Un băiat și-o fată!
A fost odat' în sat o fată
Pe când eram tânăr fecior,
Visam să-mi fie ea aleasa
Nuntă să fac și să mă-nsor
Am vrut să-i zic că-mi place
Și mult doresc să îi vorbesc,
Dar cum de ea să mă apropii
Ca-i mei cu-ai ei nu își vorbesc
În fiecare zi ne întâlneam
Și ne zâmbeam unul la altul,
Cred că și ea mă îndrăgea
Dar nu dorea să afle satul
Din sat, mama m-a dus la studii
Dorind să fiu cât mai departe,
Știind că ochii nevăzuți se uită
Și doar așa o să mă țin de carte
Un timp mi-a fost destul de greu
Să-nvăț cu ea ca semn de carte,
Multe-ntrebări, doar un răspuns
Că eu de fată n-am avut parte
Ușor, ușor am început s-o uit
Fără a ști vreodată a ei părere,
Dacă am fost sau nu pe lista ei
Și-așa să îmi alin a mea durere
Am revenit în satul meu natal
De fata dragă m-am interesat,
Prietenii mi-au spus are iubit
Și se mărită, umblă vorba-n sat
....................................
A fost odată un băiat și-o fată
Într-un sătuc, pe malul unei ape,
El a dorit s-o facă a lui mireasă
Soarta a spus Nu...atât de-aproape!
Category: Love poems
All author's poems: Zugun
Date of posting: 23 июля 2023
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 932
Comments
Poems in the same category
Icoană
Nu știu ce am azi:
Tu în brațe-mi cazi,
Dar mie îmi vine
Să mă închin la tine
Ca la o icoană
Diafană
A unei zeițe sfinte,
Ce nu vrea să fie cuminte.
Cu teamă parcă, m-apropii
Să-ți sărut ochii
Blânzi și senini, uneori triști,
Să-ți mulțumesc că exiști.
Ca unei icoane, cu credință,
Vreau să-ți întorc recunoștință
Că alături îmi stai,
Și-mi dăruiești tot ce ai.
Parcă trăiesc o minune
iar mintea îmi spune
Că poate-astă clipă nu e reală,
Așez deci cu sfială
O sărutare
Tremurătoare
Pe buzele tale îmbătătoare
Fermecătoare
Ca două petale de flori
Ce-m dau când le-ating fiori.
Nu știu ce am azi,
Tu-n brațe îmi cazi
Eu parcă mă tem să m-aprind
Să-ți cuprind
Trupul gingaș
De demon pătimaș,
Mă tem parcă să-l strâng,
Cumva să nu-l frâng.
Dans
Ochiul hulpav privește spre tine,
Toamna presare și frunze, și ploi
Florile-n parc au nuanțe din tine,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Nori cenușii se-ating cu pământul,
Natura declară la toate război,
Atacă cu ploaia, cu frigul și vântul,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Surâde pe alee o statuie sub duș,
Apa tot crește, și curge puhoi,
Bate din aripi un alb pescăruș,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Frunze se-aștern pe bănci și alee,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Dă-mi mâna frumoasă femeie,
Să dansăm printre frunze și ploi,
Să naștem subit din ochi curcubeie,
Iar toamna mirată să privească la noi!
S-au spus toate cuvintele...
S-au spus toate cuvintele-ntre noi,
Si am rămas fără vocabular ales
"Bună, ok, și...da... și nu" abundă-n amandoi
Doar pauzele dintre ele mai au sens...
Privesc plat în oglindă și-aș vrea să îmi dau seama
E frică sau speranță în ochii ăia goi?
Dar descifrez cu-atâta ușurință care-i drama:
S-au spus toate cuvintele-ntre noi.
Si ca-ntr-o piesă proastă în care știi finalul,
La radio anunță câțiva ani de ploi.
Mi-aș lua umbrela, ori fâșul, ori raglanul,
Dar nu mai are rost, ne udă pe-amândoi.
E vreme rea: ...s-au spus toate cuvintele-ntre noi....
În căutarea iubirii
Te-am căutat, iubire, de sus, cu cerul,
Când l-am rugat să-mi deseneze,
Din nori, o inimă mai roșie ca focul
Și-am scris cu mâna mea pe ea,
Încă te-aștept, iubirea mea.
Te-am căutat iubire, cu marea cea sărată,
Când am rugat-o să izbească malul,
Și dacă valul ei îți va lovi piciorul
Să ți-l sărute cu sărutul meu
Și apoi să-mi dea de veste.
Te-am căutat iubire, cu câmpul plin de flori,
Când l-am rugat să îmbie, cu minunat parfum,
Pe fiecare domnișoară, la margine de drum,
Iar când te va vedea, să îți ofere-n dar
Un zâmbet și-o lalea, ambele, din partea mea
Iubim tăcut
În vers am vrea ca să vă spunem
Ce în cuvinte poate nu știm exprima:
Că vă iubim!, părinții noștri dragi,
Gura n-o spune, dar inima ar vrea.
Un 'te iubesc' nu-i lung de zis
Căci sunt doar două mici cuvinte.
Dar preferăm să nu zicem nimic
Și ne închidem că niște morminte.
Privind la viață cu alți ochi acum
Apreciem mai mult ce ați făcut.
In trudă, osteneala și nevoi,
Cu multă dragoste voi ne-ați crescut.
Iar visuri de-ați avut, le-ați amânat
Când noi am apărut în viața voastră.
Voi înșivă nu ați mai existat ...
Eram doar noi și grija noastră.
Vă mulțumim din suflet pentru tot:
Că ne-ați grijit,
că ne-ați iubit,
că ne-ați crescut.
Vă mulțumim de grija ce-o purtați
Unor copii ce vă iubesc tăcut.
Icoană
Nu știu ce am azi:
Tu în brațe-mi cazi,
Dar mie îmi vine
Să mă închin la tine
Ca la o icoană
Diafană
A unei zeițe sfinte,
Ce nu vrea să fie cuminte.
Cu teamă parcă, m-apropii
Să-ți sărut ochii
Blânzi și senini, uneori triști,
Să-ți mulțumesc că exiști.
Ca unei icoane, cu credință,
Vreau să-ți întorc recunoștință
Că alături îmi stai,
Și-mi dăruiești tot ce ai.
Parcă trăiesc o minune
iar mintea îmi spune
Că poate-astă clipă nu e reală,
Așez deci cu sfială
O sărutare
Tremurătoare
Pe buzele tale îmbătătoare
Fermecătoare
Ca două petale de flori
Ce-m dau când le-ating fiori.
Nu știu ce am azi,
Tu-n brațe îmi cazi
Eu parcă mă tem să m-aprind
Să-ți cuprind
Trupul gingaș
De demon pătimaș,
Mă tem parcă să-l strâng,
Cumva să nu-l frâng.
Dans
Ochiul hulpav privește spre tine,
Toamna presare și frunze, și ploi
Florile-n parc au nuanțe din tine,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Nori cenușii se-ating cu pământul,
Natura declară la toate război,
Atacă cu ploaia, cu frigul și vântul,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Surâde pe alee o statuie sub duș,
Apa tot crește, și curge puhoi,
Bate din aripi un alb pescăruș,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Frunze se-aștern pe bănci și alee,
Și uzi ne mirăm amândoi...
Dă-mi mâna frumoasă femeie,
Să dansăm printre frunze și ploi,
Să naștem subit din ochi curcubeie,
Iar toamna mirată să privească la noi!
S-au spus toate cuvintele...
S-au spus toate cuvintele-ntre noi,
Si am rămas fără vocabular ales
"Bună, ok, și...da... și nu" abundă-n amandoi
Doar pauzele dintre ele mai au sens...
Privesc plat în oglindă și-aș vrea să îmi dau seama
E frică sau speranță în ochii ăia goi?
Dar descifrez cu-atâta ușurință care-i drama:
S-au spus toate cuvintele-ntre noi.
Si ca-ntr-o piesă proastă în care știi finalul,
La radio anunță câțiva ani de ploi.
Mi-aș lua umbrela, ori fâșul, ori raglanul,
Dar nu mai are rost, ne udă pe-amândoi.
E vreme rea: ...s-au spus toate cuvintele-ntre noi....
În căutarea iubirii
Te-am căutat, iubire, de sus, cu cerul,
Când l-am rugat să-mi deseneze,
Din nori, o inimă mai roșie ca focul
Și-am scris cu mâna mea pe ea,
Încă te-aștept, iubirea mea.
Te-am căutat iubire, cu marea cea sărată,
Când am rugat-o să izbească malul,
Și dacă valul ei îți va lovi piciorul
Să ți-l sărute cu sărutul meu
Și apoi să-mi dea de veste.
Te-am căutat iubire, cu câmpul plin de flori,
Când l-am rugat să îmbie, cu minunat parfum,
Pe fiecare domnișoară, la margine de drum,
Iar când te va vedea, să îți ofere-n dar
Un zâmbet și-o lalea, ambele, din partea mea
Iubim tăcut
În vers am vrea ca să vă spunem
Ce în cuvinte poate nu știm exprima:
Că vă iubim!, părinții noștri dragi,
Gura n-o spune, dar inima ar vrea.
Un 'te iubesc' nu-i lung de zis
Căci sunt doar două mici cuvinte.
Dar preferăm să nu zicem nimic
Și ne închidem că niște morminte.
Privind la viață cu alți ochi acum
Apreciem mai mult ce ați făcut.
In trudă, osteneala și nevoi,
Cu multă dragoste voi ne-ați crescut.
Iar visuri de-ați avut, le-ați amânat
Când noi am apărut în viața voastră.
Voi înșivă nu ați mai existat ...
Eram doar noi și grija noastră.
Vă mulțumim din suflet pentru tot:
Că ne-ați grijit,
că ne-ați iubit,
că ne-ați crescut.
Vă mulțumim de grija ce-o purtați
Unor copii ce vă iubesc tăcut.
Other poems by the author
Primul pas!
Pe tine te privesc și-mi placi,
Când mulțumită îmi zâmbești,
Iar când sunt supărat mă-mpaci,
Și cred în sinea mea că mă iubești
Te-am întâlnit în facultate,
Când învățai în amfiteatru trei,
Și am simțit cum inima îmi bate,
Cand ochii tăi, au dat de-ai mei
Atunci nu am știut din ce motiv,
Căldura m-a cuprins deodată,
Nu mă știam a fi hipertensiv,
Nici rușinos, când văd o fată
Desigur erau semne de iubire,
Pe care nu le-am mai trăit,
Și-n minte mișuna fără oprire,
Dorința fericirii ce mi-a lipsit
A doua zi curaj eu mi-am făcut,
Să-i spun că s-a aprins ceva în mine,
A râs, dar am văzut că i-a plăcut,
Cand am rostit..ea bate pentru tine
Așa mi-am întâlnit eu dragostea,
Pe băncile unde învățam carte,
Și de atunci continuăm povestea,
Și-s fericit lângă a mea...jumate!
O seară minunată!
A fost o seară minunată
Să fim noi doi la masă,
Și timpul îl doream oprit
Și să n-aud că vrei acasă
Cu greu ai acceptat să ieși
Să ne plimbăm și să cinăm,
Țin minte cât de clar ai spus
Că doar până la nouă stăm
În minte nu-mi mai era ora
Și bucuria de-a te-ntâlni,
Să-ncerc să-ți cer prietenia
Și poate-amici vom deveni
Și greu mi-am dat răspunsuri
Cum aș putea să mă îmbrac,
Și ce fel de flori eu să aleg
Ca la-ntâlnire să-i fiu pe plac
Cum multe haine nu aveam
Am tras pe mine blugi, tricou,
Și frigul să nu mă ia pe înserat
Mi-am pus pe umeri un sacou
Cu florile a fost mai dificil
Că n-am mai avut întâlniri,
Dar mi-a șoptit colega ei
Surpriză-i faci cu trandafiri
Așa că fix la ora stabilită
M-am întâlnit cu Marce,
Și am simțit când s-a uitat
Că am buchetul care-i place
Curaj am prins pentru moment
Și-am îndrăznit s-o i-au de mână,
Ea lung spre mine s-a uitat
Dar n-a putut nimic să-ngână
Ușor am început să discutăm
Și despre vreme și ce-i în stele,
De sus cădeau stropii de ploaie
Ce ne-au ajuns până la piele
Într-un târziu localul l-am găsit
Și uzi leoarcă ne-am pus la masă,
Sacoul meu pe umeri i-am așezat
Și i-am șoptit încet că e frumoasă
Știu c-am luat ceva frugal
Că nici n-aveam bani mulți,
Puține vorbe am schimbat
Și toată seara am fost tăcuți
Și timpul era trecut de ora nouă,
Când de la masă ne-am ridicat,
Și ne-am întors pe jos spre casă
Și-n clar de lună ne-am sărutat
....................................
Și multe întâlniri au mai urmat
Până ce la primar noi ne-am luat,
Iar când în viață au apărut necazuri
Noi rugă către Domnul..am înălțat!
Rătăcit prin labirint!
M-am rătăcit prin labirintul vieții,
Umblând să te găsesc pe tine,
Mi-am irosit toți anii tinereții,
Tot așteptând să vii spre mine
În tine am crezut și te-am iubit,
Și n-am privit vreodat' la altă fată,
În schimb cu ușurință m-ai mințit,
Fără să-mi spui că inima-ți e dată
Credeam că tot ce spui e-adevărat,
Când strânsi de mână ne țineam,
Dar vai câtă minciună s-a strecurat,
Iar eu naiv, cuvinte dulci șopteam
Visam ca împreună noi să fim,
Să ne iubim și să avem copii,
Unul de altul, să ne îndrăgostim,
Și frâu liber să-i dăm inimii
Și într-o zi totul s-a dărâmat,
Văzând-o-n parc cu un băiat,
Iubirea-n ură s-a transformat,
Făra-nțelege, de ce sunt înșelat
................................
Am suferit după a mea iubire,
Cu greu mi-am găsit liniștea,
Totul a devenit doar amintire,
Cand inima și-a aflat..
dragostea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Visez la ea!
Visez la ea de cand am întâlnit-o,
Și cred că m-am îndrăgostit, nu neg,
Imaginea ei pe retină mi-am lipit-o,
Și-mi este tare greu acum s-o sterg
Țin minte că era o zi de toamnă,
Și te plimbai pe-aleea cea cu tei,
Semn am făcut spre tine doamnă,
Tu ai zâmbit, dar ai plecat cu ei
Zâmbetul tău, nu pot să-l uit,
M-agăț de el, speranță trag,
Refuz să cred, că-mi vei fi mit,
Și să nu pot să te aștept în prag
.....................................................
Și într-o zi minunea sa-ntâmplat,
Pe ea să o cunosc cu-adevărat,
Pereche pe pământ am închegat,
Pe calea vieții fericiți, noi am plecat
Nu e ușor speranța să devină,
Realitate și visul împlinit,
Dar când iubirea poartă ,,vina",
Nimic nu-i stă în cale..celui îndrăgostit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Străini prin viață!
Mă uit atent în jur, nu pot să cred
Că e din nou final și început de an,
Și ca și voi mirat și eu mă-ntreb
Sunt zilele mai scurte, decât știam?
Văd peste tot mulțimile-n mișcare
Și cum unii pe lânga alții trecem,
N-avem timp de vreo îmbrățișare
Nici cu acei pe care îi cunoaștem.
Străini am devenit în țara noastră
Și nu mai suntem hotărâți români,
Am devenit ca florile din glastră,
Ce se usucă făra apa, de la stăpâni
Venim acasă din lumea-ntreagă
Pe unde noi familii, ne-am făcut,
Să trecem pe la rude și ființa dragă
Care cândva pe toți, ea ne-a născut.
În țară revenim mai rar de sărbători,
Cu daruri multe și încarcați de dor,
Dar am uitat de-a noastre trei culori,
De sângele și holda sub cerul fără nor.
Avem în suflet multă recunoștința
Pentru a noastră țară românească,
Și-n inimă purtăm o aprigă dorință
Ca nația română, să se trezească.
Grăbiți suntem și timp n-avem
Pentru o faptă bună pe pământ,
Cu toate că simțim și ntelegem
Că toți vom fi chemați la...Sfânt.
Vă-ndemn să fim cum scrie-n carte
Să semănăm iubire pentru-a culege,
Din pomul vieții unde-am pus fapte
Că viața trece și coasa uneori....alege!
Primul pas!
Pe tine te privesc și-mi placi,
Când mulțumită îmi zâmbești,
Iar când sunt supărat mă-mpaci,
Și cred în sinea mea că mă iubești
Te-am întâlnit în facultate,
Când învățai în amfiteatru trei,
Și am simțit cum inima îmi bate,
Cand ochii tăi, au dat de-ai mei
Atunci nu am știut din ce motiv,
Căldura m-a cuprins deodată,
Nu mă știam a fi hipertensiv,
Nici rușinos, când văd o fată
Desigur erau semne de iubire,
Pe care nu le-am mai trăit,
Și-n minte mișuna fără oprire,
Dorința fericirii ce mi-a lipsit
A doua zi curaj eu mi-am făcut,
Să-i spun că s-a aprins ceva în mine,
A râs, dar am văzut că i-a plăcut,
Cand am rostit..ea bate pentru tine
Așa mi-am întâlnit eu dragostea,
Pe băncile unde învățam carte,
Și de atunci continuăm povestea,
Și-s fericit lângă a mea...jumate!
O seară minunată!
A fost o seară minunată
Să fim noi doi la masă,
Și timpul îl doream oprit
Și să n-aud că vrei acasă
Cu greu ai acceptat să ieși
Să ne plimbăm și să cinăm,
Țin minte cât de clar ai spus
Că doar până la nouă stăm
În minte nu-mi mai era ora
Și bucuria de-a te-ntâlni,
Să-ncerc să-ți cer prietenia
Și poate-amici vom deveni
Și greu mi-am dat răspunsuri
Cum aș putea să mă îmbrac,
Și ce fel de flori eu să aleg
Ca la-ntâlnire să-i fiu pe plac
Cum multe haine nu aveam
Am tras pe mine blugi, tricou,
Și frigul să nu mă ia pe înserat
Mi-am pus pe umeri un sacou
Cu florile a fost mai dificil
Că n-am mai avut întâlniri,
Dar mi-a șoptit colega ei
Surpriză-i faci cu trandafiri
Așa că fix la ora stabilită
M-am întâlnit cu Marce,
Și am simțit când s-a uitat
Că am buchetul care-i place
Curaj am prins pentru moment
Și-am îndrăznit s-o i-au de mână,
Ea lung spre mine s-a uitat
Dar n-a putut nimic să-ngână
Ușor am început să discutăm
Și despre vreme și ce-i în stele,
De sus cădeau stropii de ploaie
Ce ne-au ajuns până la piele
Într-un târziu localul l-am găsit
Și uzi leoarcă ne-am pus la masă,
Sacoul meu pe umeri i-am așezat
Și i-am șoptit încet că e frumoasă
Știu c-am luat ceva frugal
Că nici n-aveam bani mulți,
Puține vorbe am schimbat
Și toată seara am fost tăcuți
Și timpul era trecut de ora nouă,
Când de la masă ne-am ridicat,
Și ne-am întors pe jos spre casă
Și-n clar de lună ne-am sărutat
....................................
Și multe întâlniri au mai urmat
Până ce la primar noi ne-am luat,
Iar când în viață au apărut necazuri
Noi rugă către Domnul..am înălțat!
Rătăcit prin labirint!
M-am rătăcit prin labirintul vieții,
Umblând să te găsesc pe tine,
Mi-am irosit toți anii tinereții,
Tot așteptând să vii spre mine
În tine am crezut și te-am iubit,
Și n-am privit vreodat' la altă fată,
În schimb cu ușurință m-ai mințit,
Fără să-mi spui că inima-ți e dată
Credeam că tot ce spui e-adevărat,
Când strânsi de mână ne țineam,
Dar vai câtă minciună s-a strecurat,
Iar eu naiv, cuvinte dulci șopteam
Visam ca împreună noi să fim,
Să ne iubim și să avem copii,
Unul de altul, să ne îndrăgostim,
Și frâu liber să-i dăm inimii
Și într-o zi totul s-a dărâmat,
Văzând-o-n parc cu un băiat,
Iubirea-n ură s-a transformat,
Făra-nțelege, de ce sunt înșelat
................................
Am suferit după a mea iubire,
Cu greu mi-am găsit liniștea,
Totul a devenit doar amintire,
Cand inima și-a aflat..
dragostea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Visez la ea!
Visez la ea de cand am întâlnit-o,
Și cred că m-am îndrăgostit, nu neg,
Imaginea ei pe retină mi-am lipit-o,
Și-mi este tare greu acum s-o sterg
Țin minte că era o zi de toamnă,
Și te plimbai pe-aleea cea cu tei,
Semn am făcut spre tine doamnă,
Tu ai zâmbit, dar ai plecat cu ei
Zâmbetul tău, nu pot să-l uit,
M-agăț de el, speranță trag,
Refuz să cred, că-mi vei fi mit,
Și să nu pot să te aștept în prag
.....................................................
Și într-o zi minunea sa-ntâmplat,
Pe ea să o cunosc cu-adevărat,
Pereche pe pământ am închegat,
Pe calea vieții fericiți, noi am plecat
Nu e ușor speranța să devină,
Realitate și visul împlinit,
Dar când iubirea poartă ,,vina",
Nimic nu-i stă în cale..celui îndrăgostit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Străini prin viață!
Mă uit atent în jur, nu pot să cred
Că e din nou final și început de an,
Și ca și voi mirat și eu mă-ntreb
Sunt zilele mai scurte, decât știam?
Văd peste tot mulțimile-n mișcare
Și cum unii pe lânga alții trecem,
N-avem timp de vreo îmbrățișare
Nici cu acei pe care îi cunoaștem.
Străini am devenit în țara noastră
Și nu mai suntem hotărâți români,
Am devenit ca florile din glastră,
Ce se usucă făra apa, de la stăpâni
Venim acasă din lumea-ntreagă
Pe unde noi familii, ne-am făcut,
Să trecem pe la rude și ființa dragă
Care cândva pe toți, ea ne-a născut.
În țară revenim mai rar de sărbători,
Cu daruri multe și încarcați de dor,
Dar am uitat de-a noastre trei culori,
De sângele și holda sub cerul fără nor.
Avem în suflet multă recunoștința
Pentru a noastră țară românească,
Și-n inimă purtăm o aprigă dorință
Ca nația română, să se trezească.
Grăbiți suntem și timp n-avem
Pentru o faptă bună pe pământ,
Cu toate că simțim și ntelegem
Că toți vom fi chemați la...Sfânt.
Vă-ndemn să fim cum scrie-n carte
Să semănăm iubire pentru-a culege,
Din pomul vieții unde-am pus fapte
Că viața trece și coasa uneori....alege!
Silvia Mihalachi