O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Suspin
Eu nu mai caut urme în tăcere,
Nici semne în cuvintele trecute,
Dar un suspin din veche ta durere,
În fiecare zi în mine se ascute.
Sunt tot acolo unde m-ai lăsat,
Cu spatele întors spre întâmplare,
Un om ce umblă veșnic apăsat,
De o iubire ce parcă nu mai moare.
Și dacă vei privi vreodată spre pustie,
În locul unde nimeni nu mai vine,
Vei regăsi în locul meu o poezie,
Ce-și cântă amarul zărilor străine.
Pe umeri porţi tăcerea mea de seară,
Şi nici nu ştii ce greu e să te las,
Când lăcrimez din mine numai ceară,
De sub un foc ce-n suflet mi-a rămas.
Poruncă am să dau umil la stele,
Să-ți plouă la fereastră cu lumini,
Ca tu, mirată, să privești spre ele,
Să încetezi să plângi și să suspini.
Resemnare
Aievea...sau în vise-aș vrea,
Să vii la mine zi de zi,
Să-ți jur solemn Polară Stea
Că-n veci de veci te voi iubi.
Măcar un semn eu de la tine
Să-mi dai îndată eu aș vrea,
Că vrei mereu să fii cu mine
Să-mi fii în veci Polară Stea.
Să nu mai vrei să fii cu mine
N-aș vrea iubito nicidecum,
Dar dac-așa-ți va fi mai bine
Te voi lăsa in pace-acum!
Dar dacă BUNUL DUMNEZEU
Va vrea din nou să ne unim,
E tot ce mi-aș dori și eu
Un Trup ș-un Suflet iar să fim.
Scumpei mele soții Valeria, 17 Decembrie 2022, ora 08:50
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
Predispoziție
Silueta blândă a vieții
Se-apleacă asupra sufletului,
Așa cum roua dimineții
Aduce împrospătarea aerului.
Speranța zorilor vieții însorite
Ce îți așterne tiptil în suflet,
Miresmele dulci și întinerite
Ale dorinței pornite din cuget.
Să nu-nvinuiești iar destinul
Că de-abia azi după atâta chin,
Poți iarăși să privești seninul
Și să nu te simți privită ca manechin.
Dar nu ursita-ți poartă vina,
Că n-ai văzut nici flori, nici stele,
Ci în principiile tale-i rădăcina
Căci ai omis să mai urci crestele.
Ce bine de ei
Ce fericire pe orbi,
Nu mai pot să vadă,
Lumea abjectă,
Bătaia din stradă.
Nu le e dat să privească,
Omul modern,
Mânia cerească,
Ori incestul matern.
Ce bine de ei,
Cu bastonul prin zid,
Căci nu dau de mişei,
Care fur şi ucid.
Ochii îmi voi scoate,
Lumea s-o întunec,
Să trăiesc peste noapte,
Nepăsare să adulmec.
Suspin
Eu nu mai caut urme în tăcere,
Nici semne în cuvintele trecute,
Dar un suspin din veche ta durere,
În fiecare zi în mine se ascute.
Sunt tot acolo unde m-ai lăsat,
Cu spatele întors spre întâmplare,
Un om ce umblă veșnic apăsat,
De o iubire ce parcă nu mai moare.
Și dacă vei privi vreodată spre pustie,
În locul unde nimeni nu mai vine,
Vei regăsi în locul meu o poezie,
Ce-și cântă amarul zărilor străine.
Pe umeri porţi tăcerea mea de seară,
Şi nici nu ştii ce greu e să te las,
Când lăcrimez din mine numai ceară,
De sub un foc ce-n suflet mi-a rămas.
Poruncă am să dau umil la stele,
Să-ți plouă la fereastră cu lumini,
Ca tu, mirată, să privești spre ele,
Să încetezi să plângi și să suspini.
Resemnare
Aievea...sau în vise-aș vrea,
Să vii la mine zi de zi,
Să-ți jur solemn Polară Stea
Că-n veci de veci te voi iubi.
Măcar un semn eu de la tine
Să-mi dai îndată eu aș vrea,
Că vrei mereu să fii cu mine
Să-mi fii în veci Polară Stea.
Să nu mai vrei să fii cu mine
N-aș vrea iubito nicidecum,
Dar dac-așa-ți va fi mai bine
Te voi lăsa in pace-acum!
Dar dacă BUNUL DUMNEZEU
Va vrea din nou să ne unim,
E tot ce mi-aș dori și eu
Un Trup ș-un Suflet iar să fim.
Scumpei mele soții Valeria, 17 Decembrie 2022, ora 08:50
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
Predispoziție
Silueta blândă a vieții
Se-apleacă asupra sufletului,
Așa cum roua dimineții
Aduce împrospătarea aerului.
Speranța zorilor vieții însorite
Ce îți așterne tiptil în suflet,
Miresmele dulci și întinerite
Ale dorinței pornite din cuget.
Să nu-nvinuiești iar destinul
Că de-abia azi după atâta chin,
Poți iarăși să privești seninul
Și să nu te simți privită ca manechin.
Dar nu ursita-ți poartă vina,
Că n-ai văzut nici flori, nici stele,
Ci în principiile tale-i rădăcina
Căci ai omis să mai urci crestele.
Ce bine de ei
Ce fericire pe orbi,
Nu mai pot să vadă,
Lumea abjectă,
Bătaia din stradă.
Nu le e dat să privească,
Omul modern,
Mânia cerească,
Ori incestul matern.
Ce bine de ei,
Cu bastonul prin zid,
Căci nu dau de mişei,
Care fur şi ucid.
Ochii îmi voi scoate,
Lumea s-o întunec,
Să trăiesc peste noapte,
Nepăsare să adulmec.
Other poems by the author
Dialog cu noaptea
Tu noapte cea întunecată
De ce-mi ții iar iubita trează?
Crezi că ești scufundată în misterul Lunii ce te luminează,
Dar tu ești rece precum reci sunt ei strigoii,
Ori ale nopții sumbre fără chip fantome,
Sau mai degrabă nimeni nu te știe,
Ce tainică înfățișare porți?
Te cert acum nebună noapte,
Să-mi lași iubita să ajungă acasă,
Purtată de al dimineții dulce braț...
Te cert din nou pe tine noapte,
Du-te departe,pleacă...
Mie îmi pari nerușinată,
De vrei îngheață ori te topește,
Sincer de tine nici că-mi pasă!
Știi bine,nimeni nu te place,
Lasă-mi iubita ca să doarmă,
Dispari odată!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Zâmbet și îngeri
Văzut-am îngerii valsând pe chipul tău...
Purtau cu ei a Cerului culoare,
Iar ochii-ți luminoși și calzi
Pluteau pe-albastrul mării calme parcă adormite,
Precum doi pescăruși frumoși și zvelți,
Simbol de nemurire!
Iar ființa ta era atât de vie,
Avea veșminte aurite,
Iar norii se mișcau și ei,
Îți desenau conturul și pe tine,
Spectacol ca de vis sosit
Din alte sfere greu de-nchipuit,
Ce nimeni nu le știe!
Pe mine Cerul m-a trimis,
Să-ți povestesc amorul,
Dar nu cel pământesc,grotesc
Ci cel sosit din veșnicie!
Nu ești tu îngerul din vis,
Cel ce-a pierdut demult acel sărut,
Și rătăcit este acum
Iar drumul nu-l mai știe?
Să-ți fie resemnarea un blestem,
Singurătatea apă vie?
Nicidecum!
Tu ești doar bucurie!
(1 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Dragostea și Amor
Dragostea este nebuna desculță
Cu parul lung despletit!
Vorbește noaptea cu stelele și luna,
Nu-i cea despre care poeții spun minciuna făr' de sfârșit!
Dragostea este femeia aceea
Ce-o dorești cum o vezi!
Nemaiștind cine ești,
Gură cască rămas ca un prost...
Așteptând vorbele ce se plimbă într-una,
Ce-ți sosesc la urechi
Și te gâdilă cu dulceața minciunii făr' de rost,
Căci nebuna în năvod ca pe-un pește te-a prins!
Are infinite povești de iubire
Pentru tine-s scornite pe loc...
Dragostea este maestră în toate!
Insolite-s basmele ei
Par dictate de-un drac..
Cine-i știe taina ascunsă,
Poate-i zeița Hera ori Venus
Iar ziua doarme-n cerdac!
Himera aceasta
Are o soră mai mică se pare
Amor i se spune de lume...
Vrăjește doar inimile tandre și bune!
Le ia tot ce poate și fuge!
Amorezii toți o doresc nebunește!
E-atât de frumoasă se pare,
Spun flăcăii ce se țin după ea!
Fericit ești de-o vezi doar o clipă...
Alții spun că-i vrăjită de Soare,
Sau sosită din Cer de pe-o Stea,
Ori că-i Demetra și-atât!
Doar Zeus le știe povestea
De cumva Afrodita-i acolo și ea...
Ferește cursa ce-ți iese în cale
De vrei să nu mori de iubirea cea rece,
Ce pleacă din povestea rostită de Amor și Dragostea ta ce nu trece deloc!
(3/4 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dialog cu noaptea
Tu noapte cea întunecată
De ce-mi ții iar iubita trează?
Crezi că ești scufundată în misterul Lunii ce te luminează,
Dar tu ești rece precum reci sunt ei strigoii,
Ori ale nopții sumbre fără chip fantome,
Sau mai degrabă nimeni nu te știe,
Ce tainică înfățișare porți?
Te cert acum nebună noapte,
Să-mi lași iubita să ajungă acasă,
Purtată de al dimineții dulce braț...
Te cert din nou pe tine noapte,
Du-te departe,pleacă...
Mie îmi pari nerușinată,
De vrei îngheață ori te topește,
Sincer de tine nici că-mi pasă!
Știi bine,nimeni nu te place,
Lasă-mi iubita ca să doarmă,
Dispari odată!
(17 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Zâmbet și îngeri
Văzut-am îngerii valsând pe chipul tău...
Purtau cu ei a Cerului culoare,
Iar ochii-ți luminoși și calzi
Pluteau pe-albastrul mării calme parcă adormite,
Precum doi pescăruși frumoși și zvelți,
Simbol de nemurire!
Iar ființa ta era atât de vie,
Avea veșminte aurite,
Iar norii se mișcau și ei,
Îți desenau conturul și pe tine,
Spectacol ca de vis sosit
Din alte sfere greu de-nchipuit,
Ce nimeni nu le știe!
Pe mine Cerul m-a trimis,
Să-ți povestesc amorul,
Dar nu cel pământesc,grotesc
Ci cel sosit din veșnicie!
Nu ești tu îngerul din vis,
Cel ce-a pierdut demult acel sărut,
Și rătăcit este acum
Iar drumul nu-l mai știe?
Să-ți fie resemnarea un blestem,
Singurătatea apă vie?
Nicidecum!
Tu ești doar bucurie!
(1 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Dragostea și Amor
Dragostea este nebuna desculță
Cu parul lung despletit!
Vorbește noaptea cu stelele și luna,
Nu-i cea despre care poeții spun minciuna făr' de sfârșit!
Dragostea este femeia aceea
Ce-o dorești cum o vezi!
Nemaiștind cine ești,
Gură cască rămas ca un prost...
Așteptând vorbele ce se plimbă într-una,
Ce-ți sosesc la urechi
Și te gâdilă cu dulceața minciunii făr' de rost,
Căci nebuna în năvod ca pe-un pește te-a prins!
Are infinite povești de iubire
Pentru tine-s scornite pe loc...
Dragostea este maestră în toate!
Insolite-s basmele ei
Par dictate de-un drac..
Cine-i știe taina ascunsă,
Poate-i zeița Hera ori Venus
Iar ziua doarme-n cerdac!
Himera aceasta
Are o soră mai mică se pare
Amor i se spune de lume...
Vrăjește doar inimile tandre și bune!
Le ia tot ce poate și fuge!
Amorezii toți o doresc nebunește!
E-atât de frumoasă se pare,
Spun flăcăii ce se țin după ea!
Fericit ești de-o vezi doar o clipă...
Alții spun că-i vrăjită de Soare,
Sau sosită din Cer de pe-o Stea,
Ori că-i Demetra și-atât!
Doar Zeus le știe povestea
De cumva Afrodita-i acolo și ea...
Ferește cursa ce-ți iese în cale
De vrei să nu mori de iubirea cea rece,
Ce pleacă din povestea rostită de Amor și Dragostea ta ce nu trece deloc!
(3/4 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)