Flori si Daria
Să visezi la un motor
Tre'să fii visător
Dacă te dobori ușor
Nu uita că poți să zbori
Fără temeri...
Uiți de rele
Dacă cazi,ridică-te
Și adu-ți aminte ...
Că ești doar tu cu tine ...
Fără altă lume toxică în împrejurime
Dacă unul nu te susține...
Crede doar tu în tine
O să vezi ca reușești
Visele sa le îndeplinești
Motorul viselor tale
E acum în depărtare
Eu continui sa visez
Chiar dacă nu reușesc
O sa încerc sa ma calmez
Și visul sa mi-l îndeplinesc
Poems in the same category
Avatar
Nu mă mai interesează părerile voastre împărțite
și mă refer la toți cei care trăiesc într-o simbioză aparent comensuală
(precum cea dintre Sorina
fetița de opt ani din Baia de Aramă
și toți asistenții ei maternali
statali
procedurali
gen Maria Pițurcă!)
eu sunt gazda tuturor paraziților virtuali
chiriași simbiotici
un fel de escherihioze coli imprevizibile
în intestinele colonizate de milioane de bacterii
dacă o femeie frumoasă își depărtează picioarele
devin exhaustivi
îmi pare rău că aduc în prim-planul literaturii femeile
excluse din sanctuarul ancestral al muzelor
și aruncate în groapa cu lei
recunosc că mi-a plăcut Manifestul Medeei Iancu
despre ejaculări și violuri
numai că aceste excese sunt doar o parte a problemei
întro societate democratică în care și reciproca este valabilă
nu te arunci în penisurile lor „lungi și negre”
cum spui
pentru o clipă irațională de glorie
nimeni nu te mai va regăsi în poemul tău despre iubire
post factum…
Singur cu mine
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Deja m-am obișnuit cu absența din jurul meu.
Cred că așa mi-e cel mai bine,
Să port liniștea continuă cu mine.
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Sunt muzeul viselor mele repetate,
Aflate într-o carte cu mare însemnătate,
Sunt creația propriilor gânduri.
Tristeți
nu mai încap în propriu-mi corp
de-o vreme
mă întind peste o umbră străină
cu tot sufletul în care încă mai sunt
foarte bătrân
m-am confundat cu locul acesta al vieții
precum nefericitul pictor Daozi
din dinastia Tang
până la pierdere
sunt prea multe tablouri și locuri
în care ar trebui să intru
să mă caut
între timp a murit și împăratul Xuanzong
ultimul martor
a dispărut și peștera
cine va mai picta oare atât de frumos
ca Wu Daozi
încât să văd o lacrimă și-n ochiul lui Dumnezeu…
Armura sau porțile deschise
Sunt oameni în fața cărora
Sufletul meu trebuie sa poarte armura.
Mi-e teama de săgețile ochilor lor,
Otrăvite de ura..
Și sunt oameni pentru care
Inima mea își deschide porțile toate ,
Și blânda strălucire din privirea lor
O umplu cu lumini atât de minunate..
Ceasul ce cronometreaza vieti
Nu vreau sa numar secunde,
Nu vreau sa stiu cate minute au trecut.
Acele ceasuri rotunde,
Fac ca totul sa para si mai tacut.
Am incercat sa-i scot bateriile,
Dar sunetul sau nu dispare.
Iti rascoleste toate trairile,
Ce vrei sa e uiti cu disperare.
Doar ceasul vorbeste spre seara,
Iar tu il asculti plin de dor
Cazand pe ganduri ciobite iara,
Intr-un tacut dormitor.
Noaptea te gaseste cu ochii deschisi,
Caci mintea ta cu poate sa doarma.
Ganduri se strecoara in ea pe furis,
Iar linistea le transforma in arma.
Nici lacrimile nu-ti mai curg pe fata,
Caci s-au evaporat in tacere.
Incerci sa cauti "speranta"
Dar tot ce gasesti e durere.
Ceasul ce ticaie neincetat,
Descoase tacerea noptii.
Crezand ca ai fost complet uitat,
Te lasi pe mana destinului si a sortii.
Continui sa cred ca dau vina pe un ceas blestemat,
Ce imi cronometreaza viata,
Cand defapt eu sunt cel de blamat
Caci mi-am pierdut demult speranta.
Tristetea nu se masoara in minute,
Si nici nu se cantareste cu gramul.
Toate noptile singuratice ce le ai petrecute
Iti reamintesc de acele memorii pierdute.
Grija de maine sta in secunda,
Iar cea de azi in minut.
Ora reprezinta o tacere profunda,
Iar ziua e incercarea de a afla cine sunt.
Avatar
Nu mă mai interesează părerile voastre împărțite
și mă refer la toți cei care trăiesc într-o simbioză aparent comensuală
(precum cea dintre Sorina
fetița de opt ani din Baia de Aramă
și toți asistenții ei maternali
statali
procedurali
gen Maria Pițurcă!)
eu sunt gazda tuturor paraziților virtuali
chiriași simbiotici
un fel de escherihioze coli imprevizibile
în intestinele colonizate de milioane de bacterii
dacă o femeie frumoasă își depărtează picioarele
devin exhaustivi
îmi pare rău că aduc în prim-planul literaturii femeile
excluse din sanctuarul ancestral al muzelor
și aruncate în groapa cu lei
recunosc că mi-a plăcut Manifestul Medeei Iancu
despre ejaculări și violuri
numai că aceste excese sunt doar o parte a problemei
întro societate democratică în care și reciproca este valabilă
nu te arunci în penisurile lor „lungi și negre”
cum spui
pentru o clipă irațională de glorie
nimeni nu te mai va regăsi în poemul tău despre iubire
post factum…
Singur cu mine
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Deja m-am obișnuit cu absența din jurul meu.
Cred că așa mi-e cel mai bine,
Să port liniștea continuă cu mine.
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Sunt muzeul viselor mele repetate,
Aflate într-o carte cu mare însemnătate,
Sunt creația propriilor gânduri.
Tristeți
nu mai încap în propriu-mi corp
de-o vreme
mă întind peste o umbră străină
cu tot sufletul în care încă mai sunt
foarte bătrân
m-am confundat cu locul acesta al vieții
precum nefericitul pictor Daozi
din dinastia Tang
până la pierdere
sunt prea multe tablouri și locuri
în care ar trebui să intru
să mă caut
între timp a murit și împăratul Xuanzong
ultimul martor
a dispărut și peștera
cine va mai picta oare atât de frumos
ca Wu Daozi
încât să văd o lacrimă și-n ochiul lui Dumnezeu…
Armura sau porțile deschise
Sunt oameni în fața cărora
Sufletul meu trebuie sa poarte armura.
Mi-e teama de săgețile ochilor lor,
Otrăvite de ura..
Și sunt oameni pentru care
Inima mea își deschide porțile toate ,
Și blânda strălucire din privirea lor
O umplu cu lumini atât de minunate..
Ceasul ce cronometreaza vieti
Nu vreau sa numar secunde,
Nu vreau sa stiu cate minute au trecut.
Acele ceasuri rotunde,
Fac ca totul sa para si mai tacut.
Am incercat sa-i scot bateriile,
Dar sunetul sau nu dispare.
Iti rascoleste toate trairile,
Ce vrei sa e uiti cu disperare.
Doar ceasul vorbeste spre seara,
Iar tu il asculti plin de dor
Cazand pe ganduri ciobite iara,
Intr-un tacut dormitor.
Noaptea te gaseste cu ochii deschisi,
Caci mintea ta cu poate sa doarma.
Ganduri se strecoara in ea pe furis,
Iar linistea le transforma in arma.
Nici lacrimile nu-ti mai curg pe fata,
Caci s-au evaporat in tacere.
Incerci sa cauti "speranta"
Dar tot ce gasesti e durere.
Ceasul ce ticaie neincetat,
Descoase tacerea noptii.
Crezand ca ai fost complet uitat,
Te lasi pe mana destinului si a sortii.
Continui sa cred ca dau vina pe un ceas blestemat,
Ce imi cronometreaza viata,
Cand defapt eu sunt cel de blamat
Caci mi-am pierdut demult speranta.
Tristetea nu se masoara in minute,
Si nici nu se cantareste cu gramul.
Toate noptile singuratice ce le ai petrecute
Iti reamintesc de acele memorii pierdute.
Grija de maine sta in secunda,
Iar cea de azi in minut.
Ora reprezinta o tacere profunda,
Iar ziua e incercarea de a afla cine sunt.
Other poems by the author
Odiseea unei gustări
Mă așez în fața oportunității
Si degust puțin curaj.
Îmi pun șervețelul în poală,
Închid ochii.
Mirosul de nou îmi gâdilă nasul...
Nu mă pot abține și gust din cunoaștere,
Are o textură oportunistă.
Mușc din entuziasmul bine gătit,
Îi mestec fiecare clipă
Iar aroma trăirilor se descompune lent ,
În gura mea.
O descopăr până la ultima bucată,
O privesc euforic,
O condimentez cu amintiri
Si savurez fiecare firmitură de bucurie.
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
Cât de greu
Albastrul de la apus
Ne-a adus un moment în plus
Pe când al tău supra apus
Ne-a dus zâmbetul în sus
Cât de greu a fost să-i cer
Inimii sa plece în cer
Să se întoarcă cu al meu tată
Cu lacrima deja uscată
Prin sicrie am umblat
Prin cimitire am strigat
Al meu tată mort sa vie
Să-i dedic o poezie
Să-i arat cu amănunt
Casa în care m a crescut
Să-i prezint al lui fecior
Ginerele și un nepot.
Aici
Ți am oferit din timp
Și au trecut ani
Mi ai adus soare,
Și au apărut încet, stropi de ploaie
Vorbeam cu mine despre tine
Și mă întrebam..
Oare a mai rămas iubire ?
Sau poate doar o amăgire ?
De dimineață, intr o joi..
M am trezit goală, fără noi
Și m a durut atât de tare
Pentru ca am crezut intr o schimbare.
Priveam totul ca pe o amentire..
Ca pe ceva, ce n avea sa mai fie
Deși încă nu renunțasem la iubire
Se terminase pentru mine…
N. S.
Regret
Gânduri negre și regrete ,ce sa mă fac eu cu voi
Nu zăresc nicio rază de soare, când în suflet am doar ploi
Mă doare mult prea tare și nu-mi doresc decât să mor
Mă doare când știu că împarți cu el același dormitor
Inima mi-e rece ca de gheață dar încă te așteaptă
A încercat să mai iubească dar te caută în fiecare fată
Nu-și poate lua gândul de la tine când încă te iubește
Nu se poate atașa de alta când doar pe tine te dorește
Poate acum erai cu mine dacă nu eram atât de prost
Pot să-mi cer mi de scuze dar acum nu cred că mai are rost
Acum rătăcesc singur și mă gândesc la trecut
Nu pot să accept nici azi faptul că te-am pierdut
Spune-mi ce să fac, cum i-aș putea interzice s-o mai facă
I-am tot explicat că dacă nu se mai gândește o să-i treacă
Spune-mi ce-aș putea să-i fac dacă refuză să mă asculte
Spune-mi cum aș putea vreodată s-o forțez ca să te uite
Recitaluri - ETERNITATE
Privește către inimă,
Privește -n veșnicie,
Privește către cer
Fiindcă asta-ti cer.
Călător ce ești
Tu, în astă vreme;
Gândește -te la moarte
Chiar în astă clipă.
Sămânță ce rodești
Pentru Dumnezeu.
Copii ce dăruiești
Bucurându-se El.
Să dai Domnului slavă
Pentru tot ce-ți dăruiește
Chiar de pe acum
Până la sfârșitu vieți.
Odiseea unei gustări
Mă așez în fața oportunității
Si degust puțin curaj.
Îmi pun șervețelul în poală,
Închid ochii.
Mirosul de nou îmi gâdilă nasul...
Nu mă pot abține și gust din cunoaștere,
Are o textură oportunistă.
Mușc din entuziasmul bine gătit,
Îi mestec fiecare clipă
Iar aroma trăirilor se descompune lent ,
În gura mea.
O descopăr până la ultima bucată,
O privesc euforic,
O condimentez cu amintiri
Si savurez fiecare firmitură de bucurie.
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
Cât de greu
Albastrul de la apus
Ne-a adus un moment în plus
Pe când al tău supra apus
Ne-a dus zâmbetul în sus
Cât de greu a fost să-i cer
Inimii sa plece în cer
Să se întoarcă cu al meu tată
Cu lacrima deja uscată
Prin sicrie am umblat
Prin cimitire am strigat
Al meu tată mort sa vie
Să-i dedic o poezie
Să-i arat cu amănunt
Casa în care m a crescut
Să-i prezint al lui fecior
Ginerele și un nepot.
Aici
Ți am oferit din timp
Și au trecut ani
Mi ai adus soare,
Și au apărut încet, stropi de ploaie
Vorbeam cu mine despre tine
Și mă întrebam..
Oare a mai rămas iubire ?
Sau poate doar o amăgire ?
De dimineață, intr o joi..
M am trezit goală, fără noi
Și m a durut atât de tare
Pentru ca am crezut intr o schimbare.
Priveam totul ca pe o amentire..
Ca pe ceva, ce n avea sa mai fie
Deși încă nu renunțasem la iubire
Se terminase pentru mine…
N. S.
Regret
Gânduri negre și regrete ,ce sa mă fac eu cu voi
Nu zăresc nicio rază de soare, când în suflet am doar ploi
Mă doare mult prea tare și nu-mi doresc decât să mor
Mă doare când știu că împarți cu el același dormitor
Inima mi-e rece ca de gheață dar încă te așteaptă
A încercat să mai iubească dar te caută în fiecare fată
Nu-și poate lua gândul de la tine când încă te iubește
Nu se poate atașa de alta când doar pe tine te dorește
Poate acum erai cu mine dacă nu eram atât de prost
Pot să-mi cer mi de scuze dar acum nu cred că mai are rost
Acum rătăcesc singur și mă gândesc la trecut
Nu pot să accept nici azi faptul că te-am pierdut
Spune-mi ce să fac, cum i-aș putea interzice s-o mai facă
I-am tot explicat că dacă nu se mai gândește o să-i treacă
Spune-mi ce-aș putea să-i fac dacă refuză să mă asculte
Spune-mi cum aș putea vreodată s-o forțez ca să te uite
Recitaluri - ETERNITATE
Privește către inimă,
Privește -n veșnicie,
Privește către cer
Fiindcă asta-ti cer.
Călător ce ești
Tu, în astă vreme;
Gândește -te la moarte
Chiar în astă clipă.
Sămânță ce rodești
Pentru Dumnezeu.
Copii ce dăruiești
Bucurându-se El.
Să dai Domnului slavă
Pentru tot ce-ți dăruiește
Chiar de pe acum
Până la sfârșitu vieți.