Acuzații
M-am săturat să fiu discret,
Și nu mai am nici o speranță,
Și anunț aici fără regret,
Că-mi chem iubirile-n instanță.
M-am tot lăsat purtat de val,
Mereu, la fel, și altădată...
Și-mi chem, profund sentimental,
Chiar inima la judecată.
O vină aduc și la privire,
Că prea adânc s-a tot uitat,
Și slab fiind mereu de fire,
Iubirii nu am rezistat.
În culpă a fost doar mângâierea,
Căci a răspuns la mângâieri,
Iar martoră i-a fost chiar pielea,
C-a suportat senzații și dureri.
Dar cea mai mare vină-o are,
Sărutul dulce al ispitei,
Că-n ziua aceea pe-nserare,
A adormit pe buzele iubitei.
Instanța rog cu adânc regret,
Să ierte un biet amorezat,
Şi în același mod discret,
Eu retractez ce-am acuzat.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ce însemn…?
Poem: Părăsită
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: Indeterminare
Poem: Un ecou de simfonie tacut
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Lume decăzută...
Poem: Moartea, iubirea veșnica
Câștigătorii premiilor Nobel pentru anul 2019 vor fi anunțați săptămâna viitoare. Anul acesta vor fi acordate două premii pentru literatură