Tu ești zeița frumuseții
Se tot vorbește despre Afrodita
Că este frumusețe făr'de egal..
Dar eu vă spun că este doar o antică poveste,
Ce n-are mai nimic real!
Când vine vorba despre femeile frumoase
Sau gingășie,eros și strălucire feminină,
Ce răspândește doar amor și bucurie,
Căci "frumusețe" este un termen mult prea sărac,
O să vă spun că Afrodita chiar există!
Dar nu cea din legendele știute,
Ci ești tu cea care acum citește,
Iar eu biet trubadur ce-s rătăcit în lume ,
Plângându-mi soarta tristă dar și rece,
Visând să-ți spun poetic cât ești de frumoasă!
Și-ți cânt poeme glorioase,
Îngenunchez cavalerește în prea frumoasa-ți față,
Să mă asculți precum o mamă răbdătoare,
Cu pruncu-i ce-i plânge la picioare...!
O prea frumoaso, înger de femeie
Tu ești frumosul ce-i coborât din Cer,
Vreau să-ți sărut ochii,parul și piciorul,
Tu esti adevărata Afrodita și Misterul,
Tu ești Amorul!
(12 martie-1 aprilie 2023 Irepetabila iubire)
Category: Love poems
All author's poems: Horia Stănicel
Date of posting: 17 сентября 2023
Views: 653
Poems in the same category
Săgețile tăcerii
Mă frâng săgețile tăcerii din ce în ce mai mult
Durerea lor mi-o strig scriind tot mai acut
Pe foi pătate cu lacrimi fierbinți
Cu roșul din mine ce-ar vrea să îl alinți
Mă lupt cu mine, privind în jur cu ochii goi
Mă mint că sunt mai bine și nu-mi pasă de noi
Dar tot in jur mi-amintește de noi doi
Și tot ce-as vrea... pentru o clipă să te întorci înapoi.
Să-mi spui de-am însemnat ceva, știind că-n suflet mi-ești
De ce-ai promis și ai plecat, fără să mă îmbrățișezi...
De-atunci scriu fiecare lacrimă din gând
Și-n albul infinit al foii.... încerc să mi le sting.
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
Ești muzică și muză
Aș vrea să fiu o coarda de chitară…
Sa-mi mângâi corpul cu-ale tale mâini…
Să tremur în acordurile tale iară
Să mă compar cu o notă muzicală.
Aș vrea să fiu o clapă de pian…
Să-ți simt de fiecare dată apăsarea…
Să fim în armonie-ntrun ocean,
Cu sunete ce nimicesc uitarea.
Aș vrea să fiu precum o cheie sol
Să fiu acolo la fiecare început de melodie
Să pot să stau cu tine să ascult
Să te iubesc apoi în armonie.
Aș vrea să fii cu mine, aici, pe portativ,
Împreună vom fi noi, doar muzică
Sa fim într-un dans lung și creativ
Care la nesfârșit se tot repetă.
Pași în vânt
Ma uit la tine și încerc
Să-mi dau seama de ce aleg
Să fiu tăcută și retrasă,
Ratând oricare a ta frază.
Dorindu-mi să îți vorbesc,
Curajul încerc să-l aleg,
Dar frica fiind un întreg,
Aleg încă să aștept.
Vorbeste-mi tu cât încă sunt
Pe drumul lung ce îl confund
Cu anotimpul plin de vânt,
Pe care nu pot să-l confrunt.
Și mă întreb cum voi găsi
Puțin sprijin să îți scriu,
Refăcând acel greu drum,
Tot mai scurt și mai tăcut.
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
Săgețile tăcerii
Mă frâng săgețile tăcerii din ce în ce mai mult
Durerea lor mi-o strig scriind tot mai acut
Pe foi pătate cu lacrimi fierbinți
Cu roșul din mine ce-ar vrea să îl alinți
Mă lupt cu mine, privind în jur cu ochii goi
Mă mint că sunt mai bine și nu-mi pasă de noi
Dar tot in jur mi-amintește de noi doi
Și tot ce-as vrea... pentru o clipă să te întorci înapoi.
Să-mi spui de-am însemnat ceva, știind că-n suflet mi-ești
De ce-ai promis și ai plecat, fără să mă îmbrățișezi...
De-atunci scriu fiecare lacrimă din gând
Și-n albul infinit al foii.... încerc să mi le sting.
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
Ești muzică și muză
Aș vrea să fiu o coarda de chitară…
Sa-mi mângâi corpul cu-ale tale mâini…
Să tremur în acordurile tale iară
Să mă compar cu o notă muzicală.
Aș vrea să fiu o clapă de pian…
Să-ți simt de fiecare dată apăsarea…
Să fim în armonie-ntrun ocean,
Cu sunete ce nimicesc uitarea.
Aș vrea să fiu precum o cheie sol
Să fiu acolo la fiecare început de melodie
Să pot să stau cu tine să ascult
Să te iubesc apoi în armonie.
Aș vrea să fii cu mine, aici, pe portativ,
Împreună vom fi noi, doar muzică
Sa fim într-un dans lung și creativ
Care la nesfârșit se tot repetă.
Pași în vânt
Ma uit la tine și încerc
Să-mi dau seama de ce aleg
Să fiu tăcută și retrasă,
Ratând oricare a ta frază.
Dorindu-mi să îți vorbesc,
Curajul încerc să-l aleg,
Dar frica fiind un întreg,
Aleg încă să aștept.
Vorbeste-mi tu cât încă sunt
Pe drumul lung ce îl confund
Cu anotimpul plin de vânt,
Pe care nu pot să-l confrunt.
Și mă întreb cum voi găsi
Puțin sprijin să îți scriu,
Refăcând acel greu drum,
Tot mai scurt și mai tăcut.
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
Other poems by the author
Sărbătoarea iubirii noastre
Nu e iubirea stralucitoare sărbătoare?
Și ce ne pasă nouă de lumea-ntunecată care zilnic moare
De neiubire,egoism și ură,
Ori cea care pe Dumnezeu îl gonește și alungă?
Noi doar ținându-ne de mână,
Ne-am declarat iubire veșnică, nemuritoare,
Iubindu-ne clipă de clipă, zilnic
Lună de lună, ani în șir, decenii multe,
Cu Harul Domnului în frunte!
Și ce-i iubirea cea nebună
De-i plimbă pe îndrăgostiți până pe Lună,
Și mai departe în Univers dacă e cazul..
Amorul este cel care singuratatea o alungă,
Tristețea o îndepărtează dar și necazul!
Iubito, nu e iubirea noastră Carnavalul?
Dar nu acela cu samba ori alegoricele care,
Cu dansatoare aproape dezbrăcate,goale și mii de privitori veniți din lumea largă....
Iubirea noastră este sacră sărbătoare,
A ta cu mine,fără gălagiosul public și plin de zarvă colorat spectacol,
Noi doi îmbrățișați sau doar ținându-ne de mână!
(21 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Femeile îngeri printre noi
De vrei să știi de îngerii există și unde sunt sau cum arată;
De te întrebi de-i poți privi cu ochii tăi de lut fără să ardă
Ființa căzută de muritor ce-o porți;
De crezi că nu există floare mai frumoasă
De Dumnezeu creată pe pământ,
Precum există această taină minunată,
Căci se vorbesc tot felul de povești;
Cum Dumnezeu a luat-o pe Eva din coasta lui Adam
Și a făcut-o pe femeie ființă delicată,
Să-l însoțească pe bărbat, să-i dăruiască mulțime de copii...
Ei bine,eu vă spun că nu există îngeri mai frumoși precum femeile de pe acest pământ!
Căci ele sunt iubirea dăruită de Creator,
Fară egal în Univers!
Femeile sunt toate flori ce stau deasupra oricăror frumuseți din lumea largă;
Căci doar prin ele viața noastră omenească vine!
Dau naștere la îngerii pe care Cerul îi cheamă;
Hristos sau Dumnezeu pe toți ne-așteaptă să sosim prin Mântuire!
Femeia este scara ce ne ridică la ființă,dragoste și viețuire,
Iar Maica Domnului prea Sfânta pururea Fecioară,
Ni-i tuturor Măicuță iubitoare!
În fața ta mă-nchin femeie!
Când îți greșesc îmi cer iertare,
Îți port recunoștință nemuritoare!
(8 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Totul despre dragoste
Iubito, cine este cel ce știe totul despre iubire,
Sau despre dragostea ce eu ți-o port ca un nebun?
Iar dacă dragostea nu este nebunie,
Atunci ce este?
Căci vorbele oricât ar vrea să dezvelească
Cele ce nu pot fi privite,
De proști ori simpli muritori,
Aici fac tainică vorbire despre amorul nostru,
Despre noi doi când încleștați
Și prinși în veșnicie, vorbim Precum nemuritorii zei,
Cine e cel care pe toate le cunoaște,
Și dragostea împarte doar celor ce-o cer?
Nu este însuși Dumnezeu?
Nu-i teama izgonită pe vecie,
Iar dragostea-i pecetea Sfinților ce stau în Cer?
Nu-s îngerii aceeași dulce melodie,
Ce vine când suspinele-s prea multe,
S-aducă blândă mângâiere,
Celor ce însetați după iubire,
O cer în rugăciune așa cum noi cerut-am amândoi?
(31 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Revenire
De-o să mă ierți
Iubito voi crede în minuni
Și-ți cer iertare îngenunchiat
Cupris de remușcări,
C-am îndrăznit să tulbur Cerul iarăși
Sau să gonesc un înger al iubirii
Ce locuia în ființa-ți iubitoare!
Mărturisesc rușinea ce o port,
Și iarasi îți cer iertare!
Adio tot ce ține de eros,
Să plece tot ce nu îți place!
Să vină doar iubirea cea mai mare!
Să ne iubim precum copiii știu a face,
Doar din surâs sau din priviri,
Adio vorbe colorate
Ce-ți zgârie catifelatele urechi,
Noi suntem puritatea ce-a apus,
Iubirea cea sosită doar din basme...
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărbătoarea iubirii noastre
Nu e iubirea stralucitoare sărbătoare?
Și ce ne pasă nouă de lumea-ntunecată care zilnic moare
De neiubire,egoism și ură,
Ori cea care pe Dumnezeu îl gonește și alungă?
Noi doar ținându-ne de mână,
Ne-am declarat iubire veșnică, nemuritoare,
Iubindu-ne clipă de clipă, zilnic
Lună de lună, ani în șir, decenii multe,
Cu Harul Domnului în frunte!
Și ce-i iubirea cea nebună
De-i plimbă pe îndrăgostiți până pe Lună,
Și mai departe în Univers dacă e cazul..
Amorul este cel care singuratatea o alungă,
Tristețea o îndepărtează dar și necazul!
Iubito, nu e iubirea noastră Carnavalul?
Dar nu acela cu samba ori alegoricele care,
Cu dansatoare aproape dezbrăcate,goale și mii de privitori veniți din lumea largă....
Iubirea noastră este sacră sărbătoare,
A ta cu mine,fără gălagiosul public și plin de zarvă colorat spectacol,
Noi doi îmbrățișați sau doar ținându-ne de mână!
(21 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Femeile îngeri printre noi
De vrei să știi de îngerii există și unde sunt sau cum arată;
De te întrebi de-i poți privi cu ochii tăi de lut fără să ardă
Ființa căzută de muritor ce-o porți;
De crezi că nu există floare mai frumoasă
De Dumnezeu creată pe pământ,
Precum există această taină minunată,
Căci se vorbesc tot felul de povești;
Cum Dumnezeu a luat-o pe Eva din coasta lui Adam
Și a făcut-o pe femeie ființă delicată,
Să-l însoțească pe bărbat, să-i dăruiască mulțime de copii...
Ei bine,eu vă spun că nu există îngeri mai frumoși precum femeile de pe acest pământ!
Căci ele sunt iubirea dăruită de Creator,
Fară egal în Univers!
Femeile sunt toate flori ce stau deasupra oricăror frumuseți din lumea largă;
Căci doar prin ele viața noastră omenească vine!
Dau naștere la îngerii pe care Cerul îi cheamă;
Hristos sau Dumnezeu pe toți ne-așteaptă să sosim prin Mântuire!
Femeia este scara ce ne ridică la ființă,dragoste și viețuire,
Iar Maica Domnului prea Sfânta pururea Fecioară,
Ni-i tuturor Măicuță iubitoare!
În fața ta mă-nchin femeie!
Când îți greșesc îmi cer iertare,
Îți port recunoștință nemuritoare!
(8 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Totul despre dragoste
Iubito, cine este cel ce știe totul despre iubire,
Sau despre dragostea ce eu ți-o port ca un nebun?
Iar dacă dragostea nu este nebunie,
Atunci ce este?
Căci vorbele oricât ar vrea să dezvelească
Cele ce nu pot fi privite,
De proști ori simpli muritori,
Aici fac tainică vorbire despre amorul nostru,
Despre noi doi când încleștați
Și prinși în veșnicie, vorbim Precum nemuritorii zei,
Cine e cel care pe toate le cunoaște,
Și dragostea împarte doar celor ce-o cer?
Nu este însuși Dumnezeu?
Nu-i teama izgonită pe vecie,
Iar dragostea-i pecetea Sfinților ce stau în Cer?
Nu-s îngerii aceeași dulce melodie,
Ce vine când suspinele-s prea multe,
S-aducă blândă mângâiere,
Celor ce însetați după iubire,
O cer în rugăciune așa cum noi cerut-am amândoi?
(31 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Revenire
De-o să mă ierți
Iubito voi crede în minuni
Și-ți cer iertare îngenunchiat
Cupris de remușcări,
C-am îndrăznit să tulbur Cerul iarăși
Sau să gonesc un înger al iubirii
Ce locuia în ființa-ți iubitoare!
Mărturisesc rușinea ce o port,
Și iarasi îți cer iertare!
Adio tot ce ține de eros,
Să plece tot ce nu îți place!
Să vină doar iubirea cea mai mare!
Să ne iubim precum copiii știu a face,
Doar din surâs sau din priviri,
Adio vorbe colorate
Ce-ți zgârie catifelatele urechi,
Noi suntem puritatea ce-a apus,
Iubirea cea sosită doar din basme...
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)