Poems in the same category
Sufletul meu
Cu ochii ațintiți spre vise
Și întunecați de lumină
Nu te-am putut șterge din gânduri pe tine
Dar m-a iubit o copilă,
Tu mi-ai lăsat zgârieturi pe piele,
Ea a mințit să fie cu mine,
Tu te uitai noaptea la stele,
Ea a adus stele la mine
Și ce e mai ciudat e
Că unele locuri nu pot fi uitate,
Nici foișorul de la job și nici
Orele petrecute cu tine sau lucrate
Nici parcul, nici lacul
Nici malul, nici marea
Nici podul, nici veacul,
Nici noaptea, nici starea
Însă pe tine, chiar te pot uita
M-ai trădat în cel mai josnic mod posibil
Și-mi pare rău că am rănit-o pe ea
Doar fiindcă uneori adevărul nu e vizibil,
Se supăra mereu când îi vorbeam de tine
Credea că pentru mine tu încă însemni ceva
Adevărul e că tu pentru mine
N-ai mai existat de când am rupt cartela
De când am plâns în genunchi
De când am vărsat ultima lacrimă
Și chiar dacă te-aș împușca vreodată cu un pistol
Nu aș simți nimic,
Nici ură, nici iubire
Iar după ce ai muri pentru mine
Nu ar însemna nimic
Pentru că tu pentru mine,
Oricum nu exiști,
Oricum n-ai existat,
Oricum nu ai fost
Și nici măcar când scriu această poezie
Nu simt nimic
Și dacă nu mă crezi, îmi pare rău
Pentru că eu spun adevărul și nu mint ca tine,
Ca nimeni
Și nici nu știu de ce mai scriu despre persoane care nu există
Poate mă plictisesc
Sau poate îmi place să văd că mai există ceva pe lângă nimic
Pe lângă nimicul care nu există,
Măcar mai există ceva
Iluziile pot cuprinde în brațe o realitate
Dar realitatea nu se schimbă
Indiferent de iluzia din ea,
Și tu? tu nu exiști
Hai să îți spun ce ești,
Ești o corcitură de informații, atât
Și toți fără informații, nu existăm,
Dar știi ce ne deosebește de tine
Pe mine și pe ea?
Faptul că plângem sincer,
Faptul că ne iubim,
Faptul că luptăm în orice context,
Că ne aducem inimile aproape
Că ne auzim inimile
Și că ne iubim cu sufletul,
Eu cu ea existăm
Tu? Care, tu??
Iluziile pot exista în realitate
Dar realitatea în iluzii niciodată
Și de-aia nu exiști
Până și o greșeală e mai demnă decât tine
Mai reală,
Pentru că există
Până și neiubirea ei ar fi mai reală
Decât ai fost tu
Nu tre să-mi repet că nu exiști
Ca să conving pe cineva
Că nu exiști
Nu sunt furios sau supărat,
Am vrut doar să îți spun
Că dacă nu exiști,
Nu vei exista niciodată
Pentru că nu orice trebuie să existe
Și tu ai ales să nu exiști
Și chiar dacă aș vrea să te împușc
N-aș ști pe cine să caut
N-aș omorî pe nimeni,
Nu aș simți nimic
Nu m-aș putea duce nicăieri
Dar ea? ea e mereu acolo
În stare să mintă ca să fie cu mine
În stare să lupte să-și creeze o șansă
Și o admir pentru asta
Pentru că nu e deloc ușor să mergi atât de departe
Pentru ceva ce-ți dorești,
Poate e imatură cu o maturitate absurdă
Și a mai făcut câteva greșeli
Dar ea merită iertată,
Ea merită iubită,
Ea poate nici nu știe unde a greșit
Iar când își dă seama plânge
Mereu va rămâne fata care m-a iubit cu adevărat,
Sufletul meu
Extaz
De la extaz la agonie
M-ai omorât puțin câte puțin
Acum ești muză pentru această poezie
Cândva, ai fost a lumii din care aparțin
Frumoasă asemenea zilei de vineri
Dar cu nervii unei zile de luni
Aș blestema timpul să rămânem tineri
Să nu mai fim subiecții unei ficțiuni
Dincolo de nori cu gândul la paradis
E prea târziu să mă poți trezi din vis
Iubirea ta pentru mine, greu de înțeles
Din păcate nu sunt pentru tine cel ales
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în maghiară
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Igen, csak akarnunk kell,
Igen, ha pozitív hatással volt ránk,
Igen, ha ez motivált minket,
Igen, ha megértene minket (a legtöbb ember nem tud),
Igen, ha közvetítene nekünk valamit jelleméből, lelkének szépségéből és szenvedélyeiből,
Igen, ha még mindig örömömben sóhajtok a képeit nézegetve,
Igen, ha szótlanul hagyott minket, hogy milyen egyediek az ötletei (az egyik nagyon meglepett minden tekintetben),
Igen, ha tudná, hogyan keltsen bennünket arra, hogy lássuk az ő nézőpontját,
Igen, ha ajándékai egymilliárd részét nekünk adhatná,
Igen, ha megfertőzött minket a nevetésével, a kedvességével és a kívánságaival,
Igen, ha úgy gondolja, hogy jó irányba változtatott, gazdagabb lett (erkölcsileg, etikailag, érzelmileg),
Igen, ha nem mondott le rólad, inkább bízott benned, nem gondolta, hogy eredmény nélkül pazarolja az idejét,
Igen, ha te sem árultad el a bizalmát,
Igen, ha tudta, hogyan csepegtesse belénk ambíciókat és növelje azokat mindaddig, amíg ismertük egymást,
Igen, ha azt látjuk, hogy nem sokan voltak hozzá hasonlók,
Igen, ha valóban törődött az erkölcsi értékekkel, hogyan érheti el minden ember önmaga jobb, szelídebb, gondoskodóbb, kellemesebb változatát?
Igen, ha mindig ugyanaz volt az izgalom, valahányszor megláttam, akkor nem számított, hogy sáros esővízzel fröcskölte, voltak pillanatai, amikor idegesebb volt, dühös volt, fáradt, influenzás volt, és már nem tudtuk élvezni ugyanazokat a kiváló jellemvonásokat,
Igen, ha a rá irányuló gondolatok gyümölcsöt hoznak a szívünkben,
Igen, ha nem valami idegen, akkor valami több volt annál, érezted, hogy közelebb kerülsz hozzá, olyan volt, mint egy barát vagy egy nővér.
Igen, ha minden nap feljebb lépnél az ő segítségével,
Igen, ha mindent olyan higgadtsággal és szenvedéllyel tudna felépíteni, hogy nem tudsz reagálni, ha rá gondolsz,
Igen, ha úgy gondolja, hogy hiába próbálta volna lenyűgözni őt,
Igen, az idős kor valóban a szépséget jelentette az ő esetében, fiatalon sokkal kövérebb volt, de volt benne fogyni akarás, volt ideje kijavítani az őt zavaró hibákat, hogy 50 évesen mindannyiunkat megörvendeztessen. ,
Igen, tényleg érdemes lett volna részt venni egy olyan valóságshow-ban, mint a "románoknak van tehetsége".
Igen, mert felhoztam a "tehetség" szót, tőle tanultam meg, hogy ilyen nincs, tehetséget nem kapunk és nem viszünk magunkkal a másik világra, az a tehetség, amit mutatott, megszerzett. készség, valami szokásos eredménye,
Igen, amikor elestem (megbotlottam), tudta, hogyan tud felsegíteni,
Igen, ha még mindig látnád őt a járdán, a piacon, a koncerteken, a városházán, a stadionban, amely ma 70 évesen fut,
Igen, szeretném még egyszer látni...
Drága asszonyom (és a C. P. kezdőbetűvel), akik nekem (kb. 42 évvel) inkább nővéremnek számítottak 7 évig, aztán neked is menned kellett, jött egy újabb szakasz. Rejtélyként maradtál a tudatalattimban, nem is tudom a mai napig, hogyan akartál volna lenni, mit szeretted volna jobban megmutatni neked, de valahol ott maradtál, a "Nők" listáján 10 és 10 férfiból", mintha egy 10 osztályos műsorból lenne.
Bocsásd meg az ügyetlenségem mindenben, de nem szándékosan, de megfagyok, hevesen kalapál a szívem, szívdobogásom van, izzadok néha hidegen, néha melegen, olyan, mintha nem kapnék elég levegőt a tüdőm, amikor csodálom a személyiséget, az erőfeszítéseket, mindazt, amit mutattál nekem, és én, tekintve, hogy azóta nem vagyok hozzáértőm, nem tudtam mást mutatni, mint amit mindig láttál.
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Fără tine,nu-i iubire..
În preajma ta, iubire
Timpul a încremenit,
Pluteam in fericirea,
Visului ce s -a împlinit.
Te credeam un Zeu,
Respiram prin tine;
Erai doar tu și eu
Și zilele senine
. adoram să te ascult,
Să te simt,sa te privesc.
Etern și de demult
Ești dorul meu ceresc..
Norii s- au dezlănțuit,
Furtuna ne -a înstrăinat,
Ploaia ne-a învăluit,
Din rădăcini ne -am zdruncinat..
Prin beznă rătăcesc,
În zadar te strig!
Fără tine mă sfârșesc,
Răvășită de frig..
Sufletul meu
Cu ochii ațintiți spre vise
Și întunecați de lumină
Nu te-am putut șterge din gânduri pe tine
Dar m-a iubit o copilă,
Tu mi-ai lăsat zgârieturi pe piele,
Ea a mințit să fie cu mine,
Tu te uitai noaptea la stele,
Ea a adus stele la mine
Și ce e mai ciudat e
Că unele locuri nu pot fi uitate,
Nici foișorul de la job și nici
Orele petrecute cu tine sau lucrate
Nici parcul, nici lacul
Nici malul, nici marea
Nici podul, nici veacul,
Nici noaptea, nici starea
Însă pe tine, chiar te pot uita
M-ai trădat în cel mai josnic mod posibil
Și-mi pare rău că am rănit-o pe ea
Doar fiindcă uneori adevărul nu e vizibil,
Se supăra mereu când îi vorbeam de tine
Credea că pentru mine tu încă însemni ceva
Adevărul e că tu pentru mine
N-ai mai existat de când am rupt cartela
De când am plâns în genunchi
De când am vărsat ultima lacrimă
Și chiar dacă te-aș împușca vreodată cu un pistol
Nu aș simți nimic,
Nici ură, nici iubire
Iar după ce ai muri pentru mine
Nu ar însemna nimic
Pentru că tu pentru mine,
Oricum nu exiști,
Oricum n-ai existat,
Oricum nu ai fost
Și nici măcar când scriu această poezie
Nu simt nimic
Și dacă nu mă crezi, îmi pare rău
Pentru că eu spun adevărul și nu mint ca tine,
Ca nimeni
Și nici nu știu de ce mai scriu despre persoane care nu există
Poate mă plictisesc
Sau poate îmi place să văd că mai există ceva pe lângă nimic
Pe lângă nimicul care nu există,
Măcar mai există ceva
Iluziile pot cuprinde în brațe o realitate
Dar realitatea nu se schimbă
Indiferent de iluzia din ea,
Și tu? tu nu exiști
Hai să îți spun ce ești,
Ești o corcitură de informații, atât
Și toți fără informații, nu existăm,
Dar știi ce ne deosebește de tine
Pe mine și pe ea?
Faptul că plângem sincer,
Faptul că ne iubim,
Faptul că luptăm în orice context,
Că ne aducem inimile aproape
Că ne auzim inimile
Și că ne iubim cu sufletul,
Eu cu ea existăm
Tu? Care, tu??
Iluziile pot exista în realitate
Dar realitatea în iluzii niciodată
Și de-aia nu exiști
Până și o greșeală e mai demnă decât tine
Mai reală,
Pentru că există
Până și neiubirea ei ar fi mai reală
Decât ai fost tu
Nu tre să-mi repet că nu exiști
Ca să conving pe cineva
Că nu exiști
Nu sunt furios sau supărat,
Am vrut doar să îți spun
Că dacă nu exiști,
Nu vei exista niciodată
Pentru că nu orice trebuie să existe
Și tu ai ales să nu exiști
Și chiar dacă aș vrea să te împușc
N-aș ști pe cine să caut
N-aș omorî pe nimeni,
Nu aș simți nimic
Nu m-aș putea duce nicăieri
Dar ea? ea e mereu acolo
În stare să mintă ca să fie cu mine
În stare să lupte să-și creeze o șansă
Și o admir pentru asta
Pentru că nu e deloc ușor să mergi atât de departe
Pentru ceva ce-ți dorești,
Poate e imatură cu o maturitate absurdă
Și a mai făcut câteva greșeli
Dar ea merită iertată,
Ea merită iubită,
Ea poate nici nu știe unde a greșit
Iar când își dă seama plânge
Mereu va rămâne fata care m-a iubit cu adevărat,
Sufletul meu
Extaz
De la extaz la agonie
M-ai omorât puțin câte puțin
Acum ești muză pentru această poezie
Cândva, ai fost a lumii din care aparțin
Frumoasă asemenea zilei de vineri
Dar cu nervii unei zile de luni
Aș blestema timpul să rămânem tineri
Să nu mai fim subiecții unei ficțiuni
Dincolo de nori cu gândul la paradis
E prea târziu să mă poți trezi din vis
Iubirea ta pentru mine, greu de înțeles
Din păcate nu sunt pentru tine cel ales
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în maghiară
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Igen, csak akarnunk kell,
Igen, ha pozitív hatással volt ránk,
Igen, ha ez motivált minket,
Igen, ha megértene minket (a legtöbb ember nem tud),
Igen, ha közvetítene nekünk valamit jelleméből, lelkének szépségéből és szenvedélyeiből,
Igen, ha még mindig örömömben sóhajtok a képeit nézegetve,
Igen, ha szótlanul hagyott minket, hogy milyen egyediek az ötletei (az egyik nagyon meglepett minden tekintetben),
Igen, ha tudná, hogyan keltsen bennünket arra, hogy lássuk az ő nézőpontját,
Igen, ha ajándékai egymilliárd részét nekünk adhatná,
Igen, ha megfertőzött minket a nevetésével, a kedvességével és a kívánságaival,
Igen, ha úgy gondolja, hogy jó irányba változtatott, gazdagabb lett (erkölcsileg, etikailag, érzelmileg),
Igen, ha nem mondott le rólad, inkább bízott benned, nem gondolta, hogy eredmény nélkül pazarolja az idejét,
Igen, ha te sem árultad el a bizalmát,
Igen, ha tudta, hogyan csepegtesse belénk ambíciókat és növelje azokat mindaddig, amíg ismertük egymást,
Igen, ha azt látjuk, hogy nem sokan voltak hozzá hasonlók,
Igen, ha valóban törődött az erkölcsi értékekkel, hogyan érheti el minden ember önmaga jobb, szelídebb, gondoskodóbb, kellemesebb változatát?
Igen, ha mindig ugyanaz volt az izgalom, valahányszor megláttam, akkor nem számított, hogy sáros esővízzel fröcskölte, voltak pillanatai, amikor idegesebb volt, dühös volt, fáradt, influenzás volt, és már nem tudtuk élvezni ugyanazokat a kiváló jellemvonásokat,
Igen, ha a rá irányuló gondolatok gyümölcsöt hoznak a szívünkben,
Igen, ha nem valami idegen, akkor valami több volt annál, érezted, hogy közelebb kerülsz hozzá, olyan volt, mint egy barát vagy egy nővér.
Igen, ha minden nap feljebb lépnél az ő segítségével,
Igen, ha mindent olyan higgadtsággal és szenvedéllyel tudna felépíteni, hogy nem tudsz reagálni, ha rá gondolsz,
Igen, ha úgy gondolja, hogy hiába próbálta volna lenyűgözni őt,
Igen, az idős kor valóban a szépséget jelentette az ő esetében, fiatalon sokkal kövérebb volt, de volt benne fogyni akarás, volt ideje kijavítani az őt zavaró hibákat, hogy 50 évesen mindannyiunkat megörvendeztessen. ,
Igen, tényleg érdemes lett volna részt venni egy olyan valóságshow-ban, mint a "románoknak van tehetsége".
Igen, mert felhoztam a "tehetség" szót, tőle tanultam meg, hogy ilyen nincs, tehetséget nem kapunk és nem viszünk magunkkal a másik világra, az a tehetség, amit mutatott, megszerzett. készség, valami szokásos eredménye,
Igen, amikor elestem (megbotlottam), tudta, hogyan tud felsegíteni,
Igen, ha még mindig látnád őt a járdán, a piacon, a koncerteken, a városházán, a stadionban, amely ma 70 évesen fut,
Igen, szeretném még egyszer látni...
Drága asszonyom (és a C. P. kezdőbetűvel), akik nekem (kb. 42 évvel) inkább nővéremnek számítottak 7 évig, aztán neked is menned kellett, jött egy újabb szakasz. Rejtélyként maradtál a tudatalattimban, nem is tudom a mai napig, hogyan akartál volna lenni, mit szeretted volna jobban megmutatni neked, de valahol ott maradtál, a "Nők" listáján 10 és 10 férfiból", mintha egy 10 osztályos műsorból lenne.
Bocsásd meg az ügyetlenségem mindenben, de nem szándékosan, de megfagyok, hevesen kalapál a szívem, szívdobogásom van, izzadok néha hidegen, néha melegen, olyan, mintha nem kapnék elég levegőt a tüdőm, amikor csodálom a személyiséget, az erőfeszítéseket, mindazt, amit mutattál nekem, és én, tekintve, hogy azóta nem vagyok hozzáértőm, nem tudtam mást mutatni, mint amit mindig láttál.
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Fără tine,nu-i iubire..
În preajma ta, iubire
Timpul a încremenit,
Pluteam in fericirea,
Visului ce s -a împlinit.
Te credeam un Zeu,
Respiram prin tine;
Erai doar tu și eu
Și zilele senine
. adoram să te ascult,
Să te simt,sa te privesc.
Etern și de demult
Ești dorul meu ceresc..
Norii s- au dezlănțuit,
Furtuna ne -a înstrăinat,
Ploaia ne-a învăluit,
Din rădăcini ne -am zdruncinat..
Prin beznă rătăcesc,
În zadar te strig!
Fără tine mă sfârșesc,
Răvășită de frig..
Other poems by the author
Religie - UITARE...
Mi-e dor de Tine și nu pot
Să Te ascund în taină;
Sufletul mă doare uneori
Când nu ești cu mine.
Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu
Din ochii Tăi care plângeau întruna,
Când eu mai uit de Tine uneori
Iar suferința greu m-apasă.
Aș vrea să plâng alăturea de Tine
Să simt și eu povara Ta cea grea;
Să-ți sorb amarul ce pe Tine
Greu te-apasă.
Te rog să nu mă lași Doamne nicicând
Când eu mai uit de Tine,
Trezește-mă din somnul morții
Să nu mă ia vrăjmașul.
Uitându-mă la ploaie...
Uitându-mă la ploaie,
Simțind un vânt plăpând,
Remarcat-am o schimbare,
A caldei vremi de până când!
Și stând așa, spre cer privind,
Spre norii falnici, grămădiți,
Un stol de păsări văd pornind,
Spre un loc mai cald și mai senin.
E anotimpul grandios...
Ba chiar – misterios,
Îl privesc ca pe un dar,
E toamnă-n gând și-n calendar!
Recitaluri - Frământările gândurilor
Uneori mă gândesc la tine
La soarta ce mă așteaptă
La temnița de răni
Ce am adunat -o.
Eu vreau a ta durere
S-o pon la inima mea
Să simți fericirea
De la mine cândva.
Nu vreau să te alung
Pe tine, rană dulce,
Căci vreau ca să te am
La mine mereu.
Te-am iubit enorm de mult
Vreau să te păstrez mereu
Căci vreau să te am
La inima mea.
Ideile mele
Intrasem în cameră
Și era peste tot întuneric,
Însă mă așezasem să scriu
Cât gândul e viu
La o lumină palidă.
Mă gândeam la noul vers,
La o nouă frază,o nouă poezie
Mă gândeam la-atâtea,fiindcă nu-mi vine să cred !
Câștig sau pierd,
Vorbind cu ideile mele.
Vorbeam
Dar nu credeam
Că stăteam cu ideile în nori,
Dar tot cuvintele nu se așezau pe foi
Vorbeam cu ideile mele.
,, În somnul tău ,,
În somnul tău , ascuns sub. pleoape ,
Aș vrea ca visul să cobor ,
Astfel să știi cât de aproape
Pot fi de tine , când mi-e dor ..
Să simți cum trupul meu , de tine ,
Își leagă viața pentru veci ,
Împins de valuri sanguine
Ce trec prin vene mici și reci .
În somnul tău , măcar o clipă ,
Să te ating , aș vrea , ușor ,
Să simți iubirea , ce-nfiripă
Acel ceva , numit ,, amor ,,
De-aceea , mi-aș dori , o noapte ,
Să vin în somnul tău , în zbor ,
Să te sărut , să-ți spun în șoapte
Cât te iubesc și cât mi-e dor ..
Stefan K
Religie - UITARE...
Mi-e dor de Tine și nu pot
Să Te ascund în taină;
Sufletul mă doare uneori
Când nu ești cu mine.
Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu
Din ochii Tăi care plângeau întruna,
Când eu mai uit de Tine uneori
Iar suferința greu m-apasă.
Aș vrea să plâng alăturea de Tine
Să simt și eu povara Ta cea grea;
Să-ți sorb amarul ce pe Tine
Greu te-apasă.
Te rog să nu mă lași Doamne nicicând
Când eu mai uit de Tine,
Trezește-mă din somnul morții
Să nu mă ia vrăjmașul.
Uitându-mă la ploaie...
Uitându-mă la ploaie,
Simțind un vânt plăpând,
Remarcat-am o schimbare,
A caldei vremi de până când!
Și stând așa, spre cer privind,
Spre norii falnici, grămădiți,
Un stol de păsări văd pornind,
Spre un loc mai cald și mai senin.
E anotimpul grandios...
Ba chiar – misterios,
Îl privesc ca pe un dar,
E toamnă-n gând și-n calendar!
Recitaluri - Frământările gândurilor
Uneori mă gândesc la tine
La soarta ce mă așteaptă
La temnița de răni
Ce am adunat -o.
Eu vreau a ta durere
S-o pon la inima mea
Să simți fericirea
De la mine cândva.
Nu vreau să te alung
Pe tine, rană dulce,
Căci vreau ca să te am
La mine mereu.
Te-am iubit enorm de mult
Vreau să te păstrez mereu
Căci vreau să te am
La inima mea.
Ideile mele
Intrasem în cameră
Și era peste tot întuneric,
Însă mă așezasem să scriu
Cât gândul e viu
La o lumină palidă.
Mă gândeam la noul vers,
La o nouă frază,o nouă poezie
Mă gândeam la-atâtea,fiindcă nu-mi vine să cred !
Câștig sau pierd,
Vorbind cu ideile mele.
Vorbeam
Dar nu credeam
Că stăteam cu ideile în nori,
Dar tot cuvintele nu se așezau pe foi
Vorbeam cu ideile mele.
,, În somnul tău ,,
În somnul tău , ascuns sub. pleoape ,
Aș vrea ca visul să cobor ,
Astfel să știi cât de aproape
Pot fi de tine , când mi-e dor ..
Să simți cum trupul meu , de tine ,
Își leagă viața pentru veci ,
Împins de valuri sanguine
Ce trec prin vene mici și reci .
În somnul tău , măcar o clipă ,
Să te ating , aș vrea , ușor ,
Să simți iubirea , ce-nfiripă
Acel ceva , numit ,, amor ,,
De-aceea , mi-aș dori , o noapte ,
Să vin în somnul tău , în zbor ,
Să te sărut , să-ți spun în șoapte
Cât te iubesc și cât mi-e dor ..
Stefan K