Ecou dragul meu

Arunc sentimente, cuvinte-n eter,

Emoții ce stau încătușate in mine.

Ecoul să văd ce ritm le va da,

De zbuciumul meu ce va spune.

 

Ecou, dragul meu, vei fi oare blând,

Îmi vei cânta o dulce romanță?

Îmi vei răspunde tu sincer și drept?

Mă vei minții să îmi lași o speranță?

 

Aș vrea să fii bun, aș vrea să fii drept,

Aș vrea c-ale tale note duioase

Să nu-mi facă rău , să m-aline încet,

Să-mi scoată durerea din oase.

 

Ecou, dragul meu, te rog să fii bun

Și lăudă-mă cu vorbe curate.

Dar oare-ale tale note mă mint

Sau sunt adevărate?

 

Ecou, dragul meu, te rog să fii drept

Și spune-mi te rog adevărul.

Dar dacă-ale tale note mă dor

Și mi se năruie tot cerul?

 

Aș vrea să fii bun, aș vrea să fii drept.

Aș vrea să fiu bun, să fiu înțelept.


Category: Love poems

All author's poems: Me Me Anasur poezii.online Ecou dragul meu

Date of posting: 5 August 2024

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1142

Log in and comment!

Other poems by the author

Cuvinte

Perle la îndemâna oricui 

Ce le poti înșira pe un lanț de aur

Diamante nepieritoare ce poți să le pui

In inimi, in minți, in tezaur.

Dar pot fi și necruțătoare 

Rele, meschine, usturătoare.

Depinde cum vrei sa le folosești,

Că să zidești, să iubești, sau sa rănești.

More ...

Iubim tăcut

     În vers am vrea ca să vă spunem

Ce în cuvinte poate nu știm exprima:

Că vă iubim!, părinții noștri dragi,

Gura n-o spune, dar inima ar vrea.

 

     Un 'te iubesc' nu-i lung de zis

Căci sunt doar două mici cuvinte.

Dar preferăm să nu zicem nimic 

Și ne închidem că niște morminte.

 

     Privind la viață cu alți ochi acum 

Apreciem mai mult ce ați făcut. 

In trudă, osteneala și nevoi,

Cu multă dragoste voi ne-ați crescut.

 

     Iar visuri de-ați avut, le-ați amânat 

Când noi am apărut în viața voastră. 

Voi înșivă nu ați mai existat ...

Eram doar noi și grija noastră.

 

     Vă mulțumim din suflet pentru tot:

          Că ne-ați grijit, 

          că ne-ați iubit, 

          că ne-ați crescut.

Vă mulțumim de grija ce-o purtați 

Unor copii ce vă iubesc tăcut.

 

More ...

Poems in the same category

Al meu D

 

Al meu iubit, acum mai puțin al meu

În lipsa ta tare mi-e de greu

Al meu D, te-am iubit așa de tare

Eu o floare iar tu dragule al meu soare

 

De viața nu ne-ar fii separat vreodată

Împreună cu tine aș murii, și nu doar odată

Timpul înapoi de l-aș putea întoarce

Te-aș fii ales căci inima tot pe tine te place

 

Al meu D, cât încerc să te mai uit

Dar cum aș putea uita iubirea ce mi-ai dăruit?

Nopțile-mi sunt pline de visele cu tine

Iar zilele de dor sunt tot mai puține

 

De gânduri multe sufletu-mi apasă

Ochii mei pe ai tăi să-i uite nu-i lasă

Iar la inimă mi-am pus un lacăt greu

Dar cheia e doar la tine dragul meu

 

Aș vrea să știi cât de tare încă te iubesc

Cum m-ai făcut tu să zâmbesc

N-a reușit nimeni, oricât aș căuta

Sub cerul înstelat iarăși de m-ai săruta

 

Aș uita tot amarul din viața mea

Că sunt a ta să știe toată lumea

Al meu D, aș vrea să știi, că de tine mi-e dor

Să te strâng în brațe seara pe motor

 

Să mă ții în brațe, să-mi spui cât mă iubești

Și cu dragoste să mă privești

Ochii tăi căprui să se îmbie cu ochii mei verzi

Și-n brațele mele stângace să te pierzi

 

Dar totu-i doar un vis de neatins

Iar focul de iubire e aproape stins

Căci timpul ne desparte tot mai departe

Dar al meu D, rămâi în inima mea până la moarte

More ...

Turiști

Simt că te pierd printre turiști

Și că vei pleca departe

Nu știu cum să te descriu

Dar am simțit că ești aparte

Nu vreau să mă părăsești 

Dacă poți rămâi aproape

Să fii aici când am nevoie 

Să mă opresti de la păcate 

More ...

Rătăcit prin umbre

Părea că noaptea și-a uitat lumina

Pe umerii ei albi, tremurători,

Și că din cer, sfioasă, rădăcina

Ținea pământul plin de visători.

 

În ochii ei dormeau păduri bătrâne,

Cu izvoare reci și fără glas,

Iar luna își lăsa pe frunte stâne

De stele risipite în popas.

 

Și tot privind-o, mi-am pierdut măsura,

Ca un călător rătăcit prin rai,

Căci ea avea și floarea, și arsura,

Și liniștea, și dorul cel dintâi.

 

Nu era chip, ci parcă o vedenie,

Un cântec vechi rămas fără sfârșit,

În care Dumnezeu, din mărinimie,

A pus tot ce-a iubit și n-a rostit.

 

Iar eu, săracul rob al frumuseții,

N-am vrut palate, slavă sau noroc;

Mi-ar fi ajuns să-i fiu în pragul vieții

O umbră care arde fără foc.

 

Că sunt femei frumoase peste lume,

Cum sunt și stele risipite-n zări,

Dar ea purta în taina unui nume

Întregul cer ascuns în depărtări.

More ...

Vreau sa ma simti

Vreau sa ma simti aici aproape 

Tu luna simguratica in miez de noapte

Amagesti dezocorduri de simfonie

Ingheti lupii flamananzi in haita

 

 

Doar o stima de contratimp 

Si un regret sa il strig

Ca un glont de ecoul

Criminal de nebuni

e difuza.

More ...

Strigoi

Ce păcat că nu-ți mai amintești de noi

Și mă lași să plâng în perne moi,

Golindu-mă picatură cu picatură 

Și tot ce-a rămas e numai ura.

 

Fără culoare este viața mea

De când tu ai plecat din ea

De când m-a părăsit inima.

 

Tot ce pot să fac acum este să sper,

Dar e greu când nu mai sunt nori pe cer,

Și nici flori pe pământ,

Să le folosesc la un descânt.

 

Căci, numai așa te pot aduce înapoi,

Însă într-o altă formă,

De strigoi.

More ...

Iceland

In Iceland am plecat neechipat

De tot frumosul ce mi s-a dat

 

Sufletu-mi cânta de bucurii

Mintea-mi se îngusta in teorii

 

Și în tot acest frumos frumos

Nu am crezut ca loc mai are

Și alt frumos!

 

Părea totul plin,

Oricum mult peste ce îmi e alin…

 

Si bizar, brusc și dintr-o data,

O Aurora înstelată

Un cer întreg ea a umplut,

Incet încet…

Firesc,

simplu

și divin…

Tot cerul îmi era acum mai plin.

 

Și luminând în jur,

Se lumina si ea pe ea,

Și tot mai tare strălucea.

E cunoscut de prin vechime

Ca mintea,

nu poate să cuprindă sufletul..

Și ea, pe atuncea nu prea vedea

Ce tot mai tare strălucește

Ea.

 

Cerul ei,

Sufletul ei,

și în jur

totul lumina.

Și nori negrii de furtună când veneau

Se așezau…

Ploua putin…

Și apoi plecau…

Tot în lumina de senin!

 

Strat după strat

De Viu colorat,

Verde, roșu, mov, galben și auriu

Totul se-nvaluia în

Zâmbet și râs zglobiu

În clipe infinite

De firesc.

 

Inima-mi cânta

Mintea mi se rupea

Momentul era perfect

Când în zăpadă a luminat

O Aurora lucitoare

Cu zâmbet de copil

Într-o fervoare

Un înger ce îngerași făceai

 

Ea-i Aurora-mi boreală,

o ființă ancestrală

Sub mirajului căreia mă înclin

Îi mulțumești ca te-a lăsat s-o vezi

Pe cerul plin de alb și verzi

Și plec în lume incurcat,

Dar mult mai bogat

Căci viitor lumesc nu e

Dar dar etern angelic ea rămâne

Pe ceru-mi mai înstelat

Și luminat.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍