"Cu capul în nori"
Cu capul în nori,
Mă regăsesc din nou această dimineață.
Aparent am uitat unde e pământul,
Deoarece calc pe o pufoasă albeață.
Pas cu pas, îmi ghidez drumul,
Prin plapuma de nori, din cer.
Dar am făcut o greșeală...
M-am uitat în jos, de sus.
Nu mi-a fost frică,
Din contră am rămas uimit.
De priveliștea, ce ai mei ochi au captat,
A pământului de jos, ce senin îmi zâmbea.
Deodată, norii au dispărut,
Și m-au lăsat să cad.
Dar eu nu cădeam,
Și totuși mă întrebam.
Ceea ce aud, e alarma mea?
Category: Diverse poems
All author's poems: Andrei-Lucian Cantea
Date of posting: 18 сентября 2024
Views: 297
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Libertate,dragoste,tu
Poem: Îți amintești?
VIDEO. Poezii și cântece românești la Paris! Cum a fost celebrată Ziua Limbii Române în Franța
Poem: DILEMA
Poem: Respirație
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Poem: Colegi
Poem: Of tată
Aforisme despre limbă, poezie, literatură