Paradox
Ești ca o problemă și orice răspuns dat nu te satisface
Ești ca o dilemă și orice mod de rezolvare îți dă doar pe jumătate
Ești ca un exercițiu doar că fiecare nouă adiție schimbă totul radical
Ești ca un tipar în care trecutul se îmbină cu prezentul și viitorul pare în zadar
Orice detaliu aruncă toată logica în mare
Orice nouă întâmplare îmi dă mai multe semne de întrebare
Orice concluzie aș da la premisele dumitale nu ar valora nici cât 2 parale
Orice valoare eu ți-aș da mereu se va contrazice când se va aplica
Parcă mereu devi tot mai complexă
Și mereu se mai adaugă o anexă
Pentru fiecare modul din problemă
Chiar dacă deja te pierzi în teoremă
Lipsită de sens poate fi considerată încercarea mea
De a înțelege un fenomen ce nici natura nu poate rezolva
În final se ajunge și aici
Când pe unii nu mai împiedici
Aș da viața pentru un țel
Care pare intangibil
Poems in the same category
Ecou de poezie
Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie
Așteptând cuvintele în zori.
Sunetul tăcerii, se simte doar in
ploaie.
lar versurile se văd doar printre
nori.
Cuvintele purtate prin vânturi
străine,
Se-așează pe ståncile inalte,
Se-aud ecouri de poezie,
Le vezi aici, dar sunt in altă parte.
1 Decembrie
E întuneric și frig
Aș vrea să pot să te strig
Să îmi pui mâna pe spate
Să îmi spui că încă există o șansă, poate.
Dar sunt într-o buclă infinită,
În singurătatea mea nemărginită,
Într-o cameră mâhnită, ruginită
Într-un loc fără de reușită.
De la tine, tot aștept un mesaj
Poate că ar trebuii să îmi fac eu curaj
Dar mi-ai spus că s-a terminat
Că ce a fost între noi doi, s-a incheiat.
Mă tot aștept să văd notificarea
Dar știu că nimic nu îți poate schimba plecarea
Tot mă aștept ca tu să faci primul pas
Pentru că asta e tot ce mi-a rămas
Nu am să mă prefac
Deoarece, eu nu știu ce să fac
Au trecut doi ani, azi ar fii fost ziua noastră
Dar acum, mă uit singur pe fereastră.
Off doamne, 1 decembrie, ce mai zi ai mai ales
Dar știam că în istorie ai un interes
Ca principatele vroiai să ne unim
Și numai noi de fericire să știim.
Dar tu, mare cititor, mare privitor al tuturor poveștilor
Tu, trăitor al tuturor vieților, atotcunoscător al vremurilor.
Tu, această situație cum colorezi?
Tu ce vezi? Tu ce crezi?
Iubirea
lubirea este draga...
Dar cine o sã tragă?
Pentru ea sau pentru tine,
Numai tu stii ce e bine.
lubire cu foc nestins,
În ai tãi ochii ce sclipesc ca cerul...
Cine stie cum o fi gerul?
Sắ stau departe de tine,
Sã se adune ploi si furtuni în mine,
Să nu-ti simt parfumul lângă mine.
lubirea, cu ale sale căi distinse,
Cu emotii si sentimente închise,
Visuri si planuri scrise...
Cine stie cum va fi mâine?
lubirea, cu dorul ei nespus,
Când inima îsi caută răspuns,
În tăcerea noptii lungi,
Cine stie dacă vom mai fi la fel mâine?
Să te iubesc sau să mã las de tine,
Să fiu al tău sau sã rămân pe sine?
lubirea rămâne ca un vis în noapte,
Cine stie ce va fi, când lumânarea se va stinge.
lubirea cu păduri de umbre,
Cu fluturi ce zboară spre văzduh,
Cine stie dacă va fi vreodată,
Sau dacă vom rămâne doar un vis în zori?
Hoţul
Am un secret iubito
Şi acum că ne-am luat,
Am să ţi-l spun şi ţie,
Sunt hoţ şi te-am furat.
Povestea este simplă,
Chiar de la început,
Când ne plimbam pe alee,
Îţi luam câte un sărut.
Iar când şedeam pe banca
De sub bătrânul tei
Şi te-mbăta parfumul,
Îţi luam şi două, trei.
Să nu găseşti sărutul,
Ce tocmai îl furam,
Prevăzător din fire,
La inimă-l puneam.
Îl ascundeam chiar unde
Păstrez amestecate,
Dragi amintiri cu tine
Şi dorurile toate.
Acum că ai aflat,
Să nu declari război,
Săruturile luate,
Ţi le voi da-napoi.
Ce dacă fapta e gravă,
Nevinovat pledez,
Că am o circumstanţă...
Doar ştii cât te iubesc!
Bezele perpelite
M-am săturat de poezii silite de amor
Şi-mi vine un gând sinistru să le omor
De deşuete, nesimțite versuri prea scârbit
Vreau să le-adun pe-un rug în asfințit
Vreau să le-adun grămadă pe-un altar
Să le dau foc crepuscular
Să las mocnit Poetul, să se călească în jar, resuscitându-şi versul
Să încânte iar în farmec de cometā pe însuşi Dumnezeu
Primordial
De-o parte eu, un muritor,
în antiteză
Veşnic
Universul.
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Ecou de poezie
Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie
Așteptând cuvintele în zori.
Sunetul tăcerii, se simte doar in
ploaie.
lar versurile se văd doar printre
nori.
Cuvintele purtate prin vânturi
străine,
Se-așează pe ståncile inalte,
Se-aud ecouri de poezie,
Le vezi aici, dar sunt in altă parte.
1 Decembrie
E întuneric și frig
Aș vrea să pot să te strig
Să îmi pui mâna pe spate
Să îmi spui că încă există o șansă, poate.
Dar sunt într-o buclă infinită,
În singurătatea mea nemărginită,
Într-o cameră mâhnită, ruginită
Într-un loc fără de reușită.
De la tine, tot aștept un mesaj
Poate că ar trebuii să îmi fac eu curaj
Dar mi-ai spus că s-a terminat
Că ce a fost între noi doi, s-a incheiat.
Mă tot aștept să văd notificarea
Dar știu că nimic nu îți poate schimba plecarea
Tot mă aștept ca tu să faci primul pas
Pentru că asta e tot ce mi-a rămas
Nu am să mă prefac
Deoarece, eu nu știu ce să fac
Au trecut doi ani, azi ar fii fost ziua noastră
Dar acum, mă uit singur pe fereastră.
Off doamne, 1 decembrie, ce mai zi ai mai ales
Dar știam că în istorie ai un interes
Ca principatele vroiai să ne unim
Și numai noi de fericire să știim.
Dar tu, mare cititor, mare privitor al tuturor poveștilor
Tu, trăitor al tuturor vieților, atotcunoscător al vremurilor.
Tu, această situație cum colorezi?
Tu ce vezi? Tu ce crezi?
Iubirea
lubirea este draga...
Dar cine o sã tragă?
Pentru ea sau pentru tine,
Numai tu stii ce e bine.
lubire cu foc nestins,
În ai tãi ochii ce sclipesc ca cerul...
Cine stie cum o fi gerul?
Sắ stau departe de tine,
Sã se adune ploi si furtuni în mine,
Să nu-ti simt parfumul lângă mine.
lubirea, cu ale sale căi distinse,
Cu emotii si sentimente închise,
Visuri si planuri scrise...
Cine stie cum va fi mâine?
lubirea, cu dorul ei nespus,
Când inima îsi caută răspuns,
În tăcerea noptii lungi,
Cine stie dacă vom mai fi la fel mâine?
Să te iubesc sau să mã las de tine,
Să fiu al tău sau sã rămân pe sine?
lubirea rămâne ca un vis în noapte,
Cine stie ce va fi, când lumânarea se va stinge.
lubirea cu păduri de umbre,
Cu fluturi ce zboară spre văzduh,
Cine stie dacă va fi vreodată,
Sau dacă vom rămâne doar un vis în zori?
Hoţul
Am un secret iubito
Şi acum că ne-am luat,
Am să ţi-l spun şi ţie,
Sunt hoţ şi te-am furat.
Povestea este simplă,
Chiar de la început,
Când ne plimbam pe alee,
Îţi luam câte un sărut.
Iar când şedeam pe banca
De sub bătrânul tei
Şi te-mbăta parfumul,
Îţi luam şi două, trei.
Să nu găseşti sărutul,
Ce tocmai îl furam,
Prevăzător din fire,
La inimă-l puneam.
Îl ascundeam chiar unde
Păstrez amestecate,
Dragi amintiri cu tine
Şi dorurile toate.
Acum că ai aflat,
Să nu declari război,
Săruturile luate,
Ţi le voi da-napoi.
Ce dacă fapta e gravă,
Nevinovat pledez,
Că am o circumstanţă...
Doar ştii cât te iubesc!
Bezele perpelite
M-am săturat de poezii silite de amor
Şi-mi vine un gând sinistru să le omor
De deşuete, nesimțite versuri prea scârbit
Vreau să le-adun pe-un rug în asfințit
Vreau să le-adun grămadă pe-un altar
Să le dau foc crepuscular
Să las mocnit Poetul, să se călească în jar, resuscitându-şi versul
Să încânte iar în farmec de cometā pe însuşi Dumnezeu
Primordial
De-o parte eu, un muritor,
în antiteză
Veşnic
Universul.
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Other poems by the author
Death
I am sorry,but you are dead
You have reach the inevitable end
There is nothing left
I know this feels kinda bland
There is nothing that I can do
To preserve you
Even if I tried to do it
It will hurt me to see you disappointment
But don't shed a tier
For something that fells unreal
Maybe may words don't comfort you
Like I would hope to
But don't you know the saying?
For every end there is a new beginning
Now take my skelly hand
And let's look at what the univers has planned!
Timpul
Timpul,el tot merge
Ca moara în vânt nu se oprește
Zile,luni și anii trec
Într-o secundă plec
Îmi amintesc o vreme
Când grijile erau nonexistente
Când prieteniile nu erau pe interese
Și în viață aveam parte numai de plăcere
El este necruțător
Mai rău ca un negustor
Încearcă să îți vândă
Fiecare secundă plină
Poți oricât vrei să te amăgești
De vremuri pe care nu o să le mai întâlnești
Încă o secundă gândită
Care va fi crunt zdrobită
Ca un tată aspru care te învață
O lecție plină de bătăi și dureroasă
Dar care nu va fi uitată
Pentru că este cea mai valoroasă
Foloseșteți timpul cu chibzuire
Nu te baza pe nicio garanție
Că ziua de mâine o să fie
Pentru că s-ar putea să nu vie
Poetry
When poetry gets better
Humankind is greater
But when the artist stops
Life disappears like a fly that drops
Every time a page is turned
Another human mind grows
Every time you stop reading
Your mind loses the ability
To be as creative
As its ones was being
You should never stop speaking
Cause its the only way to share your being
Never lose your goal
Cause its the only thing that keeps you on the road
You should value the times
When the information touches your mind
Cause its the only time
When you will get something right
Maybe someday you will get what I was saying
Probably today you will think about the words I am sharing
Either you may lose interest
Cause I am not that big on poetry
Clasa mea
Sinonime,strofe,cuvinte
Ah,ce greu îmi e a le scrie
Mie atât de greu a-mi grupa gândurile
Și de a face strofe pentru această poezie
În clasa a treia m-am alăturat
Și eu parte îngrupul vostru am luat
La început ca un necunoscut alarmat
Dar,până la final ca un egal voi m-ați tratat
Chiar dacă unii au plecat
Pe drumul propriu la care din nefericire noi nu am participat
Dar nu-i loc de tristețe
Căci alți au venit și spațiul liber ei cu inimile au luat
Ce păcat că timpul a trecut
Atât de repede,nimeni nu la văzut
Când la sfârșit de clasă a opta,ea ne-a adus
Și adios trebuie spus
Dar ca orice poezie bună
Sau poveste pe care oameni o adoră
Ca orice sfârșit de oră
Trebuie poezia a fi încheiată
Apusul soarelui
Când soarele dispare
Și orice speranțe de câștigare
Au fost distruse
Ca soarele vor fi apuse
Lumina de pe cer
S-a întors în al său somn etern
Până soarele răsare
Deasupra oceanului mare
Razele sale vor fi subjugate
De întunericul ce îi dă târcoale
Pe care nu îl vei înțelege
Fără mintea a-ți pierde
Iarna
Iarna e minunată
Mai ales cu fulgii ei de zăpadă
Care se așează
Și ei formează
Oamenii de zăpadă
Cu Crăciunul în decembrie,
Și cu Anul Nou care vine repede
Nici nu poți înțelege
Anu,cât de repede trece
Când te vei duce la munte
Și îți vei împacheta ski-urile
Nu vei mai pleca
De la distracția pe care o vei avea
Death
I am sorry,but you are dead
You have reach the inevitable end
There is nothing left
I know this feels kinda bland
There is nothing that I can do
To preserve you
Even if I tried to do it
It will hurt me to see you disappointment
But don't shed a tier
For something that fells unreal
Maybe may words don't comfort you
Like I would hope to
But don't you know the saying?
For every end there is a new beginning
Now take my skelly hand
And let's look at what the univers has planned!
Timpul
Timpul,el tot merge
Ca moara în vânt nu se oprește
Zile,luni și anii trec
Într-o secundă plec
Îmi amintesc o vreme
Când grijile erau nonexistente
Când prieteniile nu erau pe interese
Și în viață aveam parte numai de plăcere
El este necruțător
Mai rău ca un negustor
Încearcă să îți vândă
Fiecare secundă plină
Poți oricât vrei să te amăgești
De vremuri pe care nu o să le mai întâlnești
Încă o secundă gândită
Care va fi crunt zdrobită
Ca un tată aspru care te învață
O lecție plină de bătăi și dureroasă
Dar care nu va fi uitată
Pentru că este cea mai valoroasă
Foloseșteți timpul cu chibzuire
Nu te baza pe nicio garanție
Că ziua de mâine o să fie
Pentru că s-ar putea să nu vie
Poetry
When poetry gets better
Humankind is greater
But when the artist stops
Life disappears like a fly that drops
Every time a page is turned
Another human mind grows
Every time you stop reading
Your mind loses the ability
To be as creative
As its ones was being
You should never stop speaking
Cause its the only way to share your being
Never lose your goal
Cause its the only thing that keeps you on the road
You should value the times
When the information touches your mind
Cause its the only time
When you will get something right
Maybe someday you will get what I was saying
Probably today you will think about the words I am sharing
Either you may lose interest
Cause I am not that big on poetry
Clasa mea
Sinonime,strofe,cuvinte
Ah,ce greu îmi e a le scrie
Mie atât de greu a-mi grupa gândurile
Și de a face strofe pentru această poezie
În clasa a treia m-am alăturat
Și eu parte îngrupul vostru am luat
La început ca un necunoscut alarmat
Dar,până la final ca un egal voi m-ați tratat
Chiar dacă unii au plecat
Pe drumul propriu la care din nefericire noi nu am participat
Dar nu-i loc de tristețe
Căci alți au venit și spațiul liber ei cu inimile au luat
Ce păcat că timpul a trecut
Atât de repede,nimeni nu la văzut
Când la sfârșit de clasă a opta,ea ne-a adus
Și adios trebuie spus
Dar ca orice poezie bună
Sau poveste pe care oameni o adoră
Ca orice sfârșit de oră
Trebuie poezia a fi încheiată
Apusul soarelui
Când soarele dispare
Și orice speranțe de câștigare
Au fost distruse
Ca soarele vor fi apuse
Lumina de pe cer
S-a întors în al său somn etern
Până soarele răsare
Deasupra oceanului mare
Razele sale vor fi subjugate
De întunericul ce îi dă târcoale
Pe care nu îl vei înțelege
Fără mintea a-ți pierde
Iarna
Iarna e minunată
Mai ales cu fulgii ei de zăpadă
Care se așează
Și ei formează
Oamenii de zăpadă
Cu Crăciunul în decembrie,
Și cu Anul Nou care vine repede
Nici nu poți înțelege
Anu,cât de repede trece
Când te vei duce la munte
Și îți vei împacheta ski-urile
Nu vei mai pleca
De la distracția pe care o vei avea