De atâția ani...
De atâția ani tot mă frământ,
Aici, singur pe pământ,
Și-mi simt celula rumegând,
În gând...
Iar visu-mi este tot zburând,
În gheare sufletu-mi ținând,
Ca morții să îl dau sperând,
Curând...
Abisuri trec și mă-nspăimânt,
Pe aripi noaptea aducând,
Și văd tornade măturând,
Pământ...
Cobor lumini parcă plouând,
Iar foc se-ntinde vieți cerând,
Văd oamenii mereu săpând,
Mormânt...
Iar păsări nu mai văd zburând,
Aud doar îngerii cântând,
Și-n cântul lor m-aud în gând,
Urlând...
De atâția ani tot mă frământ,
Aici, singur pe pământ,
Și-adorm adesea prea curând,
Plângând...
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 14 октября 2024
Added in favorites: 1
Views: 177
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Totul ..e nimic!
Poem: INCEP
Test de personalitate: Alege una din cele cinci cărţi şi află-ţi destinul
Poem: Nu ne-am fi așteptat în finlandeză
Poem: Această minunată copilărie
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere
Poem: Păcatul
Poem: O stea… căzătoare
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău