Dialog cu noaptea
Tu noapte cea întunecată
De ce-mi ții iar iubita trează?
Crezi că ești scufundată în misterul Lunii ce te luminează,
Dar tu ești rece precum reci sunt ei strigoii,
Ori ale nopții sumbre fără chip fantome,
Sau mai degrabă nimeni nu te știe,
Ce tainică înfățișare porți?
Te cert acum nebună noapte,
Să-mi lași iubita să ajungă acasă,
Purtată de al dimineții dulce braț...
Te cert din nou pe tine noapte,
Du-te departe,pleacă...
Mie îmi pari nerușinată,
De vrei îngheață ori te topește,
Sincer de tine nici că-mi pasă!
Știi bine,nimeni nu te place,
Lasă-mi iubita ca să doarmă,
Dispari odată!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 17 martie
Vizualizări: 91
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: disensiuni/10
Poem: Pe veci aproape
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării
Poem: Iubirea poartă sentimente!
Poem: Urma mea
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi
Poem: Cât contează limba ta...
Poem: Natură, creație...
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei