Nepotul preferat!
Tot timpul viața mi-a fost speranța
De a trăi frumos pe-acest pământ,
Lângă prieteni și-a mea consoartă
Iubita dăruită mie de Domnul Sfânt.
A fost demult când eu am întâlnit
Pe cineva ce viața mi-a schimbat,
Și de atunci până ce astăzi...scriu
Pereche binecuvântată am format.
Nu pot să spun cum s-a-ntâmplat
Ca noi să ne găsim unul pe altul,
Dar sigur știu că dragoste a fost
Și din iubire, ni s-a născut băiatul.
Eram doi tineri stagiari și visători
Fără a ști ce ne rezervă viitorul,
Trăiam prezentul și fericiți visam
Că peste ani sprijin ne-o fi...odorul.
...........................................
Și vremi s-au pus pe-a noastre chipuri
În timp ce-a nost' fecior s-a însurat,
Și dus a fost după a lui iubită...aleasă
Să ne aducă-n casă..nepotul preferat!
Poems in the same category
Timpul regăsirii
Iubito, e timpul regăsirii noastre,
E vremea iubirilor pierdute,
Ajunge suferinței oarbe,
De ce să plângem iarăși
Când ne putem iubi
Ținându-ne de mână!
Iubito îți jur iubire numai ție
Îți cer iertare unde ți-am greșit,
E timpul regăsirii noastre,
Hristos ne vrea-mpreună,
Iubindu-ne fără sfârșit ;
El fost-a răstignit și pentru-a noastră Mântuire
Pe diavolii cei răi i-a izgonit
Ca noi să îi urmăm exemplul
Să nu-i uităm nici răstignirea dar nici jertfa
Să ne iubim cu toții
Așa cum doar El ne-a iubit!
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Floarea fericirii!
Ne-am strecurat prin timp
Și am ajuns în doi până aici,
Iar dacă-n drum am rătăcit
Doar tu iubito poți să-mi zici
Când noi ne-am cunoscut
Erau cu totul alte vremuri,
Și când de tine m-am atins
Ai început ușor să tremuri
Nu spaima ne-a emoționat
Și că eram atât de-aproape,
Puteam să ne privim în ochi
Simțind iubire după pleoape
Apropierea s-a produs în timp
Prin multe tatonări și încercări,
Iar să mă mint, n-am mai putut
Când inima a izbucnit în flăcări
Venise timpul fața să-mi arăt
Și sentimentele ce mă cuprind,
S-arunc pe jos cu a mea mască
Iar de trecut să mă desprind
Timid dar cu speranță-n suflet
I-am spus dorința mea interioară,
Și curajos cum n-am mai fost vreodată
I-am zis să-mi prindă inima ce zboară
Prea mult pe gânduri n-a mai stat
Și pasul l-a făcut rapid spre mine,
Cu patos și iubire ne-am îmbrățișat
Pereche am format ca să ne fie bine
Cu multă hotărâre am pornit în viață
Ca două jumătăți unite într-un întreg,
Acum eu mulțumiri trimit Divinității
Că floarea fericirii mi-a dat..să o culeg!
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
LUMINĂ IN NOAPTE
Apusul fermecat de-atâta culoare
Își trage a greu perdeaua spre neant
Pierzând în drumul lui mai multe raze,
Toate vor fi înghițite de noapte
Când întunericul în vălu-i pliant
Fură stelelor lumina prin șoapte
Să nu-l audă timpul, eternul fugar.
Îmbrățișați sub a lunii arcadă
Doi rătăciți în a vieții baladă
Aduși la mal de-al brizei rece val
Lasă să le cadă stele-n cascadă
Iar clepsidra destinului, încă o dată,
Să reverse în șoaptă lumină în noapte
O ploaie de stele…O iubire adevărată.
Fetița de la strungă
Tu ești fetița de la strungă
Poate greșesc,de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
Ești fata zeului de peste dealuri
Sau poate ești fetița Cerului fără sfârșit,
Eu cred la fel de bine și așa...
Ori ești adusă de vânturile verii
Căci barza vara te-a adus...
Astăzi tu ești cea mai frumoasă pentru mine
Și știu că zilnic pot să-ți spun
Că te iubesc,
Chiar dacă ieri ți-am spus-o
Și îți voi spune iarăși și iarăși
Dar altfel de fiecare dată ,te asigur..
Tu ești fetița de la strungă,
Poate greșesc, de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
(12 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Doar un gând
Nu-ți spun cine sunt, rămân doar un gând,
O filă nescrisă-ntr-un basm fără margini,
Dar eu te cunosc, nu ești om de rând,
Sădești frumusețea în tainice pagini.
Te privesc de departe, subtil, ca o stea,
Și-n sinele meu primăvara sosește.
Când pleci și nu spui, în inima mea,
Lași urme adânci de dor și tristețe.
Dacă ai ști cât am încercat să nu simt,
Să te privesc ca pe un om oarecare,
Dar gândul la tine mă arde și-l mint,
Că nu îmi ești dor, că nu-mi ești visare.
Și, dacă în tăcere te voi regăsi,
Voi purta aceste cuvinte cu mine,
Într-o lume unde dorul e-un rău amorțit,
Și iubirea e-mbrăcată cu tine.
Timpul regăsirii
Iubito, e timpul regăsirii noastre,
E vremea iubirilor pierdute,
Ajunge suferinței oarbe,
De ce să plângem iarăși
Când ne putem iubi
Ținându-ne de mână!
Iubito îți jur iubire numai ție
Îți cer iertare unde ți-am greșit,
E timpul regăsirii noastre,
Hristos ne vrea-mpreună,
Iubindu-ne fără sfârșit ;
El fost-a răstignit și pentru-a noastră Mântuire
Pe diavolii cei răi i-a izgonit
Ca noi să îi urmăm exemplul
Să nu-i uităm nici răstignirea dar nici jertfa
Să ne iubim cu toții
Așa cum doar El ne-a iubit!
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Floarea fericirii!
Ne-am strecurat prin timp
Și am ajuns în doi până aici,
Iar dacă-n drum am rătăcit
Doar tu iubito poți să-mi zici
Când noi ne-am cunoscut
Erau cu totul alte vremuri,
Și când de tine m-am atins
Ai început ușor să tremuri
Nu spaima ne-a emoționat
Și că eram atât de-aproape,
Puteam să ne privim în ochi
Simțind iubire după pleoape
Apropierea s-a produs în timp
Prin multe tatonări și încercări,
Iar să mă mint, n-am mai putut
Când inima a izbucnit în flăcări
Venise timpul fața să-mi arăt
Și sentimentele ce mă cuprind,
S-arunc pe jos cu a mea mască
Iar de trecut să mă desprind
Timid dar cu speranță-n suflet
I-am spus dorința mea interioară,
Și curajos cum n-am mai fost vreodată
I-am zis să-mi prindă inima ce zboară
Prea mult pe gânduri n-a mai stat
Și pasul l-a făcut rapid spre mine,
Cu patos și iubire ne-am îmbrățișat
Pereche am format ca să ne fie bine
Cu multă hotărâre am pornit în viață
Ca două jumătăți unite într-un întreg,
Acum eu mulțumiri trimit Divinității
Că floarea fericirii mi-a dat..să o culeg!
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
LUMINĂ IN NOAPTE
Apusul fermecat de-atâta culoare
Își trage a greu perdeaua spre neant
Pierzând în drumul lui mai multe raze,
Toate vor fi înghițite de noapte
Când întunericul în vălu-i pliant
Fură stelelor lumina prin șoapte
Să nu-l audă timpul, eternul fugar.
Îmbrățișați sub a lunii arcadă
Doi rătăciți în a vieții baladă
Aduși la mal de-al brizei rece val
Lasă să le cadă stele-n cascadă
Iar clepsidra destinului, încă o dată,
Să reverse în șoaptă lumină în noapte
O ploaie de stele…O iubire adevărată.
Fetița de la strungă
Tu ești fetița de la strungă
Poate greșesc,de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
Ești fata zeului de peste dealuri
Sau poate ești fetița Cerului fără sfârșit,
Eu cred la fel de bine și așa...
Ori ești adusă de vânturile verii
Căci barza vara te-a adus...
Astăzi tu ești cea mai frumoasă pentru mine
Și știu că zilnic pot să-ți spun
Că te iubesc,
Chiar dacă ieri ți-am spus-o
Și îți voi spune iarăși și iarăși
Dar altfel de fiecare dată ,te asigur..
Tu ești fetița de la strungă,
Poate greșesc, de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
(12 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Doar un gând
Nu-ți spun cine sunt, rămân doar un gând,
O filă nescrisă-ntr-un basm fără margini,
Dar eu te cunosc, nu ești om de rând,
Sădești frumusețea în tainice pagini.
Te privesc de departe, subtil, ca o stea,
Și-n sinele meu primăvara sosește.
Când pleci și nu spui, în inima mea,
Lași urme adânci de dor și tristețe.
Dacă ai ști cât am încercat să nu simt,
Să te privesc ca pe un om oarecare,
Dar gândul la tine mă arde și-l mint,
Că nu îmi ești dor, că nu-mi ești visare.
Și, dacă în tăcere te voi regăsi,
Voi purta aceste cuvinte cu mine,
Într-o lume unde dorul e-un rău amorțit,
Și iubirea e-mbrăcată cu tine.
Other poems by the author
Străini prin viață!
Mă uit atent în jur, nu pot să cred
Că e din nou final și început de an,
Și ca și voi mirat și eu mă-ntreb
Sunt zilele mai scurte, decât știam?
Văd peste tot mulțimile-n mișcare
Și cum unii pe lânga alții trecem,
N-avem timp de vreo îmbrățișare
Nici cu acei pe care îi cunoaștem.
Străini am devenit în țara noastră
Și nu mai suntem hotărâți români,
Am devenit ca florile din glastră,
Ce se usucă făra apa, de la stăpâni
Venim acasă din lumea-ntreagă
Pe unde noi familii, ne-am făcut,
Să trecem pe la rude și ființa dragă
Care cândva pe toți, ea ne-a născut.
În țară revenim mai rar de sărbători,
Cu daruri multe și încarcați de dor,
Dar am uitat de-a noastre trei culori,
De sângele și holda sub cerul fără nor.
Avem în suflet multă recunoștința
Pentru a noastră țară românească,
Și-n inimă purtăm o aprigă dorință
Ca nația română, să se trezească.
Grăbiți suntem și timp n-avem
Pentru o faptă bună pe pământ,
Cu toate că simțim și ntelegem
Că toți vom fi chemați la...Sfânt.
Vă-ndemn să fim cum scrie-n carte
Să semănăm iubire pentru-a culege,
Din pomul vieții unde-am pus fapte
Că viața trece și coasa uneori....alege!
Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!
Îngerul meu!
Tu înger bun te rog coboară
Și liniște adu-mi în suflet,
Te știu de la botezul sfânt
Când har mi-ai dat să fiu poet.
Acum când cad fulgii de nea
Peste pământul plin de păcat,
Tu te strecoară și-n casa mea
Și fă-mă omul bun să fiu iertat.
De vei veni pe fulg și pe la mine
Să știi că îți voi spune o poveste,
Despre iubita mea pamânteană
Ce zi de zi mă rabdă,dar și iubește.
Iar, de n-ai să vii în astă iarnă
Te-oi aștepta oricând în viitor,
De nu pe fulg, poate pe-o rază
De soare, în al meu...dormitor.
Totuși îți spun...
Tu fulg de nea te rog nu-l aștepta
Pe îngerul meu bun și protector,
Că el nu este Sus și-aici cu mine
Pe ăst pământ..Divinul veghetor!
Capriciile vremii!
Nu cred că poate fi adevărat,
Să ningă acum atât de tare,
Văzduhul e tot întunecat,
Și norii l-au ascuns pe soare
Din cer cade albă zăpadă,
În anotimpul primăverii,
Și am căzut cu toții pradă,
Din nou, capriciilor vremii
Și florile plâng pe copaci,
Că fructul așteptat s-a dus,
Vom fi încă un an săraci,
Pedeapsa coborând de Sus
Speranță a tras gospodarul,
Lucrând pământul zi lumină,
Dar a venit spre el coșmarul,
Ducându-l sigur spre ruină
Natura mereu te pedepsește,
Cand intervii schimbându-i mersul,
Așa că răul de bine-l deosebește,
Și înțelept cunoaște-ți interesul,
fară să superi...universul!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
În poala ei!
E feerie peste tot sub soare
Iar vremea, e una minunată,
Ce te îndeamnă la plimbare
La braț cu o frumoasă fată
Copacii sunt încărcați de flori
Ce răspândesc miros amețitor,
De sus s-aud triluri de păsări
Ce-n cor se-ntrec pe limba lor
M-așez pe bancă lângă soție
Și capu-mi pun pe al ei umăr,
Nu mai sunt tânăr ca altădat'
Și-n gând ușor anii mi-i număr
Pleoapa îmi cade peste ochi
Și-adorm căzând în poala ei,
Nu mă trezește, fredonează
Un cânt cântat de noi pe-alei
Nu știu dacă visez sau aiurez
Că văd in fața ochilor cărarea,
Pe care ne plimbam în Copou
Și unde i-am furat sărutarea
Simt cum peste noi cad flori
Din teii înfloriți în luna Mai,
Și, cum cineva ușor mă urcă
Într-o caleașcă trasă de cai
Mirat întreb unde ne ducem
Și-mi face semn ca să aștept,
Mă uit atent, dar nu vorbesc
Și-n liniște nedumerit accept
Văd cum trăsura se oprește
Și-n fața noastra-i primăria,
Cobor încet și-ncep să înțeleg
Că soți vom deveni, eu și Maria
Tresar și mă trezesc din somn
Și văd că-s așezat în poala ei,
Capu-mi ridic și lung privesc
Cum trec studenții pe sub tei
Întreb cât am dormit de mult
Și îmi răspunde cinci minute,
Îi povestesc tot ce am visat
Râde și-mi dă sărut pe frunte
Ne ridicăm și banca părăsim
Pentru a merge înspre casă,
Pasul grăbim să nu întârziem
C-avem copiii, invitați la masă
În joc e inima!
Nu cred să fi ales bine momentul
Să-ți spun că mă opresc din drum,
Dar, prea mult am stat în carapace
Iar dragostea e doar un vis acum.
Nu știu cum, unde s-a produs ruptura
Și nici s-acuz pe cel ce poartă vina,
Dar simt că ne purtăm ca doi străini
Și între noi s-a strecurat minciuna.
Cândva visam cu ochii larg deschiși
Că în sfârșit mi-am aflat jumătatea,
Și nu credeam în despărțiri vreodată
Și să-mi trăiesc iarași singuratatea.
Vorbim în doi dar nu ne înțelegem
Și zilnic apare tensiune între noi,
Că fiecare crede în dreptatea sa
Și din nimic se iscă imediat război.
Mă voi retrage să-mi aflu liniștea
Pentru un timp ce nu-l pot estima,
Să reflectez și să-mi șterg lacrima
Dar fără a uita că-n joc...e inima!
Străini prin viață!
Mă uit atent în jur, nu pot să cred
Că e din nou final și început de an,
Și ca și voi mirat și eu mă-ntreb
Sunt zilele mai scurte, decât știam?
Văd peste tot mulțimile-n mișcare
Și cum unii pe lânga alții trecem,
N-avem timp de vreo îmbrățișare
Nici cu acei pe care îi cunoaștem.
Străini am devenit în țara noastră
Și nu mai suntem hotărâți români,
Am devenit ca florile din glastră,
Ce se usucă făra apa, de la stăpâni
Venim acasă din lumea-ntreagă
Pe unde noi familii, ne-am făcut,
Să trecem pe la rude și ființa dragă
Care cândva pe toți, ea ne-a născut.
În țară revenim mai rar de sărbători,
Cu daruri multe și încarcați de dor,
Dar am uitat de-a noastre trei culori,
De sângele și holda sub cerul fără nor.
Avem în suflet multă recunoștința
Pentru a noastră țară românească,
Și-n inimă purtăm o aprigă dorință
Ca nația română, să se trezească.
Grăbiți suntem și timp n-avem
Pentru o faptă bună pe pământ,
Cu toate că simțim și ntelegem
Că toți vom fi chemați la...Sfânt.
Vă-ndemn să fim cum scrie-n carte
Să semănăm iubire pentru-a culege,
Din pomul vieții unde-am pus fapte
Că viața trece și coasa uneori....alege!
Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!
Îngerul meu!
Tu înger bun te rog coboară
Și liniște adu-mi în suflet,
Te știu de la botezul sfânt
Când har mi-ai dat să fiu poet.
Acum când cad fulgii de nea
Peste pământul plin de păcat,
Tu te strecoară și-n casa mea
Și fă-mă omul bun să fiu iertat.
De vei veni pe fulg și pe la mine
Să știi că îți voi spune o poveste,
Despre iubita mea pamânteană
Ce zi de zi mă rabdă,dar și iubește.
Iar, de n-ai să vii în astă iarnă
Te-oi aștepta oricând în viitor,
De nu pe fulg, poate pe-o rază
De soare, în al meu...dormitor.
Totuși îți spun...
Tu fulg de nea te rog nu-l aștepta
Pe îngerul meu bun și protector,
Că el nu este Sus și-aici cu mine
Pe ăst pământ..Divinul veghetor!
Capriciile vremii!
Nu cred că poate fi adevărat,
Să ningă acum atât de tare,
Văzduhul e tot întunecat,
Și norii l-au ascuns pe soare
Din cer cade albă zăpadă,
În anotimpul primăverii,
Și am căzut cu toții pradă,
Din nou, capriciilor vremii
Și florile plâng pe copaci,
Că fructul așteptat s-a dus,
Vom fi încă un an săraci,
Pedeapsa coborând de Sus
Speranță a tras gospodarul,
Lucrând pământul zi lumină,
Dar a venit spre el coșmarul,
Ducându-l sigur spre ruină
Natura mereu te pedepsește,
Cand intervii schimbându-i mersul,
Așa că răul de bine-l deosebește,
Și înțelept cunoaște-ți interesul,
fară să superi...universul!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
În poala ei!
E feerie peste tot sub soare
Iar vremea, e una minunată,
Ce te îndeamnă la plimbare
La braț cu o frumoasă fată
Copacii sunt încărcați de flori
Ce răspândesc miros amețitor,
De sus s-aud triluri de păsări
Ce-n cor se-ntrec pe limba lor
M-așez pe bancă lângă soție
Și capu-mi pun pe al ei umăr,
Nu mai sunt tânăr ca altădat'
Și-n gând ușor anii mi-i număr
Pleoapa îmi cade peste ochi
Și-adorm căzând în poala ei,
Nu mă trezește, fredonează
Un cânt cântat de noi pe-alei
Nu știu dacă visez sau aiurez
Că văd in fața ochilor cărarea,
Pe care ne plimbam în Copou
Și unde i-am furat sărutarea
Simt cum peste noi cad flori
Din teii înfloriți în luna Mai,
Și, cum cineva ușor mă urcă
Într-o caleașcă trasă de cai
Mirat întreb unde ne ducem
Și-mi face semn ca să aștept,
Mă uit atent, dar nu vorbesc
Și-n liniște nedumerit accept
Văd cum trăsura se oprește
Și-n fața noastra-i primăria,
Cobor încet și-ncep să înțeleg
Că soți vom deveni, eu și Maria
Tresar și mă trezesc din somn
Și văd că-s așezat în poala ei,
Capu-mi ridic și lung privesc
Cum trec studenții pe sub tei
Întreb cât am dormit de mult
Și îmi răspunde cinci minute,
Îi povestesc tot ce am visat
Râde și-mi dă sărut pe frunte
Ne ridicăm și banca părăsim
Pentru a merge înspre casă,
Pasul grăbim să nu întârziem
C-avem copiii, invitați la masă
În joc e inima!
Nu cred să fi ales bine momentul
Să-ți spun că mă opresc din drum,
Dar, prea mult am stat în carapace
Iar dragostea e doar un vis acum.
Nu știu cum, unde s-a produs ruptura
Și nici s-acuz pe cel ce poartă vina,
Dar simt că ne purtăm ca doi străini
Și între noi s-a strecurat minciuna.
Cândva visam cu ochii larg deschiși
Că în sfârșit mi-am aflat jumătatea,
Și nu credeam în despărțiri vreodată
Și să-mi trăiesc iarași singuratatea.
Vorbim în doi dar nu ne înțelegem
Și zilnic apare tensiune între noi,
Că fiecare crede în dreptatea sa
Și din nimic se iscă imediat război.
Mă voi retrage să-mi aflu liniștea
Pentru un timp ce nu-l pot estima,
Să reflectez și să-mi șterg lacrima
Dar fără a uita că-n joc...e inima!