M-aș duce...
Mă uit pe fereastră
Sperând c-ai să vii.
Și floarea din glastră
Cu noi vrea să fii.
M-aș duce de-acasă,
M-aș duce-n pustii,
Căci toate din casă
Tânjesc ca să vii.
Privesc pe fereastră
Sfârșitul de an
Și floarea din glastră
Privește în van.
Când toate din casă
Tânjesc ca să vii
M-aș duce de-acasă
M-aș duce-n pustii!
Scumpei mele soții Valeria, 30 Decembrie 2022, ora 05:30
Category: Love poems
All author's poems: Dacu
Date of posting: 28 сентября 2024
Added in favorites: 1
Views: 321
Poems in the same category
SEMNUL MIRĂRII
Îmi doresc să stea
În loc de lumină
Vorba dulce românească,
Ce-o vorbeau străbunii
Dulce grai moldovinesc
Oltenesc,ardelenesc
Stă retras deoparte
Vorbe noi împrumutate
Și-n cartea de bucate.
Așa limba românească
Îmbracă haină nouă
Șade scoasă la mezat
Ca și-un cenzurat.
Am ales semnul mirării
Vrednic ajutor, concret
În noianul de reclame
Sunt analfabet...
Cum pot eu azi concura
Eu cu româneasca mea
Cu engleza ,cu franceza?
Sau poate m-am rătăcit
Nu-s acasă ,sunt o haimana?
Oare asta-i țara mea?
Prea frumoasă lună
O! Tu, prea frumoasă lună.
Tot aștept ca soarele să apună.
Ca în fiecare seară să mă seduci.
Ca din nou la tine să mă aduci.
Superba mea, steauă a nordului,
Maestră a mărilor și a timpului.
Cu tine la spate, toate păcatele purtate,
Nu cântăresc nici jumătate.
Dar tu mi te arăți puțin câte puțin.
Uneori doar jumătăți obțin.
Iar alteori, doar sferturi.
De asta în fiecare dimineață, sper să uiți de ale noastre certuri.
Da, știu, că tu te îmbraci în nori,
Și până de înserare, tinzi să mă ignori.
Dar atunci când uit să te iubesc,
Te dezbraci și mă faci să mă înrobesc.
Numai la tine mă gândesc.
Ești cu adevărat un dar ceresc.
Pierdut într-o mare a uitării,
Tu ești farul pe care îl urmez în drumul salvării.
Lumina ochiilor tăi mă ghidează,
Și următoarea destinație mi-o fixează-
Chiar și atunci când absența ta mă îndepărtează.
Lună dragă, iubirea ta mă completează.
Ai vrea să îți mai citesc ceva?
Sau să ne mai întalnim pe undeva?
Vreau să îți vorbesc dar fără supărare...
... Eu pentru tine vreau să fiu mai mult decât un oarecare.
Vreau să îmi șoptești cu drag,
Lângă mine să pot să te trag.
Să mă joc cu părul tău fin,
Să îți sărut buzele moi când termin.
Mâinile pe al tău spate să le mișc ușor.
Iar când prea jos am să cobor, să mă împingi gentil cu un picior.
Vreau să îți aud râsul de fetiță,
Când îți gâdil corpul de zeiță.
Să îți văd privirea de femeie.
Și să simt acea scânteie...
Dar... Așa de mulți bărbați te vor.
Eu sunt un amărât de scriitor.
Ce mă face să cred că sunt mai mult decât un trecător?
Chiar dacă pentru mine timpul zboară,
Tu ești la fel de frumoasă ca odinioară.
Încă îmi zâmbești în timp ce îți cânt la vioară.
Acum, eu sunt bătrân și în păr gri apare.
Dar nu există motiv de îngrijorare.
Tu mereu mi-ai fost cea mai mare preocupare.
Obrajii tăi sunt de un roșu atât de puternic,
În timp ce eu încă mă întreb dacă sunt vrednic.
Aș fi vrut să îmi fi spus cu ce te luptai.
Eu te-am rugat doar să mai stai.
Dar tu mi-ai spus că nu puteai.
Pentru că nu poți să fi acolo pentru mine mereu.
Pentru că nu totul se învârte în jurul meu.
Că frumusețea ta nu poate fi doar a mea.
Te întreb: îți amintești când poezia mea te uimea?
Te îmbujorai și ochii îți lăcrimau neîncetat,
Acum,nici nu te-a mai emoționat.
O! Tu, prea frumoasă lună,
Astea sunt ultimele momente împreună.
Strălucește acum a mea femeie dragă,
Adu fericire în viața mea oloagă.
Atât de mare ești pe cer, înconjurată de ceață,
Dar chiar și așa îți văd în obraji roșeață.
Când inima în sfârșit mi se potolii,
Îmi întind mâna spre buzele tale rozalii.
Dar sărutându-mi mâna ușor îmi șoptești,
Încercând pentru ultima oară să mă liniștești.
" Pentru mine, încearcă să fi curajos,
Și într-un final, pune penița jos.
Povestea noastră se termină din nou.
Dar îmi e frică că ăsta va fi ultimul nostru tablou.
Soarele dintre nori are să răsară...
Iar dragostea noastră, pentru ultima dată, să moară..."
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
1001 jurăminte arse-n dor
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Mi-ar fi prea strâmt în cuvinte,
Cum nici cerului nu-i ajunge
Doar o stea sa strălucească-n zadar.
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar...
E mult prea slab, e mult prea clar.
Cum să-ți descriu ce simt, când știu
Că orice vorbă-i prea puțin în dar?
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Nu mi se pare destul o floare,
Când tu ești grădina în care primăverile
Își scriu numele cu petale de aur.
Aș spune „te iubesc” ușor,
Dar tu ești tot, eu sunt doar dor,
Și dacă știi că-n mine ești,
Atunci nici n-am ce să-ți mai spun,
Tu știi ce-nseamnă să iubești.
Aș spune „te iubesc”, dar știu
Că-n lumea asta, prea pustiu,
Un dor ca al meu e rar,
Un foc ce arde-n zări de jar.
Aș spune „te iubesc”, dar cum?
Când tu îmi ești și drum, și fum,
Și zbor înalt, și dulce har,
Și rai, și stea spre altar.
Aș spune „te iubesc” din plin,
Dar orice vers e prea puțin,
Căci tu ești cântec, ești altar,
Ești tot ce simt, ești tot ce-ar fi să am măcar.
Aș spune „te iubesc”, dar știu,
Că-n lipsa ta rămân pustiu,
Iar timpul trece în zadar,
Ca ploaia-n nopți fără hotar.
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Nu vreau să fiu doar un murmur.
Vreau să fiu furtuna, poezia,
Răsuflarea ce-ți umple pieptul
Și te face să simți că viața e mai mult
E iubire, ce nu se sfârșește.
Aș spune un simplu „te iubesc”,
dar 1001 de feluri încă nu mi-ajung.
Iubire pierduta
Te amăgești ucisă de dor și disperare;
Poate acum e vremea, la tot, să dai uitare,
Poate acum e timpul să te gândești la tine
Topindu-te în brațe la altul ca și mine.
Ne alintam pe pânze de dor si amăgire
Si tu credeai în trupu- ți ce aburea iubire,
Iar eu credeam în vise, ce-n ochi ți le citeam
Si poate că și-n tine, atuncea ,eu credeam.
Te bucurai nebun-o cînd mă vedeai venind
Parcă eram eu singur, cu tine, pe pămînt,
Si îmi zmulgeai din gânduri sălbatice speranțe,
Când te lăsai cu capul pe ale mele brațe.
Acum îți lași privirea să-ți curgă șiruri, rîu,
Căci înțelegi atentă, că poate fi tîrziu,
Dar mă mai cauți, încă, pe drumuri cunoscute-
Ca să întorci splendoarea unei iubiri pierdute.
SEMNUL MIRĂRII
Îmi doresc să stea
În loc de lumină
Vorba dulce românească,
Ce-o vorbeau străbunii
Dulce grai moldovinesc
Oltenesc,ardelenesc
Stă retras deoparte
Vorbe noi împrumutate
Și-n cartea de bucate.
Așa limba românească
Îmbracă haină nouă
Șade scoasă la mezat
Ca și-un cenzurat.
Am ales semnul mirării
Vrednic ajutor, concret
În noianul de reclame
Sunt analfabet...
Cum pot eu azi concura
Eu cu româneasca mea
Cu engleza ,cu franceza?
Sau poate m-am rătăcit
Nu-s acasă ,sunt o haimana?
Oare asta-i țara mea?
Prea frumoasă lună
O! Tu, prea frumoasă lună.
Tot aștept ca soarele să apună.
Ca în fiecare seară să mă seduci.
Ca din nou la tine să mă aduci.
Superba mea, steauă a nordului,
Maestră a mărilor și a timpului.
Cu tine la spate, toate păcatele purtate,
Nu cântăresc nici jumătate.
Dar tu mi te arăți puțin câte puțin.
Uneori doar jumătăți obțin.
Iar alteori, doar sferturi.
De asta în fiecare dimineață, sper să uiți de ale noastre certuri.
Da, știu, că tu te îmbraci în nori,
Și până de înserare, tinzi să mă ignori.
Dar atunci când uit să te iubesc,
Te dezbraci și mă faci să mă înrobesc.
Numai la tine mă gândesc.
Ești cu adevărat un dar ceresc.
Pierdut într-o mare a uitării,
Tu ești farul pe care îl urmez în drumul salvării.
Lumina ochiilor tăi mă ghidează,
Și următoarea destinație mi-o fixează-
Chiar și atunci când absența ta mă îndepărtează.
Lună dragă, iubirea ta mă completează.
Ai vrea să îți mai citesc ceva?
Sau să ne mai întalnim pe undeva?
Vreau să îți vorbesc dar fără supărare...
... Eu pentru tine vreau să fiu mai mult decât un oarecare.
Vreau să îmi șoptești cu drag,
Lângă mine să pot să te trag.
Să mă joc cu părul tău fin,
Să îți sărut buzele moi când termin.
Mâinile pe al tău spate să le mișc ușor.
Iar când prea jos am să cobor, să mă împingi gentil cu un picior.
Vreau să îți aud râsul de fetiță,
Când îți gâdil corpul de zeiță.
Să îți văd privirea de femeie.
Și să simt acea scânteie...
Dar... Așa de mulți bărbați te vor.
Eu sunt un amărât de scriitor.
Ce mă face să cred că sunt mai mult decât un trecător?
Chiar dacă pentru mine timpul zboară,
Tu ești la fel de frumoasă ca odinioară.
Încă îmi zâmbești în timp ce îți cânt la vioară.
Acum, eu sunt bătrân și în păr gri apare.
Dar nu există motiv de îngrijorare.
Tu mereu mi-ai fost cea mai mare preocupare.
Obrajii tăi sunt de un roșu atât de puternic,
În timp ce eu încă mă întreb dacă sunt vrednic.
Aș fi vrut să îmi fi spus cu ce te luptai.
Eu te-am rugat doar să mai stai.
Dar tu mi-ai spus că nu puteai.
Pentru că nu poți să fi acolo pentru mine mereu.
Pentru că nu totul se învârte în jurul meu.
Că frumusețea ta nu poate fi doar a mea.
Te întreb: îți amintești când poezia mea te uimea?
Te îmbujorai și ochii îți lăcrimau neîncetat,
Acum,nici nu te-a mai emoționat.
O! Tu, prea frumoasă lună,
Astea sunt ultimele momente împreună.
Strălucește acum a mea femeie dragă,
Adu fericire în viața mea oloagă.
Atât de mare ești pe cer, înconjurată de ceață,
Dar chiar și așa îți văd în obraji roșeață.
Când inima în sfârșit mi se potolii,
Îmi întind mâna spre buzele tale rozalii.
Dar sărutându-mi mâna ușor îmi șoptești,
Încercând pentru ultima oară să mă liniștești.
" Pentru mine, încearcă să fi curajos,
Și într-un final, pune penița jos.
Povestea noastră se termină din nou.
Dar îmi e frică că ăsta va fi ultimul nostru tablou.
Soarele dintre nori are să răsară...
Iar dragostea noastră, pentru ultima dată, să moară..."
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
1001 jurăminte arse-n dor
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Mi-ar fi prea strâmt în cuvinte,
Cum nici cerului nu-i ajunge
Doar o stea sa strălucească-n zadar.
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar...
E mult prea slab, e mult prea clar.
Cum să-ți descriu ce simt, când știu
Că orice vorbă-i prea puțin în dar?
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Nu mi se pare destul o floare,
Când tu ești grădina în care primăverile
Își scriu numele cu petale de aur.
Aș spune „te iubesc” ușor,
Dar tu ești tot, eu sunt doar dor,
Și dacă știi că-n mine ești,
Atunci nici n-am ce să-ți mai spun,
Tu știi ce-nseamnă să iubești.
Aș spune „te iubesc”, dar știu
Că-n lumea asta, prea pustiu,
Un dor ca al meu e rar,
Un foc ce arde-n zări de jar.
Aș spune „te iubesc”, dar cum?
Când tu îmi ești și drum, și fum,
Și zbor înalt, și dulce har,
Și rai, și stea spre altar.
Aș spune „te iubesc” din plin,
Dar orice vers e prea puțin,
Căci tu ești cântec, ești altar,
Ești tot ce simt, ești tot ce-ar fi să am măcar.
Aș spune „te iubesc”, dar știu,
Că-n lipsa ta rămân pustiu,
Iar timpul trece în zadar,
Ca ploaia-n nopți fără hotar.
Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…
Nu vreau să fiu doar un murmur.
Vreau să fiu furtuna, poezia,
Răsuflarea ce-ți umple pieptul
Și te face să simți că viața e mai mult
E iubire, ce nu se sfârșește.
Aș spune un simplu „te iubesc”,
dar 1001 de feluri încă nu mi-ajung.
Iubire pierduta
Te amăgești ucisă de dor și disperare;
Poate acum e vremea, la tot, să dai uitare,
Poate acum e timpul să te gândești la tine
Topindu-te în brațe la altul ca și mine.
Ne alintam pe pânze de dor si amăgire
Si tu credeai în trupu- ți ce aburea iubire,
Iar eu credeam în vise, ce-n ochi ți le citeam
Si poate că și-n tine, atuncea ,eu credeam.
Te bucurai nebun-o cînd mă vedeai venind
Parcă eram eu singur, cu tine, pe pămînt,
Si îmi zmulgeai din gânduri sălbatice speranțe,
Când te lăsai cu capul pe ale mele brațe.
Acum îți lași privirea să-ți curgă șiruri, rîu,
Căci înțelegi atentă, că poate fi tîrziu,
Dar mă mai cauți, încă, pe drumuri cunoscute-
Ca să întorci splendoarea unei iubiri pierdute.
Other poems by the author
Dorință
"Tu nu m-ai înțeles pe mine...
Și nici n-ai vrut să mă-nțelegi..."
Pe-același drum mereu cu tine,
Am vrut cu mine tu să mergi...
Pe-același drum de mântuire...
Să mergem împreună mi-am dorit,
Și-astfel la greaua nostra despărțire...
Să îl slăvim pe DUMNEZEU, că ne-a unit.
Aș vrea ca BUNUL DUMNEZEU,
A mea dorință s-o-mplinească,
De a vedea Sufletul tău, mereu,
Ca vremea mea ușor să treacă.
Scumpei mele soții Valeria, 18 Noiembrie 2022, ora 09:30
A Treia Mare Revelație - Vederea ieșirii parțiale a Sufletului Meu din Trupul Meu
Pe 25 Decembrie 1995, cam pe la ora 09:00 am întrebat-o pe soția mea dacă a visat ceva în legătură cu mine și ea mi-a spus că nu avisat nimic despre mine și nici despre altceva.Am vrut să-i spun ce mi s-a întâmplat dar ea, fiind supărată pe mine, mi-a răspuns ferm că nu o interesează să-i spun nimic.
Abia după o lună de zile am îndrăznit să-i spun fiicei mele în vârstă de 18 ani despre ce mi s-a întâmplat și ea n-a zis nimic dar s-a uitat la mine crezând că sunt cel puțin ciudat dacă nu chiar nebun...
După ce am vorbit cu fiica mea, timp de aproape o jumătate de lună am vorbit și cu alți oameni despre ceea ce mi s-a întâmplat, dar din 10 oameni doar unul a crezut că am trăit cu adevărat o ieșire a Sufletului Meu din Trupul Meu.
Văzând că prea puțini oameni credeau în ceea ce mi s-a întâmplat mie, am vrut să aflu direct de la DUMNEZEU dacă ceea am trăit a fost adevărat.Înainte de culcare, după ce spuneam ,,Rugăciunea Domnească" îl rugam pe DUMNEZEU să-mi dea o dovadă clară dacă ceea ce mi s-a întâmplat era adevărat.În prima noapte și în a doua noapte nu am primit nicio dovadă...Iată ce mi s-a întâmplat în a treia noapte...Stăteam culcat singur cu fața în sus și abia ațipisem...când am simțit că Sufletul Meu vrea să iasă din Trupul Meu și atunci am făcut ochii mari deoarece am văzut Capul Sufletului Meu de culoare galben-aurie cum a ieșit cam 20 de centimetri și care acum reintra încet în zona Capului Trupului Meu.Era cam ora 23:00 și am început să plâng de fericire că Mult Prea Bunul DUMNEZEU mi-a dat mie Mult Prea Păcătosul dovada clară a ceea ce mi s-a întâmplat în data de 25 Decembrie 1995.
Abia după anul 1998, am aflat doar în Biblia Ortodoxă Română, ce este cu adevărat Sufletul unui Om și în general ce este Sufletul tuturor creaturilor lui DUMNEZEU.
Am înțeles...
M-am îndoit de-a ta iubire
Crezând că tu nu m-ai iubit.
N-am înțeles schimbata-ți fire
Și cât de mult ai suferit...
Acum, am înțeles a ta iubire
Și sacrificiul tău divin
Prea mare a fost și peste-ți fire,
Cu umilință, eu mă-nclin!
Scumpei mele soții Valeria, 29 Noiembrie 2022, ora 05:00
Eu, am vrut...
Eu, am vrut a ta iubire,
În același trup ș-un suflet.
Tu, ai vrut doar o avere
Și bani mulți în al tău sipet.
Eu, am vrut cu-a mea iubire
Să-L slăvim pe DUMNEZEU.
Tu, ai vrut cu-a ta iubire,
Să mă-mpedici mai mereu.
Însă fără a LUI vrere,
CELUI care ne-a facut,
Noi n-aveam nicio putere
Orișicâte am fi vrut.
Scumpei mele soții Valeria, 7 Ianuarie 2023 ora 21:25
Vor trece zile...
Trecut-au 40 de zile...
De când tu văduv m-ai lăsat
Și nopțile sunt îca grele,
Căci încă sunt îndurerat.
Și câte zile și câte nopți vor trece,
Să fie multe nu aș vrea,
Aș vrea atunci când m-oi petrece
Să te revăd Polară Stea.
Vor trece zile sau săptămâni,
Vor trece luni sau ani vor trece,
Oricum ai vrea nu poți s-amâni
Clipa în care te vei petrece.
Te rog mă iartă iar...și înc-odată
Că nu am fost ce tu ai vrut.
C-această soartă ne-a fost dată
De când în Univers am apărut.
Scumpei mele soții Valeria, 21 Decembrie 2022, ora 07:30
Singurătate
Stau singur în casă
Ca-n rece mormânt
Și timpul apasă
Pe Sufletu-mi frânt.
Căci flacăra vieții
În tine s-a stins
Și-n prada tristeții
Mi-e Sufletul prins.
Scumpei mele soții Valeria, 28 Noiembrie 2022, ora 21:00
Dorință
"Tu nu m-ai înțeles pe mine...
Și nici n-ai vrut să mă-nțelegi..."
Pe-același drum mereu cu tine,
Am vrut cu mine tu să mergi...
Pe-același drum de mântuire...
Să mergem împreună mi-am dorit,
Și-astfel la greaua nostra despărțire...
Să îl slăvim pe DUMNEZEU, că ne-a unit.
Aș vrea ca BUNUL DUMNEZEU,
A mea dorință s-o-mplinească,
De a vedea Sufletul tău, mereu,
Ca vremea mea ușor să treacă.
Scumpei mele soții Valeria, 18 Noiembrie 2022, ora 09:30
A Treia Mare Revelație - Vederea ieșirii parțiale a Sufletului Meu din Trupul Meu
Pe 25 Decembrie 1995, cam pe la ora 09:00 am întrebat-o pe soția mea dacă a visat ceva în legătură cu mine și ea mi-a spus că nu avisat nimic despre mine și nici despre altceva.Am vrut să-i spun ce mi s-a întâmplat dar ea, fiind supărată pe mine, mi-a răspuns ferm că nu o interesează să-i spun nimic.
Abia după o lună de zile am îndrăznit să-i spun fiicei mele în vârstă de 18 ani despre ce mi s-a întâmplat și ea n-a zis nimic dar s-a uitat la mine crezând că sunt cel puțin ciudat dacă nu chiar nebun...
După ce am vorbit cu fiica mea, timp de aproape o jumătate de lună am vorbit și cu alți oameni despre ceea ce mi s-a întâmplat, dar din 10 oameni doar unul a crezut că am trăit cu adevărat o ieșire a Sufletului Meu din Trupul Meu.
Văzând că prea puțini oameni credeau în ceea ce mi s-a întâmplat mie, am vrut să aflu direct de la DUMNEZEU dacă ceea am trăit a fost adevărat.Înainte de culcare, după ce spuneam ,,Rugăciunea Domnească" îl rugam pe DUMNEZEU să-mi dea o dovadă clară dacă ceea ce mi s-a întâmplat era adevărat.În prima noapte și în a doua noapte nu am primit nicio dovadă...Iată ce mi s-a întâmplat în a treia noapte...Stăteam culcat singur cu fața în sus și abia ațipisem...când am simțit că Sufletul Meu vrea să iasă din Trupul Meu și atunci am făcut ochii mari deoarece am văzut Capul Sufletului Meu de culoare galben-aurie cum a ieșit cam 20 de centimetri și care acum reintra încet în zona Capului Trupului Meu.Era cam ora 23:00 și am început să plâng de fericire că Mult Prea Bunul DUMNEZEU mi-a dat mie Mult Prea Păcătosul dovada clară a ceea ce mi s-a întâmplat în data de 25 Decembrie 1995.
Abia după anul 1998, am aflat doar în Biblia Ortodoxă Română, ce este cu adevărat Sufletul unui Om și în general ce este Sufletul tuturor creaturilor lui DUMNEZEU.
Am înțeles...
M-am îndoit de-a ta iubire
Crezând că tu nu m-ai iubit.
N-am înțeles schimbata-ți fire
Și cât de mult ai suferit...
Acum, am înțeles a ta iubire
Și sacrificiul tău divin
Prea mare a fost și peste-ți fire,
Cu umilință, eu mă-nclin!
Scumpei mele soții Valeria, 29 Noiembrie 2022, ora 05:00
Eu, am vrut...
Eu, am vrut a ta iubire,
În același trup ș-un suflet.
Tu, ai vrut doar o avere
Și bani mulți în al tău sipet.
Eu, am vrut cu-a mea iubire
Să-L slăvim pe DUMNEZEU.
Tu, ai vrut cu-a ta iubire,
Să mă-mpedici mai mereu.
Însă fără a LUI vrere,
CELUI care ne-a facut,
Noi n-aveam nicio putere
Orișicâte am fi vrut.
Scumpei mele soții Valeria, 7 Ianuarie 2023 ora 21:25
Vor trece zile...
Trecut-au 40 de zile...
De când tu văduv m-ai lăsat
Și nopțile sunt îca grele,
Căci încă sunt îndurerat.
Și câte zile și câte nopți vor trece,
Să fie multe nu aș vrea,
Aș vrea atunci când m-oi petrece
Să te revăd Polară Stea.
Vor trece zile sau săptămâni,
Vor trece luni sau ani vor trece,
Oricum ai vrea nu poți s-amâni
Clipa în care te vei petrece.
Te rog mă iartă iar...și înc-odată
Că nu am fost ce tu ai vrut.
C-această soartă ne-a fost dată
De când în Univers am apărut.
Scumpei mele soții Valeria, 21 Decembrie 2022, ora 07:30
Singurătate
Stau singur în casă
Ca-n rece mormânt
Și timpul apasă
Pe Sufletu-mi frânt.
Căci flacăra vieții
În tine s-a stins
Și-n prada tristeții
Mi-e Sufletul prins.
Scumpei mele soții Valeria, 28 Noiembrie 2022, ora 21:00