SINGURATATE
Pe cerul singurătății mele
N0rii,ca niște pescăruși
Iele ale nopții
Trec fără să-și miște aripele,
Pe sub cerul care-și adună stelele,
Ca o cloșcă, când vine uliul.
Ulcioare de lut ,semne pe piatră
Mușcate de timp ,mușcate de daltă
Vorbesc despre trecerea noastră
Pe acest pământ.
Ca într-o poveste minunată
Caut un drum,prin noaptea înstelată
Și râd și plâng,
Nu vreau să mă mint,
Cu a fost odată
Uitând să mai spun -ca niciodată-
Doar că vreau să mai cânt.
Poems in the same category
Resemnare
Aievea...sau în vise-aș vrea,
Să vii la mine zi de zi,
Să-ți jur solemn Polară Stea
Că-n veci de veci te voi iubi.
Măcar un semn eu de la tine
Să-mi dai îndată eu aș vrea,
Că vrei mereu să fii cu mine
Să-mi fii în veci Polară Stea.
Să nu mai vrei să fii cu mine
N-aș vrea iubito nicidecum,
Dar dac-așa-ți va fi mai bine
Te voi lăsa in pace-acum!
Dar dacă BUNUL DUMNEZEU
Va vrea din nou să ne unim,
E tot ce mi-aș dori și eu
Un Trup ș-un Suflet iar să fim.
Scumpei mele soții Valeria, 17 Decembrie 2022, ora 08:50
"I love Paris" în portugheză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Eu amo Paris
Toda vez que olho para baixo
nesta cidade atemporal
Seja azul ou cinza seja o céu dela
Sejam altos seus aplausos
ou se suaves sejam suas lágrimas
Cada vez mais percebo que
Eu amo Paris na primavera
Eu amo Paris no outono
Eu amo Paris no inverno quando chove
Eu amo Paris no verão quando faz calor
Eu amo Paris a cada momento
Cada momento do ano
Eu amo Paris, por que, oh, por que eu amo Paris?
Porque meu amor está próximo
Eu amo Paris na primavera
Eu amo Paris no outono
Eu amo Paris no inverno quando chove
Eu amo Paris no verão quando faz calor
Eu amo Paris a cada momento
Cada momento do ano
Eu amo Paris, por que, oh, por que eu amo Paris?
Porque meu amor está próximo.
M-ai pierdut
M-ai pierdut când tremuram
Plângând ,și când speram
Că poate poate te vei întoarce
Dar nu te mai vreau orice ai face.
M-ai pierdut pe șapte
Era târziu, deja era noapte
Când mi-ai spus că o iubești
Și nu ți-a păsat că mă rănești.
M-ai pierdut când nu am mai scris
Și orice semn, era un compromis.
Am renunțat plângând la tine
Întrebându-mă “ce nu am făcut bine?”
Poza!
Pătrund pe ușa ta deschisă
Fără dorință de-a fura ceva,
Și te surprind cum lăcrimezi
Uitându-te atent la poza mea
Rămân un pic puțin surprins
De ce îți cade lacrima pe poză,
Când, doar tu mi-ai spus să plec
Că, te obosesc și faci nevroză
Da recunosc că am fost hoț
Furându-ți inima și dragostea,
Dar știu că m-ai lăsat să fur
Și-n viață să-ți devin jumatea
Acum tu-mi ceri ca eu să uit
Și clipa când te-am cunoscut,
Și-mi spui fără niciun regret
Că-ți sunt străin, necunoscut
De vrei, tu poza poți s-o rupi
În zeci și mii de bucățele,
Și-apoi în sobă să le-arunci
Să vezi cum iese fum din ele
Nu știu când s-a rupt lanțul
Iubirii noastre adevărate,
Și dacă-ntreb unde greșesc
Doar zici, că-s multe adunate
Eu cred că încă se mai poate
Din nou să-ți deschizi inima,
Să ierți, să uit, să fii soția mea
Și sufletul rănit..să-l pot reanima!
....Dor....
Colecţionez zîmbete, în trupul meu pustiu...
Vrăjesc inimi, pe pămîntul ăsta viu.
Ucid amintiri, arunc lacrimi, caut paşi,
Paşii tăi amore, în sufletu-mi rămaşi!..
Amorţit e visul meu, în pledarea sorţii,
Destin nevinovat, în glasul veşnicului mit,
Pradă vieţii, mereu greşim cu toţii
Dor călcat de foc, în prete zugrăvit!..
Beţia vechilor arome, simt aerul printre vene,
Ceaţa-mi înăbusă privirea, ce oglindeşte alene
Ţurturi de cuvinte, răscolesc prin vise
Scîntee de briliant, pe păru-mi sunt ninse.
Sticle de dorinţe, ascunde pleoapa ruginită
Extaz de putere, în culmea prăbuşită.
Glorios amar, ce-mi îneacă glasul
Veştejit de ploi, rămas îmi e curajul.
Turme de momente, în templul de iubire,
Încinge lumină o şoapta de făclie,
Roade de nămol, ascunse-n trupul meu,
Judecîndu-mi lumea, îmi e dor de chipul tău!!!
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Resemnare
Aievea...sau în vise-aș vrea,
Să vii la mine zi de zi,
Să-ți jur solemn Polară Stea
Că-n veci de veci te voi iubi.
Măcar un semn eu de la tine
Să-mi dai îndată eu aș vrea,
Că vrei mereu să fii cu mine
Să-mi fii în veci Polară Stea.
Să nu mai vrei să fii cu mine
N-aș vrea iubito nicidecum,
Dar dac-așa-ți va fi mai bine
Te voi lăsa in pace-acum!
Dar dacă BUNUL DUMNEZEU
Va vrea din nou să ne unim,
E tot ce mi-aș dori și eu
Un Trup ș-un Suflet iar să fim.
Scumpei mele soții Valeria, 17 Decembrie 2022, ora 08:50
"I love Paris" în portugheză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Eu amo Paris
Toda vez que olho para baixo
nesta cidade atemporal
Seja azul ou cinza seja o céu dela
Sejam altos seus aplausos
ou se suaves sejam suas lágrimas
Cada vez mais percebo que
Eu amo Paris na primavera
Eu amo Paris no outono
Eu amo Paris no inverno quando chove
Eu amo Paris no verão quando faz calor
Eu amo Paris a cada momento
Cada momento do ano
Eu amo Paris, por que, oh, por que eu amo Paris?
Porque meu amor está próximo
Eu amo Paris na primavera
Eu amo Paris no outono
Eu amo Paris no inverno quando chove
Eu amo Paris no verão quando faz calor
Eu amo Paris a cada momento
Cada momento do ano
Eu amo Paris, por que, oh, por que eu amo Paris?
Porque meu amor está próximo.
M-ai pierdut
M-ai pierdut când tremuram
Plângând ,și când speram
Că poate poate te vei întoarce
Dar nu te mai vreau orice ai face.
M-ai pierdut pe șapte
Era târziu, deja era noapte
Când mi-ai spus că o iubești
Și nu ți-a păsat că mă rănești.
M-ai pierdut când nu am mai scris
Și orice semn, era un compromis.
Am renunțat plângând la tine
Întrebându-mă “ce nu am făcut bine?”
Poza!
Pătrund pe ușa ta deschisă
Fără dorință de-a fura ceva,
Și te surprind cum lăcrimezi
Uitându-te atent la poza mea
Rămân un pic puțin surprins
De ce îți cade lacrima pe poză,
Când, doar tu mi-ai spus să plec
Că, te obosesc și faci nevroză
Da recunosc că am fost hoț
Furându-ți inima și dragostea,
Dar știu că m-ai lăsat să fur
Și-n viață să-ți devin jumatea
Acum tu-mi ceri ca eu să uit
Și clipa când te-am cunoscut,
Și-mi spui fără niciun regret
Că-ți sunt străin, necunoscut
De vrei, tu poza poți s-o rupi
În zeci și mii de bucățele,
Și-apoi în sobă să le-arunci
Să vezi cum iese fum din ele
Nu știu când s-a rupt lanțul
Iubirii noastre adevărate,
Și dacă-ntreb unde greșesc
Doar zici, că-s multe adunate
Eu cred că încă se mai poate
Din nou să-ți deschizi inima,
Să ierți, să uit, să fii soția mea
Și sufletul rănit..să-l pot reanima!
....Dor....
Colecţionez zîmbete, în trupul meu pustiu...
Vrăjesc inimi, pe pămîntul ăsta viu.
Ucid amintiri, arunc lacrimi, caut paşi,
Paşii tăi amore, în sufletu-mi rămaşi!..
Amorţit e visul meu, în pledarea sorţii,
Destin nevinovat, în glasul veşnicului mit,
Pradă vieţii, mereu greşim cu toţii
Dor călcat de foc, în prete zugrăvit!..
Beţia vechilor arome, simt aerul printre vene,
Ceaţa-mi înăbusă privirea, ce oglindeşte alene
Ţurturi de cuvinte, răscolesc prin vise
Scîntee de briliant, pe păru-mi sunt ninse.
Sticle de dorinţe, ascunde pleoapa ruginită
Extaz de putere, în culmea prăbuşită.
Glorios amar, ce-mi îneacă glasul
Veştejit de ploi, rămas îmi e curajul.
Turme de momente, în templul de iubire,
Încinge lumină o şoapta de făclie,
Roade de nămol, ascunse-n trupul meu,
Judecîndu-mi lumea, îmi e dor de chipul tău!!!
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Other poems by the author
CASĂ DE VARĂ! -URMARE-
Mie ,mi-a plăcut căsuța . Din paiantă ,însă bine cimentuită ,cu geam mare spre alee .
Asevărat că era mult de lucru .Fără ajutorul familiei mele nu m-aș fi descurcat .
Ce visam noaptea ,ginerele meu punea în practică ziua .Așa am reușit ca în scurt
timp căsuța să arate ca nouă cu poartă și garduri cu pomi înfloriți cu grădină pe rod ,
cu flori ,de la cele de primăvară ,până la crizanteme .Vara era un rai ,cărările bine croite
mă plimba prin toată grădina cu ceașca de cafea în mână fericită de ce văd .Omul schimbă
locul ,e foarte adevărat ,dar trebuia să-ți și placă ce faci .
Am apă ,am curent electric-plăcii solare-,am apa Siretului aproape ,unde arunc undițele
când am timp .În clipele de odihnă ,meditez sub umbrar ascultând zgomotul naturii : fulgerile ,
trăsnetele ploii ,gemetele plopilor uriași în furtună ,foșnetul frunzelor răvășite de vânt ,zborul
păsărilor ,roitul albinelor .Natura este atât de frumoasă dar cum s-o guști de la etajul patru ?
Până la sfârșitul lunii septembrie ,mă bucur de tot ce văd ,ascult ,simt.Când prima brumă
ucide tot ,fac curățenie de toamnă ,ar grădina ,mai las flori artificiale în geam ,pun lacătul pe ușă
cu regret și plec la locuința mea de iarnă .Când mi-e dor de ea ,o mai vizitez ,o găsesc acoperită de
zăpadă ,fără alei ,fără cărării și foarte foarte tristă .!
SFÂRȘIT
NEVOIA IUBIRII
Drapată în mantie neagră
Răpusă de raza luminii
Umbrită de norii din zare
Martor pe marea albastră,
Bogată-n speranțe și vise
Umană cu torțe aprinse
Nevoia iubirii mă cheamă.
TAINA SORȚII !
SINGUR , SIGUR AM SĂ PLEC
UNDEVA DEPARTE
TAINA SORȚII S-O ÎNȚELEG
PE-O FILĂ DE CARTE .
NEMURIREA DE-AȘI AFLA
ÎNTR-UN COLȚ DE LUME ,
STAU SĂ AȘTEPT STEAUA MEA
CA SĂ-I DAU UN NUME !...
Zi frumoasă de florii !
Lângă poarta cea bătrână
Și-au deschis cireșii floarea
Miros dulce amărui ,
Le înveselesc culoarea .
În Duminica de florii
M-am plimbat pe lângă pom,
Din rever și din altiță
Am desprins un mărțișor ,
L-am legat de o crenguță
Cu dragostea mea de om .
Flutură în vânt canafii
Și ce mândră e crenguța
Pomul mic e fericit
Mărțișorul se dă huța!...
Să nu-mi spui, adio !
Cum ai distrus fără să știi...
Un rost al anilor târzii
Și cum jelesc pe căi pustii
Și jalea îmi e de înțeles
Când din atâtea ,te-am ales?
Norocul meu biet călător ,
S-a dus de atunci ca blestemat
Și plâng pe drumul ce-ai plecat
Privesc în jur mă simt pierdut
Plecarea ta cât m-a durut .
Te chem copacii din grădină
Cu rod-n pârg ,și fiecare ram
Se întinde spre ușa casei ferecate
În curtea în care altădată
Fremăta de voie bună
Acum când tot ce-a fost s-a dus
Și pe cărări a rămas doar umbra
Mai sper cu sufletul rănit
Să pot să-ți spun ,cât te-am iubit .
Adio să nu-mi spui de pleci
Îți caut umbra pe poteci !...
CHIP CIOPLIT
Am vrut să ating cerul,
Dar rădăcinile m-au prins
Și m-au legat strâns.
Am vrut să prind lumina
Într-o clepsidră ,dar s-a risipit
Am vrut să spulber durerea,
Dar am văzut un chip cioplit ...
Care mi-a frânt aripa...
CASĂ DE VARĂ! -URMARE-
Mie ,mi-a plăcut căsuța . Din paiantă ,însă bine cimentuită ,cu geam mare spre alee .
Asevărat că era mult de lucru .Fără ajutorul familiei mele nu m-aș fi descurcat .
Ce visam noaptea ,ginerele meu punea în practică ziua .Așa am reușit ca în scurt
timp căsuța să arate ca nouă cu poartă și garduri cu pomi înfloriți cu grădină pe rod ,
cu flori ,de la cele de primăvară ,până la crizanteme .Vara era un rai ,cărările bine croite
mă plimba prin toată grădina cu ceașca de cafea în mână fericită de ce văd .Omul schimbă
locul ,e foarte adevărat ,dar trebuia să-ți și placă ce faci .
Am apă ,am curent electric-plăcii solare-,am apa Siretului aproape ,unde arunc undițele
când am timp .În clipele de odihnă ,meditez sub umbrar ascultând zgomotul naturii : fulgerile ,
trăsnetele ploii ,gemetele plopilor uriași în furtună ,foșnetul frunzelor răvășite de vânt ,zborul
păsărilor ,roitul albinelor .Natura este atât de frumoasă dar cum s-o guști de la etajul patru ?
Până la sfârșitul lunii septembrie ,mă bucur de tot ce văd ,ascult ,simt.Când prima brumă
ucide tot ,fac curățenie de toamnă ,ar grădina ,mai las flori artificiale în geam ,pun lacătul pe ușă
cu regret și plec la locuința mea de iarnă .Când mi-e dor de ea ,o mai vizitez ,o găsesc acoperită de
zăpadă ,fără alei ,fără cărării și foarte foarte tristă .!
SFÂRȘIT
NEVOIA IUBIRII
Drapată în mantie neagră
Răpusă de raza luminii
Umbrită de norii din zare
Martor pe marea albastră,
Bogată-n speranțe și vise
Umană cu torțe aprinse
Nevoia iubirii mă cheamă.
TAINA SORȚII !
SINGUR , SIGUR AM SĂ PLEC
UNDEVA DEPARTE
TAINA SORȚII S-O ÎNȚELEG
PE-O FILĂ DE CARTE .
NEMURIREA DE-AȘI AFLA
ÎNTR-UN COLȚ DE LUME ,
STAU SĂ AȘTEPT STEAUA MEA
CA SĂ-I DAU UN NUME !...
Zi frumoasă de florii !
Lângă poarta cea bătrână
Și-au deschis cireșii floarea
Miros dulce amărui ,
Le înveselesc culoarea .
În Duminica de florii
M-am plimbat pe lângă pom,
Din rever și din altiță
Am desprins un mărțișor ,
L-am legat de o crenguță
Cu dragostea mea de om .
Flutură în vânt canafii
Și ce mândră e crenguța
Pomul mic e fericit
Mărțișorul se dă huța!...
Să nu-mi spui, adio !
Cum ai distrus fără să știi...
Un rost al anilor târzii
Și cum jelesc pe căi pustii
Și jalea îmi e de înțeles
Când din atâtea ,te-am ales?
Norocul meu biet călător ,
S-a dus de atunci ca blestemat
Și plâng pe drumul ce-ai plecat
Privesc în jur mă simt pierdut
Plecarea ta cât m-a durut .
Te chem copacii din grădină
Cu rod-n pârg ,și fiecare ram
Se întinde spre ușa casei ferecate
În curtea în care altădată
Fremăta de voie bună
Acum când tot ce-a fost s-a dus
Și pe cărări a rămas doar umbra
Mai sper cu sufletul rănit
Să pot să-ți spun ,cât te-am iubit .
Adio să nu-mi spui de pleci
Îți caut umbra pe poteci !...
CHIP CIOPLIT
Am vrut să ating cerul,
Dar rădăcinile m-au prins
Și m-au legat strâns.
Am vrut să prind lumina
Într-o clepsidră ,dar s-a risipit
Am vrut să spulber durerea,
Dar am văzut un chip cioplit ...
Care mi-a frânt aripa...