Buze arse
Știu, timpule,
Ai ars și tu în așteptare,
Ai scotocit în flăcări de mult aprinse.
Ai obosit și m-ai predat.
Pe el l-ai luat și mi l-ai dat.
Acum ce fac eu,
Căci buzele îmi plâng,
Iar rațiunea mi-e străpunsă.
Fior retras și neaprins
Se strânge-n vene,
Se duce-n noi.
Mi-ai mai trimis și soarele,
Buzele sa mi le-nmoaie,
Un pic de dor să simtă ele,
Când pașii lui mă lasă-n urmă.
E așteptarea cruntă-ntr-ale mele buze.
Tu vii și doar le privești.
Tu stai și doar le reții.
Buzele-mi ard,
Tu nu le stingi.
Ele încă ard,
Devin cenușă.
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Confuzie
Poem: Atemporalitate
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Poem: Care este sensul vieții?
Poem: Iluzii în italiană
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: Același dor diVIN
Poem: Ce frumoasă ești...
poezii.online sustine initiativa #stauacasa