Liniștea mea interioară
Vreau sa ma ascund în roua dimineții
Să pășesc pe iarba rece,precum e inima mea
Căci oricum tind să descoper sensul vieții
Să nu visez în timp ce fericirea adormea...
Vreau ca pentru totdeauna să mă refugiez
Din tot acest coșmar
Cum să mai înaintez ?
Spre un viitor frumos,dar cu un trecut amar...
Vreau să cunosc ce ai făcut
Să nu te pierd,dar e prea târziu
Căci de prețuit nu ai știut
Și acum despre asta scriu...
Vreau ca tu din nou să apari
Deși știu că doar un zâmbet e destul
Însă nimic nu mai repari
Mi-am încuiat și sufletul.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Acolo în penitenciare,
Poem: Latrinae sordidae sunt
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea
Poem: Gândul! ( pentru tata)
Poem: Frământări interioare
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Efecte adverse, in lumi diverse...
Poem: Dulce amar
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele