"Cu capul în nori"
Cu capul în nori,
Mă regăsesc din nou această dimineață.
Aparent am uitat unde e pământul,
Deoarece calc pe o pufoasă albeață.
Pas cu pas, îmi ghidez drumul,
Prin plapuma de nori, din cer.
Dar am făcut o greșeală...
M-am uitat în jos, de sus.
Nu mi-a fost frică,
Din contră am rămas uimit.
De priveliștea, ce ai mei ochi au captat,
A pământului de jos, ce senin îmi zâmbea.
Deodată, norii au dispărut,
Și m-au lăsat să cad.
Dar eu nu cădeam,
Și totuși mă întrebam.
Ceea ce aud, e alarma mea?
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Andrei-Lucian Cantea
Data postării: 18 septembrie
Vizualizări: 121
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: MOMENTUL IN CARE ITI DAI SEAMA CA EL E
Poem: Ce frumoasă ești...
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: CODRUL PLÂNGE
Poem: Ai sa pleci
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an
Poem: Peripeție intergalactică
Poem: De-aș fi...
„Atena sărbătoreşte, lumea citeşte”. UNESCO a desemnat Capitala Mondială a Cărţii 2018