Lumina Tremuranda
O singură stea in ceruri stă,
Departe, rece, nemișcată,
Mă urmărește, dar dispare
Sub norii grei, în noapte ascunsă,
Mă-ntreb de ce se ascunde iar,
Când dorul meu o cheamă-ntruna,
E oare frică, sau doar joc,
O joacă veche cu furtuna?
Prin ceață calc, sub cer pustiu,
Și nicio rază nu mai vine,
Neliniștea-mi e un pustiu
Și steaua fuge, deși e a mea, din mine.
Se invârte lumea, trec tăceri,
Dar steaua mea nu vrea să apară.
Mă lasă prins în mii de ieri,
Fără să simt vreo rază clară.
O caut printre nori și vis,
Dar ea se ascunde mai adânc.
Ce sens mai are tot ce-am zis,
Dacă nu pot să o ajung?
Aș vrea să știu ce-i dincolo,
De nori, de vânt și negre zări,
Dar steaua mea mă părăsește,
Rămân străin în mii de căi.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Amorezati!!!
Poem: Fecioarei
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego
Poem: Gânduri 6
Poem: Iertare
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: Gaura alba
Poem: ,,Ne cunoaștem din vedere" în portugheză
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?