SINGURATATE
Pe cerul singurătății mele
N0rii,ca niște pescăruși
Iele ale nopții
Trec fără să-și miște aripele,
Pe sub cerul care-și adună stelele,
Ca o cloșcă, când vine uliul.
Ulcioare de lut ,semne pe piatră
Mușcate de timp ,mușcate de daltă
Vorbesc despre trecerea noastră
Pe acest pământ.
Ca într-o poveste minunată
Caut un drum,prin noaptea înstelată
Și râd și plâng,
Nu vreau să mă mint,
Cu a fost odată
Uitând să mai spun -ca niciodată-
Doar că vreau să mai cânt.
Стихи из этой категории
NU EU
Unul din noi doar, unul a trădat iubirea
Când cerul strălucea și macii inunda câmpia
Unul din doar unul,nu s-a uitat înapoi
Când răsuna chemarea ,dusă de vânt și de ploi.
Unul din noi,doar unul, cu vorbe grele a închis
Lumina către zare pe când cel mai statornic vis,
S-a ofilit și moare!
Amintiri
Mi-amintesc când m-ai sărutat pe frunte
Sărutul pe frunte...promisiune,
Spune-mi azi dorului ce să-i spun???
...închid ochii ușor, și te strig pe nume...
Si-mi ești mai viu decât ai fost vreodată
Amintirile ma prind ca intr-o vrajă
Și ma întind pe o pagină albă, fără hotar
Să nu mai vad intunericul ce zace-n pahar
Mi-amintesc cum mi-ai prins părul în pumn
Cât mi-a plăcut...stiu că-mi venea sa te sărut
Păcat c-acest moment a fost nedemn
Și n-a primit o-mbrățisare de sfârșit...
Doar noi doi
Toate cu timpul
Într-un suflet pe piele
Umbrim acel amalgam de sentimente
Sub o pătura de ampremente.
Timpul a plecat
Noi ne-am lăsat
Cu o dragoste pustie
Suferind de maladie.
Poate cu timpul
Tu te vei întoarce , pe al meu piedestal
Într-un suflet pe piele
Cu-n sărut aprins sub al nostru cer de stele.
Un secol și o zi
Un secol și o zi, doar noi să știm,
Că am trăit și-am ars să ne iubim.
Când stele mor și cerul se destramă,
Noi vom rămâne, viața fără teamă.
Din vremea noastră s-au scurs clipe
Pe buze mute, jurăminți risipite.
Dar ochii tăi, o flacără albastră,
Răzbat prin timp, mă cheamă acasă.
În fiecare clipă ești o poveste,
Un dor care arde, un vis îngropat.
Dar cum să-ți spun, cuvintele-mi fug,
Și-mi rămâne doar ecoul unui oftat.
Un secol și o zi să mă ierți,
Să te-ntorci, să rămâi, să mă crezi.
Dincolo de timp, de moarte, de noi,
În nemurire să fim doar noi.
SUNTEM NOMAZI
Chipuri triste,chipuri grave,
Cuibăresc pe străzi pustii
Fără uși și fără geamuri
Un culcuș pentru o zi.
Că nomazi am fost odată
Asta ține de trecut...
Azi nomadă-i țara toară!
Ne întoarcem în trecut?
NU EU
Unul din noi doar, unul a trădat iubirea
Când cerul strălucea și macii inunda câmpia
Unul din doar unul,nu s-a uitat înapoi
Când răsuna chemarea ,dusă de vânt și de ploi.
Unul din noi,doar unul, cu vorbe grele a închis
Lumina către zare pe când cel mai statornic vis,
S-a ofilit și moare!
Amintiri
Mi-amintesc când m-ai sărutat pe frunte
Sărutul pe frunte...promisiune,
Spune-mi azi dorului ce să-i spun???
...închid ochii ușor, și te strig pe nume...
Si-mi ești mai viu decât ai fost vreodată
Amintirile ma prind ca intr-o vrajă
Și ma întind pe o pagină albă, fără hotar
Să nu mai vad intunericul ce zace-n pahar
Mi-amintesc cum mi-ai prins părul în pumn
Cât mi-a plăcut...stiu că-mi venea sa te sărut
Păcat c-acest moment a fost nedemn
Și n-a primit o-mbrățisare de sfârșit...
Doar noi doi
Toate cu timpul
Într-un suflet pe piele
Umbrim acel amalgam de sentimente
Sub o pătura de ampremente.
Timpul a plecat
Noi ne-am lăsat
Cu o dragoste pustie
Suferind de maladie.
Poate cu timpul
Tu te vei întoarce , pe al meu piedestal
Într-un suflet pe piele
Cu-n sărut aprins sub al nostru cer de stele.
Un secol și o zi
Un secol și o zi, doar noi să știm,
Că am trăit și-am ars să ne iubim.
Când stele mor și cerul se destramă,
Noi vom rămâne, viața fără teamă.
Din vremea noastră s-au scurs clipe
Pe buze mute, jurăminți risipite.
Dar ochii tăi, o flacără albastră,
Răzbat prin timp, mă cheamă acasă.
În fiecare clipă ești o poveste,
Un dor care arde, un vis îngropat.
Dar cum să-ți spun, cuvintele-mi fug,
Și-mi rămâne doar ecoul unui oftat.
Un secol și o zi să mă ierți,
Să te-ntorci, să rămâi, să mă crezi.
Dincolo de timp, de moarte, de noi,
În nemurire să fim doar noi.
SUNTEM NOMAZI
Chipuri triste,chipuri grave,
Cuibăresc pe străzi pustii
Fără uși și fără geamuri
Un culcuș pentru o zi.
Că nomazi am fost odată
Asta ține de trecut...
Azi nomadă-i țara toară!
Ne întoarcem în trecut?
Другие стихотворения автора
O NOAPTE ROMANTICĂ
Pe Robert îl cunoșteam de ceva vreme.Lucrăm amăndoi la aceiași fundație.
Nu știu exact cu ce se ocupă,doar că ne întânlim uneori.A intrat în biroul meu
să mi comunice că trebuie să mergem spre seară să ducem niște materiale ne-
cesare unei fundații.Când l-am văzut intrând, am simțit o undă de simpatie.
Parcă o rază de lumină îi brăzda chipul.Mi s-a părut că Robert avea ceva special
în privire,un farmec aparte.Înalt și bine înzestrat de natură, avea ceva magic
în privire De fapt el nu prea vorbea, asculta apoi răspundea print-un zâmbet cald.
S-a hotărât deci să plecăm împreună spre fundația Gărgărița cu un transport.
CONTINUARE
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
Paștele Blajinilor -morților-
Pe aleele tăcute
Mult prea mult înghesuite
Se strecoară printre cruci
Umbre vii ,parcă-s năluci ,
Grea durere ,dor fierbinte
Îi aduce spre morminte .
Sub țărâna răvășită
Plânge o viață neâmplinită,
Plânge lacrima ce-o doare
Sub pământ doarme o floare .
Vântul pașii abia-și simte ,
Ocolind cruci și morminte .
Iz de ceară și tămâie
Să te oprești ,parcă te îmbie,
Chipuri pure și curate ,
De pe cruci te ademenesc ,
Deși-s morți ,parcă trăiesc .
Astăzi ,totuși e-o zi mare ,
Clopotele bat la porți
Este ziua de întânlire ,
Între vii și între morți!...
- -
Tainic șoapta se înfiripă ,
Se aduc vești de la cei dragi !...
Vântul bate din aripă
Toate sunt atât de vagi!...
Mai rămâne doar în urmă ,
Coji de:ouă ,cozonaci ,
Flori și lumânări aprinse
Zi de paște cu cei dragi .
- -
Se așterne iar tăcerea ...
Într-o lume adormită !...
Pe ce căi ?. Și-n care lume
De himere și mistere învăluită ?
Peste cer s-a tras cortina ...
Ce se ascunde după ea ?
Numai Domnul poate spune ...
Și Hristos când va-învia .
- -
Omul taina n-o desleagă ,
El poartă doar un destin ,
Privilegii să-și aleagă ?
De-l primești ...e dar divin !
FLORI DE LILIAC
Te -am răsădit în vreme de toamnă
În grădină sub fereastra mea
Ești firav și tremur la gândul
Că gerul iernii te va îngheța!
Crești floarea mea dragă,mare,
Și ai să-mi mulțumești c-o floare,
Flori albe de liliac cu parfumul tău dulceag
Și de-s tristă să-mi zâmbești
POEZIA MEA
Poezia mea ce este?
Poate o tristă povește
Poate sunt neînțeleasă.
Poate adun nectar din flori
Orbită doar de culori.
Poate vreau să pun în ea
Luminița dintr-o stea.
Poezia mea ce este ?
Poate fi ce-am voit eu
Să trăiesc întens prin ea
Pân-ce Domnul m-o chema.
O NOAPTE ROMANTICĂ
Pe Robert îl cunoșteam de ceva vreme.Lucrăm amăndoi la aceiași fundație.
Nu știu exact cu ce se ocupă,doar că ne întânlim uneori.A intrat în biroul meu
să mi comunice că trebuie să mergem spre seară să ducem niște materiale ne-
cesare unei fundații.Când l-am văzut intrând, am simțit o undă de simpatie.
Parcă o rază de lumină îi brăzda chipul.Mi s-a părut că Robert avea ceva special
în privire,un farmec aparte.Înalt și bine înzestrat de natură, avea ceva magic
în privire De fapt el nu prea vorbea, asculta apoi răspundea print-un zâmbet cald.
S-a hotărât deci să plecăm împreună spre fundația Gărgărița cu un transport.
CONTINUARE
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
Paștele Blajinilor -morților-
Pe aleele tăcute
Mult prea mult înghesuite
Se strecoară printre cruci
Umbre vii ,parcă-s năluci ,
Grea durere ,dor fierbinte
Îi aduce spre morminte .
Sub țărâna răvășită
Plânge o viață neâmplinită,
Plânge lacrima ce-o doare
Sub pământ doarme o floare .
Vântul pașii abia-și simte ,
Ocolind cruci și morminte .
Iz de ceară și tămâie
Să te oprești ,parcă te îmbie,
Chipuri pure și curate ,
De pe cruci te ademenesc ,
Deși-s morți ,parcă trăiesc .
Astăzi ,totuși e-o zi mare ,
Clopotele bat la porți
Este ziua de întânlire ,
Între vii și între morți!...
- -
Tainic șoapta se înfiripă ,
Se aduc vești de la cei dragi !...
Vântul bate din aripă
Toate sunt atât de vagi!...
Mai rămâne doar în urmă ,
Coji de:ouă ,cozonaci ,
Flori și lumânări aprinse
Zi de paște cu cei dragi .
- -
Se așterne iar tăcerea ...
Într-o lume adormită !...
Pe ce căi ?. Și-n care lume
De himere și mistere învăluită ?
Peste cer s-a tras cortina ...
Ce se ascunde după ea ?
Numai Domnul poate spune ...
Și Hristos când va-învia .
- -
Omul taina n-o desleagă ,
El poartă doar un destin ,
Privilegii să-și aleagă ?
De-l primești ...e dar divin !
FLORI DE LILIAC
Te -am răsădit în vreme de toamnă
În grădină sub fereastra mea
Ești firav și tremur la gândul
Că gerul iernii te va îngheța!
Crești floarea mea dragă,mare,
Și ai să-mi mulțumești c-o floare,
Flori albe de liliac cu parfumul tău dulceag
Și de-s tristă să-mi zâmbești
POEZIA MEA
Poezia mea ce este?
Poate o tristă povește
Poate sunt neînțeleasă.
Poate adun nectar din flori
Orbită doar de culori.
Poate vreau să pun în ea
Luminița dintr-o stea.
Poezia mea ce este ?
Poate fi ce-am voit eu
Să trăiesc întens prin ea
Pân-ce Domnul m-o chema.