"Cu capul în nori"
Cu capul în nori,
Mă regăsesc din nou această dimineață.
Aparent am uitat unde e pământul,
Deoarece calc pe o pufoasă albeață.
Pas cu pas, îmi ghidez drumul,
Prin plapuma de nori, din cer.
Dar am făcut o greșeală...
M-am uitat în jos, de sus.
Nu mi-a fost frică,
Din contră am rămas uimit.
De priveliștea, ce ai mei ochi au captat,
A pământului de jos, ce senin îmi zâmbea.
Deodată, norii au dispărut,
Și m-au lăsat să cad.
Dar eu nu cădeam,
Și totuși mă întrebam.
Ceea ce aud, e alarma mea?
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Andrei-Lucian Cantea
Data postării: 18 septembrie
Vizualizări: 20
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Album din copilărie
Poem: Timpul nevăzut
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia
Poem: Despre...nimic
Poem: Surprizele din apartamentul nou în franceză
(video) Un teatru din România a ajuns în Cartea Recordurilor Guinness. Ce record a reușit să înregistreze
Poem: Tata
Poem: Mi-e dor
Scriitorul Petru Cărare a decedat