CU PĂCATE
Într-un infinit departe
Jocul pare a fi hazard,
Miilor de ani lumină
Încă un pas le-a trebuit
Pe o TEERA neștiută
Și -au găsit un asfințit.
Printre galaxii,printre ceruri etajate
Suflete de oameni vii
Cu priviri decente bate.
Raiu-i sus în ceruri înalte
Iadu-i jos și-i plin de smoală
Și de multe ce-s păcatele
Dau pe afară.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 10 noiembrie 2024
Vizualizări: 238
Poezii din aceiaşi categorie
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Noaptea mea
Ești noaptea mea de patimi și speranță
Întunecată zână cu ochi verzi.
Zeița-n care merită să crezi,
Misterul ce dă vieții importanță.
E noapte iar și iar renasc prin tine.
Ne mângâie suav o șoapt-a lunii
Și ne iubim în taină ca nebunii,
Înfiorați de-a stelelor lumine.
Cu dor învălui trupu-ți mlădios
Las' noaptea, sfânta noapte să ne-mbete,
Las' să păstrez parfumul tău în plete!
Ah! Vine răsăritul dureros...
Mă tem de soare când te fură-ncet,
Iar ziua-mi trece-n chin și suferință,
Și luna strig, cu sete și credință.
Dar, seara vine iar, vino, te-aștept...
Pe fruntea ta...
Pe fruntea ta mi-am pus bătaia vieții,
Și-am adormit în tine ca-ntr-un vers,
Apoi am strâns în suflet toți poeții,
Ca să-ți aprind o stea în univers.
Mi-ai dat tăceri mai grele decât munții,
Și le-am purtat cu teamă și suspin,
Sub pielea mea s-au adunat toți muții,
Și-am devenit treptat un pantomim.
Chiar m-am lăsat cu totul în cădere,
Plutind pe râuri repezi fără mal,
Iar apa toată izvora doar din durere,
Și-un urlet se-auzea din fiecare val.
Cu patos ți-am zidit o mănăstire,
Și-n mijloc ți-am făcut altar,
Ca să te rogi spre veșnică iubire,
Iubita mea cu sufletul precar.
Rămân pierdut în umbre și lumină,
În trupul tău mi-e cerul cel mai sfânt,
Și-am să te port cu mine-n rădăcină,
Să-mi fii de-a pururi apă și pământ.
Lumina unui vis
Ce noapte grea mi s-a lăsat,
Pe suflet ca un sloi,
Și parcă cerul răsturnat,
Se frânge peste noi.
Ce vânt pustiu îmi bate-n piept
Ca-n trunchiul unui fag,
Când brațul cald eu mi-l îndrept ,
Să-ți prindă trupul drag.
Ce iarnă albă-mi curge-n sânge,
Cărând troieni de patimi,
Iar ochiul trist adesea plânge,
Numai ninsori de lacrimi.
Și, valuri vii din alte mări,
Mă cheamă cu-al lor glas,
Să scap de acele încercări,
Ce-n inimă-au rămas.
O, stele, stingeți rând pe rând,
Lumina unui vis,
Să nu mai sper, să nu mai plâng,
În sufletu-mi închis.
E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Privește astăzi pe acele geamuri...
Privește astăzi pe acele geamuri
Ce bat spre-ograda gândului plăcut,
În care și acum, dormind sub ramuri,
Te-așteaptă marca timpului pierdut.
De mult în sinea ta domnește frica
Prezentului acesta-ncrâncenat...
Hai, leapădă-l tu și rămâi ca mica
Făptură ce cu sorii a jonglat!
Mă întristează să te văd cum suferi,
Știindu-ți dragul suflet delicat,
Precum era și vântul printre nuferi
În dimineața când ne-am sărutat...
Doresc pe ea s-o porți c-un țel în minte,
Pân’ vei uita că nu am să-ți mai scriu...
Dar chiar și-așa, eu, dintre crengi, cuminte,
Voi răsări mereu cu glasul viu.
(Imagine de fundal: Jill Clardy)
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Noaptea mea
Ești noaptea mea de patimi și speranță
Întunecată zână cu ochi verzi.
Zeița-n care merită să crezi,
Misterul ce dă vieții importanță.
E noapte iar și iar renasc prin tine.
Ne mângâie suav o șoapt-a lunii
Și ne iubim în taină ca nebunii,
Înfiorați de-a stelelor lumine.
Cu dor învălui trupu-ți mlădios
Las' noaptea, sfânta noapte să ne-mbete,
Las' să păstrez parfumul tău în plete!
Ah! Vine răsăritul dureros...
Mă tem de soare când te fură-ncet,
Iar ziua-mi trece-n chin și suferință,
Și luna strig, cu sete și credință.
Dar, seara vine iar, vino, te-aștept...
Pe fruntea ta...
Pe fruntea ta mi-am pus bătaia vieții,
Și-am adormit în tine ca-ntr-un vers,
Apoi am strâns în suflet toți poeții,
Ca să-ți aprind o stea în univers.
Mi-ai dat tăceri mai grele decât munții,
Și le-am purtat cu teamă și suspin,
Sub pielea mea s-au adunat toți muții,
Și-am devenit treptat un pantomim.
Chiar m-am lăsat cu totul în cădere,
Plutind pe râuri repezi fără mal,
Iar apa toată izvora doar din durere,
Și-un urlet se-auzea din fiecare val.
Cu patos ți-am zidit o mănăstire,
Și-n mijloc ți-am făcut altar,
Ca să te rogi spre veșnică iubire,
Iubita mea cu sufletul precar.
Rămân pierdut în umbre și lumină,
În trupul tău mi-e cerul cel mai sfânt,
Și-am să te port cu mine-n rădăcină,
Să-mi fii de-a pururi apă și pământ.
Lumina unui vis
Ce noapte grea mi s-a lăsat,
Pe suflet ca un sloi,
Și parcă cerul răsturnat,
Se frânge peste noi.
Ce vânt pustiu îmi bate-n piept
Ca-n trunchiul unui fag,
Când brațul cald eu mi-l îndrept ,
Să-ți prindă trupul drag.
Ce iarnă albă-mi curge-n sânge,
Cărând troieni de patimi,
Iar ochiul trist adesea plânge,
Numai ninsori de lacrimi.
Și, valuri vii din alte mări,
Mă cheamă cu-al lor glas,
Să scap de acele încercări,
Ce-n inimă-au rămas.
O, stele, stingeți rând pe rând,
Lumina unui vis,
Să nu mai sper, să nu mai plâng,
În sufletu-mi închis.
E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Privește astăzi pe acele geamuri...
Privește astăzi pe acele geamuri
Ce bat spre-ograda gândului plăcut,
În care și acum, dormind sub ramuri,
Te-așteaptă marca timpului pierdut.
De mult în sinea ta domnește frica
Prezentului acesta-ncrâncenat...
Hai, leapădă-l tu și rămâi ca mica
Făptură ce cu sorii a jonglat!
Mă întristează să te văd cum suferi,
Știindu-ți dragul suflet delicat,
Precum era și vântul printre nuferi
În dimineața când ne-am sărutat...
Doresc pe ea s-o porți c-un țel în minte,
Pân’ vei uita că nu am să-ți mai scriu...
Dar chiar și-așa, eu, dintre crengi, cuminte,
Voi răsări mereu cu glasul viu.
(Imagine de fundal: Jill Clardy)
Alte poezii ale autorului
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
CELE DOUĂ SURORI prima parte
Zi de sâmbătă .Aristia se pregătea sufletește pentru plecarea în concediu.
La insistențile surorii sale ,acceptase invitația ei .Ștefania ,pe care nu o văzuse
față în față de aproape cinci ani ,îi propusese această întânlire .De obicei vorbeau
mult la telefon,dar în ultimul timp ,ceva mai rar.Avea ceva emoții ,pentru că nu știau
multe una despre cealaltă.La telefon discutau doar banalități .Aseară au stabilit în mod
serios când pleacă autocarul ,când ajunge la Istambul și unde urma să o aștepte Ștefania .
Era prima ei vizită și nu s-ar fi descurcat dacă nu era așteptată.Până la ora 07:30
dimineața , zi de luni ,autocarul era staționat în piață și mulți dintre călători își ocupaseră
deja locurile.Drumul era lung și obositor .Pe traseu ,se mai făceau staționări pentru o țigară
sau alte nevoi .Mulți dintre călători ațipiseră .După coborâre ,Aristița a văzut-o pe Stefania
care îi făcea semne cu ambele mâini .Curios ,nu s-au îmbrățișat ,parcă nu ar fi avut timp .
Ștefania o invită grăbită pe Aristița în mașină .Au și plecat la drum .Ștefania conducea
cu asprime și ciudă, iar Aristița se înterba ce s-a întâmplat .După un timp Ștefania îi spune:
-Stai puțin să îmi revin .Am avut un incident înainte de sosirea ta și am rămas puțin
șocată., voiam să pun puțină distanță între el și mine ,părăsind cât mai repede orașul .
Au mers mai bine de o oră ,ieșind bine din oraș .Ștefania a tras pe dreapta lângă o
parcare ,unde și-a invitat sora la o cafea . Se
priveau cu drag una pe cealaltă , se studiau .
Aristița spune îmbrățișind-o: Abia așteptam să te văd .Ești o femeie frumoasă .Cum de nu ai găsit
nici un turc bogat?
- Dar nici nu am căutat .Mi-am schimbat părerea că prin căsătorie te realizezi .
Ștefania arăta bine ,suplă , bronzată , cu ochii migdalați și părul negru ,bogat .Avea tot ce își
dorește o femeie la anii ei .În plus , acum avea și o afacere din care poate trăi echilibrat .Totuși ,ceva
din făptura ei degaja tristețe .
-Ei , cum ți s-a părut drumul ? Obositor?
-Obositor , dar mai ales stresant .Traseul prin Bulgaria ,pe șoseaua aceia îngustă printre munții ,
despre am auzit povești nu tocmai plăcute ,a fost dificil .Am trecut pe acolo ziua și traficul era intens.Auto-
carele merg în coloană ca să se ajute la nevoie .Am auzit zvonuri că în unele zone ,autocarele sunt atacate
de răufăcători .Nu știu dacă este adevărat sau nu M-am întânlit cu un fost coleg de liceu și am depănat amintiri .
-Vrei să mai luăm ceva pentru drum? Mai avem mult de mers până ajungem acasă....Dacă te simți
obosită , pați trece în spate și să încerci să dormi .Ți ar prinde bine o oră de somn după așa un drum lung .
-Ștefania ,nu te simți bine? Te văd abătută . Îmi ascunzi ceva?
-Și da , și nu Am ostare de neliniște , parcă mă pândește ceva și nu știu de unde .Poate senzația asta
este determinată de faptul că acum două săptămâni am fost la o ghicitoare .Aproape am devenit dependentă de
ea . Printre altele , m-a avertizat că mă așteaptă un pericol ,dacă nu moartea ,într-o zi de joi, când voi fi alături de
cineva foarte drag mie , și că viața mea va fi mâinile acelei persoane .Sunt întâmplări din viața mea pe caare tu nu
le știi .Am trecut prin multe situații periculoase , dar nu m-am temut niciodată .Nu-mi găsesc locul ,nu mă pot stăpâni .
va continua
O NOAPTE ROMANTICĂ continuare
Robert mă priyește mirat,neînțelegând care îmi sunt intențiile. Din grămada de frunze
le aleg pe cele mai mari.Din ele alcătuiesc dou cupe.Ne apropiem unul de celălant să ciocnim.
-Stai să îmi pun o dorință ,spun eu.
-Pentru ce vrei să bem?mă întreabă el.
--Pentru prietenie,spn în șoaptă.
--Atunci să fie pentru ,Ana,spune Robert ,întrând în jocul cuvintelor.
Nu știu cum, dar se leagă o punte între noi,o punte pe care ne place să fim alături.
Îmi vine un chef de vorbă,poate de la gura de vin dulce.Vorbeam cu ușurință despre roate.
--Aș fi vrut să spun că beau pentru dragoste,șoptește la rândul lui Robert.--
--Din toate relațiile ce se înfiripă între o femeie și un bărbat ,eu aleg prietenia.
--De ce?
--Cred în ea, deoarece se bazează doar pe sentimente pure, curate,nevinovate.
--Ana ai fost îndrăgostită vreodată?
--Până acum am avut doar prieteni,dar adesea prietenia pregătește drumlmul spre dragoste.
--Dragostea aduce cu ea și fericire și durere.O vâd mereu,la prietenii mei.Se aș terne o tăcere
caldă.Privim amândoi cerul încărcat de stele.Lumina lor parcă ne intra în suflet .E un moment
unic până acum în viața mea,când văd și ascult liniștea nopții,stăpână peste tot.
SCRISOARE CĂTRE TATA
Dragă tată ne este dor de tine
S-au spus vorbe grele
Care au durut...
Tu când vorbești de mama
Ai un nod în gât.
Te înfurii ,ești tare supărat,
Tată ,fără tine casa e pustie!...
Ce pot face eu?
Mama e mai calmă ,vorbește cu noi
Dar ,nici-o vorbă ce este cu voi?...
Când o întreb de tine ,zâmbește ...
-Fii cuminte ,tata vă iubește
Dar e om ,și omul mai greșește,
Când se va desmetici !...
Sigur ,va veni .
Concert !
Se scutură floarea ...
Covor fermecat așterne cărarea,
Din vișini,cireși cad petale
Răsună un tulnic în vale.
Nu voal străveziu acoperă cerul
Arome dulci împrăștie mărul;
Cu saci grei micuța albină
Polenul din flori ,îl adună.
Un trubadur greieraș
Proaspăt chiriaș
Își acordă chitara
Când se apropie seara!
VOUĂ
Vin ades la voi în gând
Când dorul se strecoară
Stați cuminți ,frumoși și tineri
Pe perete într-o ramă.
Mă sfătuesc cu voi
Când greul vieții
Îmi dă iar târcoale.
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
CELE DOUĂ SURORI prima parte
Zi de sâmbătă .Aristia se pregătea sufletește pentru plecarea în concediu.
La insistențile surorii sale ,acceptase invitația ei .Ștefania ,pe care nu o văzuse
față în față de aproape cinci ani ,îi propusese această întânlire .De obicei vorbeau
mult la telefon,dar în ultimul timp ,ceva mai rar.Avea ceva emoții ,pentru că nu știau
multe una despre cealaltă.La telefon discutau doar banalități .Aseară au stabilit în mod
serios când pleacă autocarul ,când ajunge la Istambul și unde urma să o aștepte Ștefania .
Era prima ei vizită și nu s-ar fi descurcat dacă nu era așteptată.Până la ora 07:30
dimineața , zi de luni ,autocarul era staționat în piață și mulți dintre călători își ocupaseră
deja locurile.Drumul era lung și obositor .Pe traseu ,se mai făceau staționări pentru o țigară
sau alte nevoi .Mulți dintre călători ațipiseră .După coborâre ,Aristița a văzut-o pe Stefania
care îi făcea semne cu ambele mâini .Curios ,nu s-au îmbrățișat ,parcă nu ar fi avut timp .
Ștefania o invită grăbită pe Aristița în mașină .Au și plecat la drum .Ștefania conducea
cu asprime și ciudă, iar Aristița se înterba ce s-a întâmplat .După un timp Ștefania îi spune:
-Stai puțin să îmi revin .Am avut un incident înainte de sosirea ta și am rămas puțin
șocată., voiam să pun puțină distanță între el și mine ,părăsind cât mai repede orașul .
Au mers mai bine de o oră ,ieșind bine din oraș .Ștefania a tras pe dreapta lângă o
parcare ,unde și-a invitat sora la o cafea . Se
priveau cu drag una pe cealaltă , se studiau .
Aristița spune îmbrățișind-o: Abia așteptam să te văd .Ești o femeie frumoasă .Cum de nu ai găsit
nici un turc bogat?
- Dar nici nu am căutat .Mi-am schimbat părerea că prin căsătorie te realizezi .
Ștefania arăta bine ,suplă , bronzată , cu ochii migdalați și părul negru ,bogat .Avea tot ce își
dorește o femeie la anii ei .În plus , acum avea și o afacere din care poate trăi echilibrat .Totuși ,ceva
din făptura ei degaja tristețe .
-Ei , cum ți s-a părut drumul ? Obositor?
-Obositor , dar mai ales stresant .Traseul prin Bulgaria ,pe șoseaua aceia îngustă printre munții ,
despre am auzit povești nu tocmai plăcute ,a fost dificil .Am trecut pe acolo ziua și traficul era intens.Auto-
carele merg în coloană ca să se ajute la nevoie .Am auzit zvonuri că în unele zone ,autocarele sunt atacate
de răufăcători .Nu știu dacă este adevărat sau nu M-am întânlit cu un fost coleg de liceu și am depănat amintiri .
-Vrei să mai luăm ceva pentru drum? Mai avem mult de mers până ajungem acasă....Dacă te simți
obosită , pați trece în spate și să încerci să dormi .Ți ar prinde bine o oră de somn după așa un drum lung .
-Ștefania ,nu te simți bine? Te văd abătută . Îmi ascunzi ceva?
-Și da , și nu Am ostare de neliniște , parcă mă pândește ceva și nu știu de unde .Poate senzația asta
este determinată de faptul că acum două săptămâni am fost la o ghicitoare .Aproape am devenit dependentă de
ea . Printre altele , m-a avertizat că mă așteaptă un pericol ,dacă nu moartea ,într-o zi de joi, când voi fi alături de
cineva foarte drag mie , și că viața mea va fi mâinile acelei persoane .Sunt întâmplări din viața mea pe caare tu nu
le știi .Am trecut prin multe situații periculoase , dar nu m-am temut niciodată .Nu-mi găsesc locul ,nu mă pot stăpâni .
va continua
O NOAPTE ROMANTICĂ continuare
Robert mă priyește mirat,neînțelegând care îmi sunt intențiile. Din grămada de frunze
le aleg pe cele mai mari.Din ele alcătuiesc dou cupe.Ne apropiem unul de celălant să ciocnim.
-Stai să îmi pun o dorință ,spun eu.
-Pentru ce vrei să bem?mă întreabă el.
--Pentru prietenie,spn în șoaptă.
--Atunci să fie pentru ,Ana,spune Robert ,întrând în jocul cuvintelor.
Nu știu cum, dar se leagă o punte între noi,o punte pe care ne place să fim alături.
Îmi vine un chef de vorbă,poate de la gura de vin dulce.Vorbeam cu ușurință despre roate.
--Aș fi vrut să spun că beau pentru dragoste,șoptește la rândul lui Robert.--
--Din toate relațiile ce se înfiripă între o femeie și un bărbat ,eu aleg prietenia.
--De ce?
--Cred în ea, deoarece se bazează doar pe sentimente pure, curate,nevinovate.
--Ana ai fost îndrăgostită vreodată?
--Până acum am avut doar prieteni,dar adesea prietenia pregătește drumlmul spre dragoste.
--Dragostea aduce cu ea și fericire și durere.O vâd mereu,la prietenii mei.Se aș terne o tăcere
caldă.Privim amândoi cerul încărcat de stele.Lumina lor parcă ne intra în suflet .E un moment
unic până acum în viața mea,când văd și ascult liniștea nopții,stăpână peste tot.
SCRISOARE CĂTRE TATA
Dragă tată ne este dor de tine
S-au spus vorbe grele
Care au durut...
Tu când vorbești de mama
Ai un nod în gât.
Te înfurii ,ești tare supărat,
Tată ,fără tine casa e pustie!...
Ce pot face eu?
Mama e mai calmă ,vorbește cu noi
Dar ,nici-o vorbă ce este cu voi?...
Când o întreb de tine ,zâmbește ...
-Fii cuminte ,tata vă iubește
Dar e om ,și omul mai greșește,
Când se va desmetici !...
Sigur ,va veni .
Concert !
Se scutură floarea ...
Covor fermecat așterne cărarea,
Din vișini,cireși cad petale
Răsună un tulnic în vale.
Nu voal străveziu acoperă cerul
Arome dulci împrăștie mărul;
Cu saci grei micuța albină
Polenul din flori ,îl adună.
Un trubadur greieraș
Proaspăt chiriaș
Își acordă chitara
Când se apropie seara!
VOUĂ
Vin ades la voi în gând
Când dorul se strecoară
Stați cuminți ,frumoși și tineri
Pe perete într-o ramă.
Mă sfătuesc cu voi
Când greul vieții
Îmi dă iar târcoale.