Dialog cu noaptea
Tu noapte cea întunecată
De ce-mi ții iar iubita trează?
Crezi că ești scufundată în misterul Lunii ce te luminează,
Dar tu ești rece precum reci sunt ei strigoii,
Ori ale nopții sumbre fără chip fantome,
Sau mai degrabă nimeni nu te știe,
Ce tainică înfățișare porți?
Te cert acum nebună noapte,
Să-mi lași iubita să ajungă acasă,
Purtată de al dimineții dulce braț...
Te cert din nou pe tine noapte,
Du-te departe,pleacă...
Mie îmi pari nerușinată,
De vrei îngheață ori te topește,
Sincer de tine nici că-mi pasă!
Știi bine,nimeni nu te place,
Lasă-mi iubita ca să doarmă,
Dispari odată!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mâine
Poem: Simplu visător
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO
Poem: Negru și alb
Poem: Nu mi-ai scris..
(video) Un teatru din România a ajuns în Cartea Recordurilor Guinness. Ce record a reușit să înregistreze
Poem: Ploaia
Poem: Să fiu, să nu fiu!
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici