Micuta Stea
Micuta stea a inimii mele,
Ești lumina-n nopți grele,
Strălucești pe cerul vieții,
Ca un far al dimineții.
Privirea ta, un foc blând,
Mă călăuzește rând pe rând,
Cu zâmbetul tău cald și plin,
Îmi împletești zilele de senin.
Mâinile tale, ca un vis,
Mă ating cu un strop de paradis,
Cu tine lumea e mai vie,
Ești steaua mea, magie.
Micuta mea stea strălucitoare,
Îți mulțumesc că ești a mea alinare,
În universul infinit,
Ești darul meu de neprețuit.
Poems in the same category
NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
Speranțe
Nu-i dragostea însăși speranța?
Fără speranțele noastre frumoase,
Mai poate viețui iubirea visătoare,
Ce-ți poartă a ochilor culoare
Și risipită ca un curcubeu
Venită doar din al tău zâmbet grațios?
Nu-s toate acestea însăși fericirea,
Ce ne trimite departe de tristețea lumii?
Și ce-i speranța fără tine?
Efemeritate,deșertăciune...
Noi doi,prinși fiind de al iubirii nor,
Ce ne rotește ca la bâlci,
Privind indiferent de sus,
O lume rece ce se trece!
Tu preafrumoasa mea iubită,
Fiind al iubirii Univers,
Îți spun și astăzi te iubesc!
Perpetuum joc ce pleacă din amor,
Și e născut dintr-un mister,
Trimis din Cer de bunul Dumnezeu,
Ce-a auzit al nostru plâns,
Sau dulcele-ți fară sfârșit suspin...
Dar astăzi tu îmi dăruiești
Al fericirii semn,
Fermecătorul tău sărut..
Iar eu iubindu-te respir,traiesc și sper!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Zâna pădurii
Azi am pornit de cu zori la pețit,
Cu inima beată și clocot în sânge,
De sute de gânduri sunt hăituit,
Grumazul un laț parcă-l strânge.
-Haideți prieteni cu mine-n pețit,
La zâna pădurii cu părul de frunze,
Cu trupul mlădiță și păr înfrunzit,
În care își țese păianjenii pânze.
Astăzi e soare și frunza e verde,
Iar zâna doarme în al lunii pridvor,
Focul iubirii în oase îmi fierbe,
Prin vene îmi curge un rece izvor.
Nu râdeți prieteni că zâna-i aici,
Mai bine dați-mi poiana cu flori,
Prindeți fluturi, gândaci, licurici,
În brațe să ajung cu mii de culori.
Și tot mai adânc în pădure pătrund,
Iar arbori mai tineri în hohote râd,
Șerpii de frică sub frunze se-ascund,
Și ochi în desișuri se văd cum surâd.
Bezna, încet, în pădure se lasă,
Și drumu-i mai greu iar zâna departe,
-Haide fârtate, să mergem acasă,
Nu e nici o zână, doar vorbe deșarte.
Și luna lucește pe fețele noastre,
De cale întoarsă nici vorbă, nici loc,
Frunzele par acum toate albastre,
Și parcă pășim pe o apă de foc.
Deodată se aude un trosnet de piatră,
Și brusc, o lumină, pădurea lovește,
Frunza tresare iar câinii o latră,
Și-n piept simt un foc cum arde orbește.
-Să fugim! Strigară amicii cu toții,
Au sosit vânători, cu câini, și gonaci,
Iar toată ființa îmi vibra de emoții,
Căci eu, o vedeam, printre copaci.
-Rămâneți prieteni cu mine-n pețit,
E zâna pădurii cu părul de frunze,
Cu trupul mlădiță și păr înfrunzit,
În care își țese păianjenii pânze.
Dar focul mă arde și-n umărul drept,
La nuntă sosi vânători și gonaci,
Pădurea mă strânge cu milă la piept,
Și-n beznă, apăru, lumini pe copaci.
-Haideți prieteni, de ce nu dansați?
Mireasa îmi este atât de frumoasă,
De ce peste mine doar lacrimi vărsați?
Lăsați-mă aici, și întorceți-vă acasă.
Spuneți-i măicuței că sunt însurat,
Cu zâna pădurii cu ochii de soare,
Și-acum sunt și eu pe vecie împărat,
Peste arbori și flori, poieni și izvoare.
Scrie-mi
Scrie-mi că nu sunt doar o fostă,
Scrie-mi că tu de tot nu m ai uitat,
Scrie-mi că încă te gândești la mine
Scrie-mi mi că de multe ori tu m-ai visat
Scrie-mi că din orgoliu atunci tu ai plecat
Scrie-mi că la a nostră revedere, pe loc, atunci tu m ai fi sărutat
Și ai fi vrut să-mi scrii când am plecat
Scrie-mi că înapoi tu vei veni, dar mai avem puțin de așteptat
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Doar o stea căzătoare
In cerul meu plin de stele îndepărtate ,
Seara de vineri, fericiri de mult uitate,
Si doar o stea căzătoare.
Uimita de caldura arzătoare,
eu, un copil cu speranțe
am fugit sa o prind in brațe.
Știam ca e ceva special
Caldura nu m a ars, un sentiment original
Lumina ta ma zbura peste ocean
Ceva incredibil
fix când ma gândeam ca e imposibil,
O stea pe cerul meu-
in momentul in care nici nu ma mai uitam la stele,
Atunci ai căzut direct in brațele mele.
Nu ma mai uit la cer, ce motiv sa am oare
Când lângă mine este Steaua cea mai strălucitoare
Lumina ta ,val de caldura
Născuta din iubire pura
Pe zi ce trece tot mai mare
Străluceam din ce in ce mai tare.
Fata care visa la stele
A ajuns sa fie lângă una dintre ele
Este vis sau e realitate?
Sentimente ce nu vor putea fi uitate
Dragoste, putere, fericire, tot ce mi am dorit vreodată
Aveam acum,eu, o simpla fată.
Tu Steaua mea,eu cerul tau
Ne completam perfect
In mod indirect.
In trecut, stele îndepărtate pe cer
Tu lângă mine acum,ce pot sa ți mai ofer?
Nu pot suporta un moment sa te îndepărtezi
Lumina in cerul meu trebuie sa o păstrezi
Tu din mine esti o jumătate
Lângă tine e totalitate
Intre noi o mare atracție
Când suntem împreuna nu exista gravitație.
Cerul meu strălucea
Inocent ca un soare desenat pe o foaie de hârtie
Noi doi ,o galaxie -
…guvernata de iubire.
Fiecare secunda ne aducea mai aproape
De strălucire nu putea nimeni sa ne scape
Cerul tau vechi rareori o idee
in noua galaxie ,calea lactee
ce lasă in urma praf de iubire
din ochii nostri ce au o sclipire.
Totuși e firesc,strălucirea cutremurătoare
Stelele îndepărtate aveau nevoie de culoare
Te voiau inapoi de unde ai venit
Eu fără tine, un trandafir ofilit
Dar cine nu ar vrea sa ia
Chiar cea mai frumoasa stea?
Ușor ușor ai început sa le simți chemarea
Eu pentru tine voiam sa fiu salvarea.
Cum sa te condamn, vechiul tau cer
Stelele cu care ai stat, sincer
Acasa pentru tine,
Locul de unde ai venit la mine.
Varianta sa rămâi la mijloc pentru noi diferă
Ai fi o stea Pierduta in atmosfera.
Cum sa renunți la familia ce te chema inapoi sus?
Universul mai frumos creat pe noul cer a apus.
imaginația te zbura in locul tau inițial
Noul cer pentru tine nu a fost vital
Nu a fost de ajuns sa rămâi aici
Sa rămânem noi doi, aștrii unici…
Multe promisiuni ce sunau ca o arta
Nimeni nu se gândea ca cerul vechi o sa poată sa ne desparta
Mi ai promis cea mai frumoasa
Cea mai colorata
Cea mai strălucitoare galaxie
Dar se pare ca nu a fost sa fie,
când stăteau bobocii galaxiei sa înflorească
Lumina ta s a decis sa ma ocolească.
Ca un Boomerang m am convins ca esti
Ai venit și ai plecat pana sa clipești ,
Steaua căzătoare pe care o strângeam in brațe
S a desprins si a zburat inapoi ca prin magie
Totul pare sa fi fost o regie.
Cerul meu, plin de întuneric
Se simte doar un puternic-
gol atmosferic.
Universul fără stele, o gaura neagră
Chemarea mea sper sa te atragă.
Și uite cum o galaxie s a distrus
Totuși încă mai sunt multe de spus…
Am rămas eu, un cer fără stele
Cine sa fie pe urmele mele
Am ajuns sa traiesc in infern
Crezând in universul nostru etern
Un cer fără strălucire
Nicio galaxie
Un cer gol, si doar calea lactee a rămas,
Teama ca o sa plece după tine ma oprește sa fac un pas.
In prezent ne rotim , suntem comete
Când vine vorba de tine nu am regrete.
Revin la vechile obiceiuri,
Dar nu ca pe vremuri
Acum stau si privesc
Și sper sa te găsesc.
Văd doar cea mai frumoasa stea
Ma gandesc ,cândva am fost lângă ea
Deși revederea îmi aduce multă bucurie,
Dorul, amintirea timpurie
Îmi spune ca esti prea departe,
Sentimente desprinse ca dintr o carte.
Sa te simt din nou e tot ce îmi doresc
Doar atunci o sa pot sa înfloresc.
Inapoi in galaxia mea e locul tau
Aici nimeni nu îți va face rau
Vine seara, ma uit iar pe geam
Lângă mine vreau sa te am
Îmi spuneai multe povesti
Hai aici, e timpul sa le adeverești
In cerul meu esti primăvara
Împreuna știm,orice putem repara.
Cum vine seara ma uit la Steaua mea
Și știu ca intr o zi din nou vei cădea
Vei veni inapoi sa imi umpli cerul
Sa formam o galaxie
Noi doi- tu si cu mine.
NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
Speranțe
Nu-i dragostea însăși speranța?
Fără speranțele noastre frumoase,
Mai poate viețui iubirea visătoare,
Ce-ți poartă a ochilor culoare
Și risipită ca un curcubeu
Venită doar din al tău zâmbet grațios?
Nu-s toate acestea însăși fericirea,
Ce ne trimite departe de tristețea lumii?
Și ce-i speranța fără tine?
Efemeritate,deșertăciune...
Noi doi,prinși fiind de al iubirii nor,
Ce ne rotește ca la bâlci,
Privind indiferent de sus,
O lume rece ce se trece!
Tu preafrumoasa mea iubită,
Fiind al iubirii Univers,
Îți spun și astăzi te iubesc!
Perpetuum joc ce pleacă din amor,
Și e născut dintr-un mister,
Trimis din Cer de bunul Dumnezeu,
Ce-a auzit al nostru plâns,
Sau dulcele-ți fară sfârșit suspin...
Dar astăzi tu îmi dăruiești
Al fericirii semn,
Fermecătorul tău sărut..
Iar eu iubindu-te respir,traiesc și sper!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Zâna pădurii
Azi am pornit de cu zori la pețit,
Cu inima beată și clocot în sânge,
De sute de gânduri sunt hăituit,
Grumazul un laț parcă-l strânge.
-Haideți prieteni cu mine-n pețit,
La zâna pădurii cu părul de frunze,
Cu trupul mlădiță și păr înfrunzit,
În care își țese păianjenii pânze.
Astăzi e soare și frunza e verde,
Iar zâna doarme în al lunii pridvor,
Focul iubirii în oase îmi fierbe,
Prin vene îmi curge un rece izvor.
Nu râdeți prieteni că zâna-i aici,
Mai bine dați-mi poiana cu flori,
Prindeți fluturi, gândaci, licurici,
În brațe să ajung cu mii de culori.
Și tot mai adânc în pădure pătrund,
Iar arbori mai tineri în hohote râd,
Șerpii de frică sub frunze se-ascund,
Și ochi în desișuri se văd cum surâd.
Bezna, încet, în pădure se lasă,
Și drumu-i mai greu iar zâna departe,
-Haide fârtate, să mergem acasă,
Nu e nici o zână, doar vorbe deșarte.
Și luna lucește pe fețele noastre,
De cale întoarsă nici vorbă, nici loc,
Frunzele par acum toate albastre,
Și parcă pășim pe o apă de foc.
Deodată se aude un trosnet de piatră,
Și brusc, o lumină, pădurea lovește,
Frunza tresare iar câinii o latră,
Și-n piept simt un foc cum arde orbește.
-Să fugim! Strigară amicii cu toții,
Au sosit vânători, cu câini, și gonaci,
Iar toată ființa îmi vibra de emoții,
Căci eu, o vedeam, printre copaci.
-Rămâneți prieteni cu mine-n pețit,
E zâna pădurii cu părul de frunze,
Cu trupul mlădiță și păr înfrunzit,
În care își țese păianjenii pânze.
Dar focul mă arde și-n umărul drept,
La nuntă sosi vânători și gonaci,
Pădurea mă strânge cu milă la piept,
Și-n beznă, apăru, lumini pe copaci.
-Haideți prieteni, de ce nu dansați?
Mireasa îmi este atât de frumoasă,
De ce peste mine doar lacrimi vărsați?
Lăsați-mă aici, și întorceți-vă acasă.
Spuneți-i măicuței că sunt însurat,
Cu zâna pădurii cu ochii de soare,
Și-acum sunt și eu pe vecie împărat,
Peste arbori și flori, poieni și izvoare.
Scrie-mi
Scrie-mi că nu sunt doar o fostă,
Scrie-mi că tu de tot nu m ai uitat,
Scrie-mi că încă te gândești la mine
Scrie-mi mi că de multe ori tu m-ai visat
Scrie-mi că din orgoliu atunci tu ai plecat
Scrie-mi că la a nostră revedere, pe loc, atunci tu m ai fi sărutat
Și ai fi vrut să-mi scrii când am plecat
Scrie-mi că înapoi tu vei veni, dar mai avem puțin de așteptat
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Doar o stea căzătoare
In cerul meu plin de stele îndepărtate ,
Seara de vineri, fericiri de mult uitate,
Si doar o stea căzătoare.
Uimita de caldura arzătoare,
eu, un copil cu speranțe
am fugit sa o prind in brațe.
Știam ca e ceva special
Caldura nu m a ars, un sentiment original
Lumina ta ma zbura peste ocean
Ceva incredibil
fix când ma gândeam ca e imposibil,
O stea pe cerul meu-
in momentul in care nici nu ma mai uitam la stele,
Atunci ai căzut direct in brațele mele.
Nu ma mai uit la cer, ce motiv sa am oare
Când lângă mine este Steaua cea mai strălucitoare
Lumina ta ,val de caldura
Născuta din iubire pura
Pe zi ce trece tot mai mare
Străluceam din ce in ce mai tare.
Fata care visa la stele
A ajuns sa fie lângă una dintre ele
Este vis sau e realitate?
Sentimente ce nu vor putea fi uitate
Dragoste, putere, fericire, tot ce mi am dorit vreodată
Aveam acum,eu, o simpla fată.
Tu Steaua mea,eu cerul tau
Ne completam perfect
In mod indirect.
In trecut, stele îndepărtate pe cer
Tu lângă mine acum,ce pot sa ți mai ofer?
Nu pot suporta un moment sa te îndepărtezi
Lumina in cerul meu trebuie sa o păstrezi
Tu din mine esti o jumătate
Lângă tine e totalitate
Intre noi o mare atracție
Când suntem împreuna nu exista gravitație.
Cerul meu strălucea
Inocent ca un soare desenat pe o foaie de hârtie
Noi doi ,o galaxie -
…guvernata de iubire.
Fiecare secunda ne aducea mai aproape
De strălucire nu putea nimeni sa ne scape
Cerul tau vechi rareori o idee
in noua galaxie ,calea lactee
ce lasă in urma praf de iubire
din ochii nostri ce au o sclipire.
Totuși e firesc,strălucirea cutremurătoare
Stelele îndepărtate aveau nevoie de culoare
Te voiau inapoi de unde ai venit
Eu fără tine, un trandafir ofilit
Dar cine nu ar vrea sa ia
Chiar cea mai frumoasa stea?
Ușor ușor ai început sa le simți chemarea
Eu pentru tine voiam sa fiu salvarea.
Cum sa te condamn, vechiul tau cer
Stelele cu care ai stat, sincer
Acasa pentru tine,
Locul de unde ai venit la mine.
Varianta sa rămâi la mijloc pentru noi diferă
Ai fi o stea Pierduta in atmosfera.
Cum sa renunți la familia ce te chema inapoi sus?
Universul mai frumos creat pe noul cer a apus.
imaginația te zbura in locul tau inițial
Noul cer pentru tine nu a fost vital
Nu a fost de ajuns sa rămâi aici
Sa rămânem noi doi, aștrii unici…
Multe promisiuni ce sunau ca o arta
Nimeni nu se gândea ca cerul vechi o sa poată sa ne desparta
Mi ai promis cea mai frumoasa
Cea mai colorata
Cea mai strălucitoare galaxie
Dar se pare ca nu a fost sa fie,
când stăteau bobocii galaxiei sa înflorească
Lumina ta s a decis sa ma ocolească.
Ca un Boomerang m am convins ca esti
Ai venit și ai plecat pana sa clipești ,
Steaua căzătoare pe care o strângeam in brațe
S a desprins si a zburat inapoi ca prin magie
Totul pare sa fi fost o regie.
Cerul meu, plin de întuneric
Se simte doar un puternic-
gol atmosferic.
Universul fără stele, o gaura neagră
Chemarea mea sper sa te atragă.
Și uite cum o galaxie s a distrus
Totuși încă mai sunt multe de spus…
Am rămas eu, un cer fără stele
Cine sa fie pe urmele mele
Am ajuns sa traiesc in infern
Crezând in universul nostru etern
Un cer fără strălucire
Nicio galaxie
Un cer gol, si doar calea lactee a rămas,
Teama ca o sa plece după tine ma oprește sa fac un pas.
In prezent ne rotim , suntem comete
Când vine vorba de tine nu am regrete.
Revin la vechile obiceiuri,
Dar nu ca pe vremuri
Acum stau si privesc
Și sper sa te găsesc.
Văd doar cea mai frumoasa stea
Ma gandesc ,cândva am fost lângă ea
Deși revederea îmi aduce multă bucurie,
Dorul, amintirea timpurie
Îmi spune ca esti prea departe,
Sentimente desprinse ca dintr o carte.
Sa te simt din nou e tot ce îmi doresc
Doar atunci o sa pot sa înfloresc.
Inapoi in galaxia mea e locul tau
Aici nimeni nu îți va face rau
Vine seara, ma uit iar pe geam
Lângă mine vreau sa te am
Îmi spuneai multe povesti
Hai aici, e timpul sa le adeverești
In cerul meu esti primăvara
Împreuna știm,orice putem repara.
Cum vine seara ma uit la Steaua mea
Și știu ca intr o zi din nou vei cădea
Vei veni inapoi sa imi umpli cerul
Sa formam o galaxie
Noi doi- tu si cu mine.
Other poems by the author
Suflet parasit
În răsăritul zilei ce se-ncheie,
Las în urmă tot ce-a fost și voi pleca,
Dragi suflete, vă spun cu blândețe,
Adio, dar iubirea mea rămâne-aici, așa.
În fiecare zi v-am prețuit,
Cu zâmbete, cu lacrimi, cu speranță,
Acum când pașii mei se-opresc ușor,
Vă las în dar un strop de siguranță.
Nu plângeți, dragi prieteni, nu oftați,
Știu că ne desparte soarta cruntă,
Dar voi trăi în voi, în amintiri,
Și-n fiecare clipă minunată.
Sunt doar un om, iar viața e un vis,
Un drum pe care-l străbatem cu toții,
Acum eu merg spre alte zări,
Dar vă port mereu în inima mea, în nopți și zile.
Gândiți-vă la mine cu iubire,
Cu bucuria clipelor trăite,
Nu lăsați durerea să umbrească,
Frumusețea vieții și-a amintirilor sfinte.
Vă las un dor, o șoaptă-n adiere,
Un gând de pace și un zâmbet blând,
Voi fi un înger ce va veghea,
Din ceruri, cu privirea luminoasă.
Adio, va spuc acum,
Nu-i decât o trecere-n bine
Fericirea voastra se apropie ,
Greseala va disparea.
Lumina Tremuranda
O singură stea in ceruri stă,
Departe, rece, nemișcată,
Mă urmărește, dar dispare
Sub norii grei, în noapte ascunsă,
Mă-ntreb de ce se ascunde iar,
Când dorul meu o cheamă-ntruna,
E oare frică, sau doar joc,
O joacă veche cu furtuna?
Prin ceață calc, sub cer pustiu,
Și nicio rază nu mai vine,
Neliniștea-mi e un pustiu
Și steaua fuge, deși e a mea, din mine.
Se invârte lumea, trec tăceri,
Dar steaua mea nu vrea să apară.
Mă lasă prins în mii de ieri,
Fără să simt vreo rază clară.
O caut printre nori și vis,
Dar ea se ascunde mai adânc.
Ce sens mai are tot ce-am zis,
Dacă nu pot să o ajung?
Aș vrea să știu ce-i dincolo,
De nori, de vânt și negre zări,
Dar steaua mea mă părăsește,
Rămân străin în mii de căi.
Esenta Sangelui
În speranța infinită, stau și privesc,
Adânc în sufletele devastate,
Cu chin și ură asupra tuturor,
Cu fericirea lor întruchipată,
Râd de haosul mental.
În durerea mea nu mai pot suporta
Perspectiva lor asupra vieții,
Judecată, trădare, neînțelegere.
Cred că sunt un nebun delegat,
Liber printre ei.
Dar dorința mea între chin și ură
E doar iubirea neavută,
Iubirea celor ce m-au făcut,
Iubirea ce-lei care m-a părăsit,
Iubirea oamenilor devastați.
Îmi este dor de clipele frumoase,
Visate în paradisul singurătății,
Lângă prietenul meu veșnic,
Cu chip drăgălaș și afumat,
Afumat de suferința mea.
O vreau pe ea înapoi,
Îi vreau pe ei înapoi,
Nu îmi place ce am ajuns,
Nu îmi place ce am fost,
Doar îmi place ce să fiu.
În agonia haosului meu,
Cu trudă nemuritoare,
Muncind ca să mă nasc
Alături de ei, cu ea.
Dorul meu mă stinge încet,
Culoarea sângelui îmi dă plăcere.
Vino, a mea viață, acum,
Mai târziu va fi prea târziu,
Dispărut, nu voi reveni.
Big bang
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Încă mai simt ecoul pașilor tăi,
În noaptea asta, pe drumul ăsta gol,
Fiecare pas mă ducea mai departe,
Dar tu, m-ai aruncat într-un rol.
Cine te crezi să faci așa ceva,
Tu, steaua mea, trebuia să fii,
Nu altcineva, nu altcineva.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Te-am văzut stând pe marginea viselor,
Dar tu ți-ai luat zborul spre necunoscut,
Eu rămân cu umbrele tăcerilor,
Și gândul că totul s-a pierdut.
Cine te crezi să faci așa ceva,
Tu, steaua mea, trebuia să fii,
Nu altcineva, nu altcineva.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Acum, mă ridic din ruine,
Dar umbrele tale încă mă-nconjoară,
Steaua mea, ai dispărut de tot,
Nu ești cine trebuia să fii.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Dar acum, steaua mea s-a stins în zori.
Cine te crezi... să faci așa ceva..
Înger Desfrânat
Căzut din cer,
Stăpân pe tot ce-i viu,
Îngerul cu aripi arse ,
Cu dorințe aprinse,
Trăiește-ntre două lumi,
Pierdut și pustiu,
Cu inima rănita.
Prin nopți exclusiviste,
Își poartă măști de aur,
Stăpân pe lumea-ntreagă,
Dar captiv în iad,
Traume adânci îl bântuie,
În al dorinței laur.
Ziua își joacă rolul,
Noaptea plânge-n abis,
Prins între lumină și intuneric,
Umbrele îl ademenesc,
Dorința schimbării ,
Frământă mintea haină,
Sperând că-ntr-un târziu,
Va regăsi cerul mareț.
Puterea îl îmbată,
Sufletul e-n gheare,
Îngerul zdrobit,
Drumul său rătăcitor,
Vrea să scape de povară,
De dorințe arzătoare,
Să-și găsească pacea,
În cerul salvator.
Izvorul vieti mele
La multi ani ,iubita mama ,
Izvorul vieti mele ,
Tu cu dragoste si chin ,
Imi oferi zile senine .
La greu tu ma sprijini ,
Ori cat de greu ti ar fi ,
Imi oferi tot ce ai ,
Cu a ta inima buna .
Toate noptile nedorimite
Cu a ta grija nesfarsita
Iti multumesc , mama ,
Pentru a ta jerfa .
Prin munca ta ,
Mi ai fost ispita ,
Cu ale noastre neintelegeri ,
Fara lipsa de apreciere .
Tu tot a mea mama ,
De dor si chip neinteles ,
Te voi iubi mereu ,
Ca pe o nefiinta !
Suflet parasit
În răsăritul zilei ce se-ncheie,
Las în urmă tot ce-a fost și voi pleca,
Dragi suflete, vă spun cu blândețe,
Adio, dar iubirea mea rămâne-aici, așa.
În fiecare zi v-am prețuit,
Cu zâmbete, cu lacrimi, cu speranță,
Acum când pașii mei se-opresc ușor,
Vă las în dar un strop de siguranță.
Nu plângeți, dragi prieteni, nu oftați,
Știu că ne desparte soarta cruntă,
Dar voi trăi în voi, în amintiri,
Și-n fiecare clipă minunată.
Sunt doar un om, iar viața e un vis,
Un drum pe care-l străbatem cu toții,
Acum eu merg spre alte zări,
Dar vă port mereu în inima mea, în nopți și zile.
Gândiți-vă la mine cu iubire,
Cu bucuria clipelor trăite,
Nu lăsați durerea să umbrească,
Frumusețea vieții și-a amintirilor sfinte.
Vă las un dor, o șoaptă-n adiere,
Un gând de pace și un zâmbet blând,
Voi fi un înger ce va veghea,
Din ceruri, cu privirea luminoasă.
Adio, va spuc acum,
Nu-i decât o trecere-n bine
Fericirea voastra se apropie ,
Greseala va disparea.
Lumina Tremuranda
O singură stea in ceruri stă,
Departe, rece, nemișcată,
Mă urmărește, dar dispare
Sub norii grei, în noapte ascunsă,
Mă-ntreb de ce se ascunde iar,
Când dorul meu o cheamă-ntruna,
E oare frică, sau doar joc,
O joacă veche cu furtuna?
Prin ceață calc, sub cer pustiu,
Și nicio rază nu mai vine,
Neliniștea-mi e un pustiu
Și steaua fuge, deși e a mea, din mine.
Se invârte lumea, trec tăceri,
Dar steaua mea nu vrea să apară.
Mă lasă prins în mii de ieri,
Fără să simt vreo rază clară.
O caut printre nori și vis,
Dar ea se ascunde mai adânc.
Ce sens mai are tot ce-am zis,
Dacă nu pot să o ajung?
Aș vrea să știu ce-i dincolo,
De nori, de vânt și negre zări,
Dar steaua mea mă părăsește,
Rămân străin în mii de căi.
Esenta Sangelui
În speranța infinită, stau și privesc,
Adânc în sufletele devastate,
Cu chin și ură asupra tuturor,
Cu fericirea lor întruchipată,
Râd de haosul mental.
În durerea mea nu mai pot suporta
Perspectiva lor asupra vieții,
Judecată, trădare, neînțelegere.
Cred că sunt un nebun delegat,
Liber printre ei.
Dar dorința mea între chin și ură
E doar iubirea neavută,
Iubirea celor ce m-au făcut,
Iubirea ce-lei care m-a părăsit,
Iubirea oamenilor devastați.
Îmi este dor de clipele frumoase,
Visate în paradisul singurătății,
Lângă prietenul meu veșnic,
Cu chip drăgălaș și afumat,
Afumat de suferința mea.
O vreau pe ea înapoi,
Îi vreau pe ei înapoi,
Nu îmi place ce am ajuns,
Nu îmi place ce am fost,
Doar îmi place ce să fiu.
În agonia haosului meu,
Cu trudă nemuritoare,
Muncind ca să mă nasc
Alături de ei, cu ea.
Dorul meu mă stinge încet,
Culoarea sângelui îmi dă plăcere.
Vino, a mea viață, acum,
Mai târziu va fi prea târziu,
Dispărut, nu voi reveni.
Big bang
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Încă mai simt ecoul pașilor tăi,
În noaptea asta, pe drumul ăsta gol,
Fiecare pas mă ducea mai departe,
Dar tu, m-ai aruncat într-un rol.
Cine te crezi să faci așa ceva,
Tu, steaua mea, trebuia să fii,
Nu altcineva, nu altcineva.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Te-am văzut stând pe marginea viselor,
Dar tu ți-ai luat zborul spre necunoscut,
Eu rămân cu umbrele tăcerilor,
Și gândul că totul s-a pierdut.
Cine te crezi să faci așa ceva,
Tu, steaua mea, trebuia să fii,
Nu altcineva, nu altcineva.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Când totul părea că se năruie-n zori.
Acum, mă ridic din ruine,
Dar umbrele tale încă mă-nconjoară,
Steaua mea, ai dispărut de tot,
Nu ești cine trebuia să fii.
Mi-am pus speranța în tine,
Te-am iubit de-atâtea ori,
M-ai zguduit cu ale tale cuvinte,
Din ceata rece ce mi-o lăsai,
Lumina ta mă încălzea ușor,
Dar acum, steaua mea s-a stins în zori.
Cine te crezi... să faci așa ceva..
Înger Desfrânat
Căzut din cer,
Stăpân pe tot ce-i viu,
Îngerul cu aripi arse ,
Cu dorințe aprinse,
Trăiește-ntre două lumi,
Pierdut și pustiu,
Cu inima rănita.
Prin nopți exclusiviste,
Își poartă măști de aur,
Stăpân pe lumea-ntreagă,
Dar captiv în iad,
Traume adânci îl bântuie,
În al dorinței laur.
Ziua își joacă rolul,
Noaptea plânge-n abis,
Prins între lumină și intuneric,
Umbrele îl ademenesc,
Dorința schimbării ,
Frământă mintea haină,
Sperând că-ntr-un târziu,
Va regăsi cerul mareț.
Puterea îl îmbată,
Sufletul e-n gheare,
Îngerul zdrobit,
Drumul său rătăcitor,
Vrea să scape de povară,
De dorințe arzătoare,
Să-și găsească pacea,
În cerul salvator.
Izvorul vieti mele
La multi ani ,iubita mama ,
Izvorul vieti mele ,
Tu cu dragoste si chin ,
Imi oferi zile senine .
La greu tu ma sprijini ,
Ori cat de greu ti ar fi ,
Imi oferi tot ce ai ,
Cu a ta inima buna .
Toate noptile nedorimite
Cu a ta grija nesfarsita
Iti multumesc , mama ,
Pentru a ta jerfa .
Prin munca ta ,
Mi ai fost ispita ,
Cu ale noastre neintelegeri ,
Fara lipsa de apreciere .
Tu tot a mea mama ,
De dor si chip neinteles ,
Te voi iubi mereu ,
Ca pe o nefiinta !