şi ca ploaia şi ca vântul şi ca lacrimi care cad,
Eu respir un aer rece, din mic colţul meu de iad.
Vă alung. Fugiţi departe, de durerea-mi vă feriţi,
Dar în inima mea tristă - cât aş vrea să nu fugiţi...
Cât aş vrea pe timp de noapte, cât e chinul un voinic,
Să stea lângă mine mama, povestind despre nimic.
Eu s-ascult, ca-n vremea ceea când eram copil zglobiu
Şi când mă zbăteam, ca zmeul, dorind toate să le ştiu.
Cât aş vrea de dimineaţă, când e soarele amar,
Să mă scol de vocea tatei ce să cheme iar şi iar;
Dintre gene aţipite, să-i văd chipul cald şi blând.
Doamne, pentru-aşa trăire aş da toate pe pamânt.
Cât aş vrea în miezul zilei să aud că-n uşă bate
Şi-ntristată de vre-o ştire - să mă bucur de un frate.
Să deschid. Să stăm de vorba cum nicicând nu mai făcum,
Căci mai mult ca niciodată, de folos îmi e - acum.
Cât aş vrea din departare iar scrisorile să vie
Şi pe drumul către casă să alerg cu bucurie,
Sa-mi găsesc în prag părinţii cum stăteau odinioară
Şi să sting în mine dorul care arde ca o pară.
Sfori
Inca le poarta
De parca nu ar fi o povara
Inca le are.
Stranse la mana
De parca ieri si le-a legat la încheietura .
Inca o port,
Fara probleme.
Ca o sfoara stransa .
Simt ca e parte din mine,
Iar ziua in care am legat-o pare a fi acum mi de zile.
Le purtam amandoi,
Suntem legati, noi doi
Cu sfori legate strans ,
La incheieturi.
Fac parte din noi.
Ca o ganteră ne echilibram,
Sforile ni le asezam,
Sa stea cat mai strans la mana,
Sa nu dam drumul,
Sa nu lasam acea legatura.
Sforile,
Le-am legat odata,
Si acum pare ca nu le vom da jos niciodata.
Tinem drept mana,
Ca nu cumva sa cada lin legatura.
Sa nu cumva sa o pierdem.
Traim vieti separate,
Dezlegate, insa stranse si albastre.
Nu am uitat, cel putin eu,
Insa si tu o porti si iti e greu.
Nu uitam ci continuam, sa strangem mai tare.
Am crezut că ești acasă
Am găsit în tine ce credeam că nu există,
O liniște în haos, o atingere atât de simplistă.
Ai apărut ca o zi de primăvară între nori,
Și m-ai făcut să cred că pot iubi din nou, fără fiori de griji, fără zori.
Mă făceai să râd din lucruri mici, să sper iar la povești,
Să uit de tot ce-a fost urât, să vreau iar să iubești.
Mi-am pus sufletul pe masă — fără teamă, fără scut —
Dar, glumesc… m-ai dezamăgit și tu, ca un ecou tăcut.
N-a fost nici ceartă, nici furtună, nici sfârșit dramatic,
Doar o distanță crescută între „te iubesc” și „nu mai simt nimic”.
Ai plecat fără să pleci, ai rămas fără să fii,
Iar eu, rătăcită prin vise, mai caut încă ce-am fi putut fi.
Totuși, nu te condamn. N-ai știut ce aveai.
Și poate nici eu nu știam ce aștept, ce visam, ce mai ai.
Dar îți mulțumesc — chiar și pentru rănile lăsate,
Căci ele m-au învățat cum să fiu întreagă, chiar și frântă pe jumătate.
Poate într-o altă viață, într-un alt timp curat,
Ne-am fi iubit fără frică, fără pasul tău grăbit, fără "prea complicat".
Dar în asta… e bine și așa: eu cu mine, tu cu tine.
Și poate… data viitoare, dragostea o să rămână, nu doar să vină.
Din dragoste in dor
nu mai stii de "somn usor"
sau sa imi spui ca iti este dor
de noi, esti confuz sa spui
imi arati ca te tot opui
si inca astept si astept
sa vrei sa ma tii la piept
probabil ai fugi si ai pleca
cu totul din viata mea
si inca astept sa te implici
dar tie usor sa te complici
si te as vrea langa mine
si mereu numai pe tine
am luat pastile stiai?
probabil de astea uitai
dar păsare imi arătai?
terminai de facut ce aveai
si dupa te culcai
ti am vrut mereu caldură
dar o considerai ură
am dat oricâta siguranță
n ai dat mare importanță
mai bine nu eram in a ta lume
oricum iti sunt doar un simplu nume..
Dedicatie
Ce lume-ar fi ! nebuna ori frumoasa !
Oare ar mai fi , de tu n-ai exista !
Esti ingerul ce viata-mi coloreaza !
O ! esti comoara vesnica a mea !
Esti o raza care zboara , mereu calatoare
Reprezinti o stea ca mierea calda , lucitoare,
Daruiesti cu a ta privire, dulcea mare de pe cer,
Cu respect pentru iubita, de l-al tau luceafar.
Green
The color of trees,
The color of grass freshly cut on a spring evening.
It represents life, growth, and so many more.
I used to think of him when i heard green,
He had something no one could ever steal.
Something special, something quite real.
Something, i have never seen.
Green, this color that reminds me of him,
I hate that i love it so much, with it perks and dark sides.
It represent so many things, one of them being the one and only him.
I see him when i think of it, every night in evey dream,
I felt alive knowing it was real, truly now you must think it disappeared.
It has not, tho i dont have it, i lost it, it was a bad habit .
It was so special so clean,
This green color that you could only dream,
He had it, it was his.
It was a piece you could only wish to steal, tho impossible if you ask me.
Green, the color of growth , the color of life, and most importantly the color of his beautiful…eyes.
Cât aş vrea
Şi ca ploaia şi ca vântul şi ca lacrimi care cad,
Eu respir un aer rece, din mic colţul meu de iad.
Vă alung. Fugiţi departe, de durerea-mi vă feriţi,
Dar în inima mea tristă - cât aş vrea să nu fugiţi...
Cât aş vrea pe timp de noapte, cât e chinul un voinic,
Să stea lângă mine mama, povestind despre nimic.
Eu s-ascult, ca-n vremea ceea când eram copil zglobiu
Şi când mă zbăteam, ca zmeul, dorind toate să le ştiu.
Cât aş vrea de dimineaţă, când e soarele amar,
Să mă scol de vocea tatei ce să cheme iar şi iar;
Dintre gene aţipite, să-i văd chipul cald şi blând.
Doamne, pentru-aşa trăire aş da toate pe pamânt.
Cât aş vrea în miezul zilei să aud că-n uşă bate
Şi-ntristată de vre-o ştire - să mă bucur de un frate.
Să deschid. Să stăm de vorba cum nicicând nu mai făcum,
Căci mai mult ca niciodată, de folos îmi e - acum.
Cât aş vrea din departare iar scrisorile să vie
Şi pe drumul către casă să alerg cu bucurie,
Sa-mi găsesc în prag părinţii cum stăteau odinioară
Şi să sting în mine dorul care arde ca o pară.
Sfori
Inca le poarta
De parca nu ar fi o povara
Inca le are.
Stranse la mana
De parca ieri si le-a legat la încheietura .
Inca o port,
Fara probleme.
Ca o sfoara stransa .
Simt ca e parte din mine,
Iar ziua in care am legat-o pare a fi acum mi de zile.
Le purtam amandoi,
Suntem legati, noi doi
Cu sfori legate strans ,
La incheieturi.
Fac parte din noi.
Ca o ganteră ne echilibram,
Sforile ni le asezam,
Sa stea cat mai strans la mana,
Sa nu dam drumul,
Sa nu lasam acea legatura.
Sforile,
Le-am legat odata,
Si acum pare ca nu le vom da jos niciodata.
Tinem drept mana,
Ca nu cumva sa cada lin legatura.
Sa nu cumva sa o pierdem.
Traim vieti separate,
Dezlegate, insa stranse si albastre.
Nu am uitat, cel putin eu,
Insa si tu o porti si iti e greu.
Nu uitam ci continuam, sa strangem mai tare.
Am crezut că ești acasă
Am găsit în tine ce credeam că nu există,
O liniște în haos, o atingere atât de simplistă.
Ai apărut ca o zi de primăvară între nori,
Și m-ai făcut să cred că pot iubi din nou, fără fiori de griji, fără zori.
Mă făceai să râd din lucruri mici, să sper iar la povești,
Să uit de tot ce-a fost urât, să vreau iar să iubești.
Mi-am pus sufletul pe masă — fără teamă, fără scut —
Dar, glumesc… m-ai dezamăgit și tu, ca un ecou tăcut.
N-a fost nici ceartă, nici furtună, nici sfârșit dramatic,
Doar o distanță crescută între „te iubesc” și „nu mai simt nimic”.
Ai plecat fără să pleci, ai rămas fără să fii,
Iar eu, rătăcită prin vise, mai caut încă ce-am fi putut fi.
Totuși, nu te condamn. N-ai știut ce aveai.
Și poate nici eu nu știam ce aștept, ce visam, ce mai ai.
Dar îți mulțumesc — chiar și pentru rănile lăsate,
Căci ele m-au învățat cum să fiu întreagă, chiar și frântă pe jumătate.
Poate într-o altă viață, într-un alt timp curat,
Ne-am fi iubit fără frică, fără pasul tău grăbit, fără "prea complicat".
Dar în asta… e bine și așa: eu cu mine, tu cu tine.
Și poate… data viitoare, dragostea o să rămână, nu doar să vină.
Other poems by the author
Rezumatul vietii
Pasesc pe inima cu mintea,
si ura este chiar nimic
iubirea este mai flaminda
dar trece ca un anotimp.
Si nu exista asteptare
ci este numai timp pierdut
si daca astazi omul moare
sa stii ca viata na vurut.
Data Uitarii)
Pe pagina uitarii
ramii cuprins din carte.
Si printre rinduri rare
devii ca un pustiu.
Tu nu trezesti in mine
furtuna si nici valuri.,
nici nu mai esti motivul
ascuns sa te descriu.
Rezumatul vietii
Pasesc pe inima cu mintea,
si ura este chiar nimic
iubirea este mai flaminda
dar trece ca un anotimp.
Si nu exista asteptare
ci este numai timp pierdut
si daca astazi omul moare
sa stii ca viata na vurut.
Data Uitarii)
Pe pagina uitarii
ramii cuprins din carte.
Si printre rinduri rare
devii ca un pustiu.
Tu nu trezesti in mine
furtuna si nici valuri.,
nici nu mai esti motivul
ascuns sa te descriu.