S-au spus toate cuvintele...
S-au spus toate cuvintele-ntre noi,
Si am rămas fără vocabular ales
"Bună, ok, și...da... și nu" abundă-n amandoi
Doar pauzele dintre ele mai au sens...
Privesc plat în oglindă și-aș vrea să îmi dau seama
E frică sau speranță în ochii ăia goi?
Dar descifrez cu-atâta ușurință care-i drama:
S-au spus toate cuvintele-ntre noi.
Si ca-ntr-o piesă proastă în care știi finalul,
La radio anunță câțiva ani de ploi.
Mi-aș lua umbrela, ori fâșul, ori raglanul,
Dar nu mai are rost, ne udă pe-amândoi.
E vreme rea: ...s-au spus toate cuvintele-ntre noi....
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ddir
Data postării: 27 noiembrie 2020
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 2696
Poezii din aceiaşi categorie
N-a fost să fie..!
Te-aștept să ne-ntâlnim din nou
Lângă copacul ce astăzi plânge ,
Că nu ne-a mai văzut de-o vreme
Simțind cum dragostea se frânge.
Și plânsul lui devine o cascadă
Când vede cât sunt de îndurerat ,
Ar vrea să știe care este motivul
Ce s-a-ntâmplat că ne-am certat.
Încerc să-i spun că totu-i bine
Și doar ceva puțin te-a supărat,
Moment când vocea lui se-aude
Ce-mi strigă uit-o...are alt băiat.
Ridic privirea și curios mă uit la el
Și îl întreb răstit ce vrea să spună,
Rămâne mut și-un semn îmi face
Să văd biletul ce pe ram i-a-târnă.
Vreau să citesc dar ...nu mai apuc
Că pomu-mi zice cruntul adevăr,
Precum că fata ieri i-a mărturisit
Că ea iubește pe cineva mai tânăr.
Îndurerat copacului îi mulțumesc
Și-i las pe ram bucata de hârtie,
Și cu tristețe în gând îmi șoptesc
N-a fost..ca ea să fie...a ta sotie!
Noapte de amor
Să te privesc, Nonstop aș vrea,
Să te am lângă mine acum,
Să mă cuibăresc lângă tine, așa,
Cum numa cu tine acum.
Căldura trupului să o simt,
Și să mă topesc ușor,
Urmează ceva, presimt,
Ușor, dulce, amor.
Buzele se întâlnesc,
Și un fior mă apasă,
Mâinile de coapse se lipesc,
În inimă focul iar se lasă.
Să ne iubim neîncetat,
Până la răsărit de soare,
Gândul mi-e invadat,
De filme răpitoare.
Ac de iubire
Un ac de iubire dacă mi-ai oferit
Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,
Am rămas în abstinență și tu doar absent
Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.
O greșeală și o galaxie a murit
O vorbă și un sărut și ai picat în univers,
Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,
Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.
Dar ce este iubirea în final?
Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,
Și tu? Tu ai fost doar un criminal
Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
A ta
Alungă-mi setea să n-o pot imagina
Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă
Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta
Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă
Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra ta
Ferindu-mi zilele de-o arșiță tăcută
Aprinde-mi noaptea luminând privirea ta
Chemându-mi visele-n prezența ta plăcută
Urechea-mi cere să asculte gura ta
Fructele buzelor în roșu să m-ascundă
Vopsindu-mi dulce-nfiorată mierea ta
Acoperindu-mi toată patima flămândă
Tristețea fuge auzindu-ți vocea ta
Soarele zâmbetului tău suflet inundă
Șoptindu-mi brizele adu-mă-n vara ta
Topindu-mi iernile în raze să mă strângă
În mâna mea adăpostindu-ți mâna ta
Din palme venele în palma ta se-afundă
Aș îneca privirea mea-n privirea ta
Minuni să știu că-n viața asta se întâmplă
IUBIREA
Îmbățiisează-mă cu un zâmbet
Înviorează-mă cu o floare ,
De poți ,citește-mi în suflet
Și vezi de ce mă doare?
ȘI zău că nu-i păcat să mărturisești
Că mă iubești.
N-a fost să fie..!
Te-aștept să ne-ntâlnim din nou
Lângă copacul ce astăzi plânge ,
Că nu ne-a mai văzut de-o vreme
Simțind cum dragostea se frânge.
Și plânsul lui devine o cascadă
Când vede cât sunt de îndurerat ,
Ar vrea să știe care este motivul
Ce s-a-ntâmplat că ne-am certat.
Încerc să-i spun că totu-i bine
Și doar ceva puțin te-a supărat,
Moment când vocea lui se-aude
Ce-mi strigă uit-o...are alt băiat.
Ridic privirea și curios mă uit la el
Și îl întreb răstit ce vrea să spună,
Rămâne mut și-un semn îmi face
Să văd biletul ce pe ram i-a-târnă.
Vreau să citesc dar ...nu mai apuc
Că pomu-mi zice cruntul adevăr,
Precum că fata ieri i-a mărturisit
Că ea iubește pe cineva mai tânăr.
Îndurerat copacului îi mulțumesc
Și-i las pe ram bucata de hârtie,
Și cu tristețe în gând îmi șoptesc
N-a fost..ca ea să fie...a ta sotie!
Noapte de amor
Să te privesc, Nonstop aș vrea,
Să te am lângă mine acum,
Să mă cuibăresc lângă tine, așa,
Cum numa cu tine acum.
Căldura trupului să o simt,
Și să mă topesc ușor,
Urmează ceva, presimt,
Ușor, dulce, amor.
Buzele se întâlnesc,
Și un fior mă apasă,
Mâinile de coapse se lipesc,
În inimă focul iar se lasă.
Să ne iubim neîncetat,
Până la răsărit de soare,
Gândul mi-e invadat,
De filme răpitoare.
Ac de iubire
Un ac de iubire dacă mi-ai oferit
Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,
Am rămas în abstinență și tu doar absent
Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.
O greșeală și o galaxie a murit
O vorbă și un sărut și ai picat în univers,
Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,
Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.
Dar ce este iubirea în final?
Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,
Și tu? Tu ai fost doar un criminal
Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
A ta
Alungă-mi setea să n-o pot imagina
Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă
Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta
Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă
Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra ta
Ferindu-mi zilele de-o arșiță tăcută
Aprinde-mi noaptea luminând privirea ta
Chemându-mi visele-n prezența ta plăcută
Urechea-mi cere să asculte gura ta
Fructele buzelor în roșu să m-ascundă
Vopsindu-mi dulce-nfiorată mierea ta
Acoperindu-mi toată patima flămândă
Tristețea fuge auzindu-ți vocea ta
Soarele zâmbetului tău suflet inundă
Șoptindu-mi brizele adu-mă-n vara ta
Topindu-mi iernile în raze să mă strângă
În mâna mea adăpostindu-ți mâna ta
Din palme venele în palma ta se-afundă
Aș îneca privirea mea-n privirea ta
Minuni să știu că-n viața asta se întâmplă
IUBIREA
Îmbățiisează-mă cu un zâmbet
Înviorează-mă cu o floare ,
De poți ,citește-mi în suflet
Și vezi de ce mă doare?
ȘI zău că nu-i păcat să mărturisești
Că mă iubești.
Alte poezii ale autorului
Ești așa iubită...
Pe seară, briza de reflux adoarme
Orice durere, orice gand,
Tăcerea se strecoară-n mare,
Iar valurile șușotesc atât de blând.
Te văd întinsă pe șezlong,
Uitată pe o plajă-atât de liniștită
Și-nvelită în prosopul lung
Te-admiră marea, așa ești de iubită….
Și păru-ți flutură pe tâmple,
Gândești că cerul ți-ar putea cânta.
Aștepți doar clipa care umple
Cu muzică de jazz, întreagă-ți inima.
Și nici nu știi că eu sunt chiar acolo
Trăgând cu ochiul la desfătarea ta,
Te-aștept în cameră, unde un piccolo
Ne va aduce vinul, rămâi acum a mea…
In cautarea lui ....Dory
Mă uit la dansul fulgilor de nea,
Ce pică galeș ca-ntr-un hău,
Și mă gândesc, ...ce vreme rea!
Cum oare-i vremea la Bacău?
Și-mi amintesc, ai adormit
Pe muzică de dance, latino,
Eu, recunosc, n-am prea dormit,
Gândindu-mă la Dory și la Nemo...
Ultima stație
Așteaptă-mă, te rog, mai am o stație,
Din drumul ăsta atât de sinuos și greu,
Așteaptă-mă din nou și-n compensație
Voi trece strada pe peronul tău.
Așteaptă-mă, te rog, căci linia e dreaptă,
Sunt sigur că nu mai este atat de mult de mers
Chiar dacă am mai coborât, te rupe și așteaptă
Că-i ultimul tramvai și ultimul meu vers...
Așteapta-mă, te rog, mai am o stație
Mă iartă că ai așteptat atât de mult.
Mă lasă să-ți mai intru-odata-n grație
E stația ce-o știu, n-am unde sa mă mut.
Așteapta - mă, te rog, mai am o stație,
Nu mai e mult și-abia aștept ca să te văd din nou
Mă uit pe geam și am o revelație,
Tramvaiul ăsta merge la depou.
Timpul, o, da! Timpul!
Din picături de vise, sufletu-și croiește
Lacrimi ce îți taie răsuflarea-n piept
Se adună norii-n câmpul de narcise,
E cam întuneric, oare ce aștept?
Sus pe o colină, soarele se luptă,
Caută o breșă-n cerul greu de fier,
Se va mai deschide, ușa aia ruptă?
Mai exista șansă? Oare să mai sper?
Dinspre ceas răzbate zgomotul de arcuri -
Timpul ce se luptă cu un mecanism.
Nimenea nu poate, nici chiar peste veacuri
Ca să îl oprească,… e un paseism!
Norii nu-s pe viață, ușa nu-i doar una,
Soarele răsare, totul e frumos,
Ceru-i plin de stele, apare și luna,
Timpul? O, da!...Timpul nu-i mărinimos.
În cimitirul de povești
În cimitirul de povești,
Acolo unde stau la rând
Toți trubadurii unei vieți
Și viața lor de trubaduri,-
Acolo unde te-ntalnești
Și tu si eu, și noi și voi
Cărând bagajul desfacut
Din care curg litere moi.
Acolo unde ochii mari
Și curioși, ...nerăbdători
Pictați cu guașe sidefii
Își strigă versul rafinat
Scăldat de roz și mult ciel
Poate și ocru și cobalt..
Stridențe reci de negru-gri
Și alb-galbui... imaculat...
Mult lut,
Dar foarte diluat...
Acolo unde primprejur
Vezi chipuri cunoscute
Și, vai, atatea chipuri noi
Cu toții alergând grăbit
Să prindem roluri absolute.
Și-n cimitirul de povești
Din manuscrisul unei vieți
Îți scriu câteva rânduri vii
Ce-ți mușcă buzele-n livezi
Și-ți picură nisipul pe picior...
Mai mor puțin și iar învii
Și simt și fluturi și fior
Și-i viață-n mine, viața-n noi.
În cimitirul de povești
Se nasc povești...se scriu povești...
Tablou de iarna cu femeie
Auzi iubito, lemnele cum ard în șemineu?
Și vezi cum fulgii albi dansează în vazduh?
Fereastra aburită iți șoptește un eseu
Despre iubire, dragoste si duh...
Te legeni incălzită pe fotoliu-ncăpător
Și torci ca o pisică cuprinsă de visare,
Ți se perindă clipe de taină ce omor
Trecut și ceață și durere și-apăsare
Și simți in nări mireasma de vin fiert
Ce se strecoară de pe aragaz,
Cu scorțișoară dulce și-alături un desert,
Și-aștepți sărutul tandru pe obraz…
Și-abia întredeschizi pleoapele-ți frumoase
Uitându-te la focul ce pocnește-ncetișor
Pupilele ți se măresc ușor și curioase
-Mai e ceva pe lume de ce să-ți fie dor?…
Ești așa iubită...
Pe seară, briza de reflux adoarme
Orice durere, orice gand,
Tăcerea se strecoară-n mare,
Iar valurile șușotesc atât de blând.
Te văd întinsă pe șezlong,
Uitată pe o plajă-atât de liniștită
Și-nvelită în prosopul lung
Te-admiră marea, așa ești de iubită….
Și păru-ți flutură pe tâmple,
Gândești că cerul ți-ar putea cânta.
Aștepți doar clipa care umple
Cu muzică de jazz, întreagă-ți inima.
Și nici nu știi că eu sunt chiar acolo
Trăgând cu ochiul la desfătarea ta,
Te-aștept în cameră, unde un piccolo
Ne va aduce vinul, rămâi acum a mea…
In cautarea lui ....Dory
Mă uit la dansul fulgilor de nea,
Ce pică galeș ca-ntr-un hău,
Și mă gândesc, ...ce vreme rea!
Cum oare-i vremea la Bacău?
Și-mi amintesc, ai adormit
Pe muzică de dance, latino,
Eu, recunosc, n-am prea dormit,
Gândindu-mă la Dory și la Nemo...
Ultima stație
Așteaptă-mă, te rog, mai am o stație,
Din drumul ăsta atât de sinuos și greu,
Așteaptă-mă din nou și-n compensație
Voi trece strada pe peronul tău.
Așteaptă-mă, te rog, căci linia e dreaptă,
Sunt sigur că nu mai este atat de mult de mers
Chiar dacă am mai coborât, te rupe și așteaptă
Că-i ultimul tramvai și ultimul meu vers...
Așteapta-mă, te rog, mai am o stație
Mă iartă că ai așteptat atât de mult.
Mă lasă să-ți mai intru-odata-n grație
E stația ce-o știu, n-am unde sa mă mut.
Așteapta - mă, te rog, mai am o stație,
Nu mai e mult și-abia aștept ca să te văd din nou
Mă uit pe geam și am o revelație,
Tramvaiul ăsta merge la depou.
Timpul, o, da! Timpul!
Din picături de vise, sufletu-și croiește
Lacrimi ce îți taie răsuflarea-n piept
Se adună norii-n câmpul de narcise,
E cam întuneric, oare ce aștept?
Sus pe o colină, soarele se luptă,
Caută o breșă-n cerul greu de fier,
Se va mai deschide, ușa aia ruptă?
Mai exista șansă? Oare să mai sper?
Dinspre ceas răzbate zgomotul de arcuri -
Timpul ce se luptă cu un mecanism.
Nimenea nu poate, nici chiar peste veacuri
Ca să îl oprească,… e un paseism!
Norii nu-s pe viață, ușa nu-i doar una,
Soarele răsare, totul e frumos,
Ceru-i plin de stele, apare și luna,
Timpul? O, da!...Timpul nu-i mărinimos.
În cimitirul de povești
În cimitirul de povești,
Acolo unde stau la rând
Toți trubadurii unei vieți
Și viața lor de trubaduri,-
Acolo unde te-ntalnești
Și tu si eu, și noi și voi
Cărând bagajul desfacut
Din care curg litere moi.
Acolo unde ochii mari
Și curioși, ...nerăbdători
Pictați cu guașe sidefii
Își strigă versul rafinat
Scăldat de roz și mult ciel
Poate și ocru și cobalt..
Stridențe reci de negru-gri
Și alb-galbui... imaculat...
Mult lut,
Dar foarte diluat...
Acolo unde primprejur
Vezi chipuri cunoscute
Și, vai, atatea chipuri noi
Cu toții alergând grăbit
Să prindem roluri absolute.
Și-n cimitirul de povești
Din manuscrisul unei vieți
Îți scriu câteva rânduri vii
Ce-ți mușcă buzele-n livezi
Și-ți picură nisipul pe picior...
Mai mor puțin și iar învii
Și simt și fluturi și fior
Și-i viață-n mine, viața-n noi.
În cimitirul de povești
Se nasc povești...se scriu povești...