Omul din întuneric
Mă plimbam pe drumul lung.
A cărui farmec a murit!
Sub luna mare...plină de mister.
Misterul singurei iubiri.
Trecuseră sub această lună
Un fior ce nu-l știam
Era fiorul iubiri!
Pe care încă nu-l cunoșteam.
Peste veacurile vieții
Peste umbra tinereții
Peste sufletele stinse
Cu ale sale zgârieturi
Îmi intrai suptil în viață
Cu o vorbă, două, trei.
Până când, din neștiute
Te iubeam! chiar de nu crezi.
Și acuma îmi doresc
Ca de-a cuma ca să fim
Două frunze pe o creangă.
Dar o creangă fără spini...
Cozac Ionela.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Acea speranță
Poem: Nici...
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Poem: Nebun de dorul tău
Poem: Sărutul nostru
DOLIU în ţară. A murit scriitorul Ion Moraru, unul dintre protagoniștii piesei Dosarele Siberiei (FOTO)
Poem: Iluzii în daneză
Poem: Tu ești poemul
Care e prima bibliotecă agricolă digitală din Moldova