De atâția ani...
De atâția ani tot mă frământ,
Aicea singur pe pământ,
Și-mi simt celula rumegând,
În gând...
Iar visu-mi este tot zburând,
În gheare sufletu-mi ținând,
Ca morții să îl dau sperând,
Curând...
Abisuri trec și mă-nspăimânt,
Pe aripi noaptea aducând,
Și văd tornade măturând,
Pământ...
Cobor lumini parcă plouând,
Iar foc se-ntinde vieți cerând,
Văd oamenii mereu săpând,
Mormânt...
Iar păsări nu mai văd zburând,
Aud doar îngerii cântând,
Și-n cântul lor m-aud în gând,
Urlând...
De atâția ani tot mă frământ,
Aicea singur pe pământ,
Și-adorm adesea prea curând,
Plângând...
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 14 octombrie
Vizualizări: 43
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Um vis de varã
Poem: REVENIRE
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO
Poem: Oare de ce doar unii...!
Poem: Străina!
MII DE CĂRȚI PENTRU CEI MICI. La Chişinău s-a deschis un târg de carte pentru copii
Poem: Amintire
Poem: Decăderea unui Rege.
VIDEO. Poezii și cântece românești la Paris! Cum a fost celebrată Ziua Limbii Române în Franța