Februarie
Vântul rece bate peste amândoi,
Aduce cu el o mare avarie,
Amintiri reci și durerea din noi,
O poartă în zilele-i luna februarie.
Și poate-i durere sau poate e vină,
Sau poate-i ceva ce nu o să știm,
Aș vrea ca luna pe loc să devină,
O zi sau o oră- un lucru infim.
Dar chiar nu se poate, căci așa e viața,
Te face să înghiți și te face să înduri,
Aș vrea doar să mă trezesc dimineața,
Să-mi spui că e martie și să te juri,
Că doar clipa aceasta este substanța,
Și lunile anului sunt doar vremuri…
Dar nu ești aici, căci așa e viața,
Dragă februarie, tu mă cutremuri!
Poems in the same category
Mai frumoasă de Laura Stoica în suedeză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Mer vacker
Du är långt borta och du har mig
En enorm kraft
Jag vaknar och ler varje dag
Vilken chans att få träffa dig
Jag trodde inte på kärlek på länge.
Jag vill i din kärleksfulla värld
Jag har aldrig varit så kär förut
Den lycka jag får
Jag vill bara leva det med dig
Med dig lär jag mig att älska.
Du ser mig
Vackrare än jag vet
du får mig att känna
Att jag är världens centrum
Och du lugnar mig, du lugnar mig, du lugnar mig
Med söta ord
Mitt hjärta vill inte ljuga för henne
Han vill inte att du ska glömma det.
Jag vill i din kärleksfulla värld
Att vakna leende varje dag
Den lycka jag får
Jag vill bara leva det med dig
Med dig lär jag mig att älska.
Du ser mig
Vackrare än jag vet
du får mig att känna
Att jag är världens centrum
Och du lugnar mig, du lugnar mig, du lugnar mig
Med söta ord
Mitt hjärta vill inte ljuga för henne
Han vill inte att du ska glömma det.
Ibland utan dig
Vägen är hård
Jag skulle vilja att du var med mig,
Alltid med mig.
Den lycka jag får
Jag vill bara leva det med dig.
Du ser mig
Vackrare än jag vet
du får mig att känna
Att jag är världens centrum
Och du lugnar mig, du lugnar mig, du lugnar mig
Med söta ord
Mitt hjärta vill inte ljuga för henne
Han vill inte att du ska glömma det.
Uită-mă
Uitama in capul tau
Dar in gind voi fi mereu
Uitama asa cum poti
Dar nu asa sa stie toți
Iti doresc sa fii barbat
Si sa fii apreciat
De acea a ta femeie
Care iti va fi o cheie
Dar sa stii ca voi fi bine
Voi incerca sa uit de tine
Sa nu-ți faci griji de mine
Ca sigur va avea cine
N-ai stiut sa fii barbat
Asa cum m-am asteptat
Ai fost un simplu baiat
Care doar a studiat💔
Timpul
Timpul ma alearga
Sau eu il alerg pe el
Timpul dispare in neant...
Sau el nu exista pentru mine.
Timpul meu si al tau ,
Se joaca unul cu altul
Si nu se regasesc in timp.
Timpul tau si timpul meu,
Se ating si se indeparteaza,
Cu fiecare atingere, respiratie si vibratie.
Timpul meu nu este timpul tau,
Timpul tau este timpul meu!
Vortex
Se adâncesc umbre inefabile ale tristeței mele ce se scurg în șirul lung plin de întrebări
Oare tu m-ai iubit vreodată sau doar ți-a fost drag să-ți păstrezi biletul de intrare?
A rămas doar o nebuloasă afectivă din existența ființei tale
Și mă întreb cât o să mai poți evita contactul vizual
Parcă ochii mei ar fi din sticlă pentru tine, îți este frica să-ți reflecți ființa temăndu-te de cioburile pe care tu le-ai sfărâmat, dar nu ți-a pasat la fel de mult precum atunci când mi-ai eclipsat inima
Trăiesc în bezna umbrei tale, trăiesc cu gândul la uitare, dar doar inima ta e singura care ne-a uitat și ne-a îngropat în țărână
Mi s-a și zburlit pielea de pe oase când am încercat cu atâta neputință, cu tot cu inima zbuciumată să te văd pentru o ultimă oară
Mi s-a evaporat fiecare părticică din mine pe care se presupunea ca o îndrăgești și s-a scurs cu tumult privind la gura care mi-a uitat numele
Voiam sa cred că mă iubești, dar mă amăgeasc singură cu iluzia că iubirea noastră a existat cândva, prezentă în a ta inima de fier stimulând un fior a amorului animă
Veriguță de nuiele
M-am împiedicat de răsăritul umbrei tale
Şi-am căzut cu palmele împreunate
Şi în genunchi, cu ochi înnourați
Intr-un instant încununați de zare
Şi transportați meandric în liant.
Acum lăstarul zămislirii
În sfânt şi laic joc perpetual
Înmugureşte-n conjugalul consimțirii
Pentru un trai platonic şi poate altu'n Rai.
Persoana
Vocea ce-ți mângâie sufletul
Vorba ce-ți aduce zâmbetul
Gluma ce-ți pare amuzantă
Persoana te face distrată
Orele numărate faine
Piesele care-ți sunt ca haine
Înțelesurile ascunse
Gândurile presupuse
Așteptarea și răbdarea
Visarea și cu sperarea
Atracția, nesiguranța
Proiecția si cu dorința
Distanța și cu neștiința
Importanța ce-o dă prezența
Aduc zâmbetul îndrăgostit
Și fac sufletul neliniștit
Nici nu știi cu cine vorbești
Dar vocea te face să trăiești
Personalitatea te-aprinde
Gândirea te-nebunește
Mai frumoasă de Laura Stoica în suedeză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Mer vacker
Du är långt borta och du har mig
En enorm kraft
Jag vaknar och ler varje dag
Vilken chans att få träffa dig
Jag trodde inte på kärlek på länge.
Jag vill i din kärleksfulla värld
Jag har aldrig varit så kär förut
Den lycka jag får
Jag vill bara leva det med dig
Med dig lär jag mig att älska.
Du ser mig
Vackrare än jag vet
du får mig att känna
Att jag är världens centrum
Och du lugnar mig, du lugnar mig, du lugnar mig
Med söta ord
Mitt hjärta vill inte ljuga för henne
Han vill inte att du ska glömma det.
Jag vill i din kärleksfulla värld
Att vakna leende varje dag
Den lycka jag får
Jag vill bara leva det med dig
Med dig lär jag mig att älska.
Du ser mig
Vackrare än jag vet
du får mig att känna
Att jag är världens centrum
Och du lugnar mig, du lugnar mig, du lugnar mig
Med söta ord
Mitt hjärta vill inte ljuga för henne
Han vill inte att du ska glömma det.
Ibland utan dig
Vägen är hård
Jag skulle vilja att du var med mig,
Alltid med mig.
Den lycka jag får
Jag vill bara leva det med dig.
Du ser mig
Vackrare än jag vet
du får mig att känna
Att jag är världens centrum
Och du lugnar mig, du lugnar mig, du lugnar mig
Med söta ord
Mitt hjärta vill inte ljuga för henne
Han vill inte att du ska glömma det.
Uită-mă
Uitama in capul tau
Dar in gind voi fi mereu
Uitama asa cum poti
Dar nu asa sa stie toți
Iti doresc sa fii barbat
Si sa fii apreciat
De acea a ta femeie
Care iti va fi o cheie
Dar sa stii ca voi fi bine
Voi incerca sa uit de tine
Sa nu-ți faci griji de mine
Ca sigur va avea cine
N-ai stiut sa fii barbat
Asa cum m-am asteptat
Ai fost un simplu baiat
Care doar a studiat💔
Timpul
Timpul ma alearga
Sau eu il alerg pe el
Timpul dispare in neant...
Sau el nu exista pentru mine.
Timpul meu si al tau ,
Se joaca unul cu altul
Si nu se regasesc in timp.
Timpul tau si timpul meu,
Se ating si se indeparteaza,
Cu fiecare atingere, respiratie si vibratie.
Timpul meu nu este timpul tau,
Timpul tau este timpul meu!
Vortex
Se adâncesc umbre inefabile ale tristeței mele ce se scurg în șirul lung plin de întrebări
Oare tu m-ai iubit vreodată sau doar ți-a fost drag să-ți păstrezi biletul de intrare?
A rămas doar o nebuloasă afectivă din existența ființei tale
Și mă întreb cât o să mai poți evita contactul vizual
Parcă ochii mei ar fi din sticlă pentru tine, îți este frica să-ți reflecți ființa temăndu-te de cioburile pe care tu le-ai sfărâmat, dar nu ți-a pasat la fel de mult precum atunci când mi-ai eclipsat inima
Trăiesc în bezna umbrei tale, trăiesc cu gândul la uitare, dar doar inima ta e singura care ne-a uitat și ne-a îngropat în țărână
Mi s-a și zburlit pielea de pe oase când am încercat cu atâta neputință, cu tot cu inima zbuciumată să te văd pentru o ultimă oară
Mi s-a evaporat fiecare părticică din mine pe care se presupunea ca o îndrăgești și s-a scurs cu tumult privind la gura care mi-a uitat numele
Voiam sa cred că mă iubești, dar mă amăgeasc singură cu iluzia că iubirea noastră a existat cândva, prezentă în a ta inima de fier stimulând un fior a amorului animă
Veriguță de nuiele
M-am împiedicat de răsăritul umbrei tale
Şi-am căzut cu palmele împreunate
Şi în genunchi, cu ochi înnourați
Intr-un instant încununați de zare
Şi transportați meandric în liant.
Acum lăstarul zămislirii
În sfânt şi laic joc perpetual
Înmugureşte-n conjugalul consimțirii
Pentru un trai platonic şi poate altu'n Rai.
Persoana
Vocea ce-ți mângâie sufletul
Vorba ce-ți aduce zâmbetul
Gluma ce-ți pare amuzantă
Persoana te face distrată
Orele numărate faine
Piesele care-ți sunt ca haine
Înțelesurile ascunse
Gândurile presupuse
Așteptarea și răbdarea
Visarea și cu sperarea
Atracția, nesiguranța
Proiecția si cu dorința
Distanța și cu neștiința
Importanța ce-o dă prezența
Aduc zâmbetul îndrăgostit
Și fac sufletul neliniștit
Nici nu știi cu cine vorbești
Dar vocea te face să trăiești
Personalitatea te-aprinde
Gândirea te-nebunește
Other poems by the author
Labirint
În labirintul nostru plin de patimi,
Ce se numește viață,
Conviețuim,
Cu toții, culori cu aceeași nuanță,
Înecate în marea cea de lacrimi.
Mulți ne-am pierdut de la plecare,
În labirintul încurcat,
Și-așa stingheri,
Ne-am îndreptat,
Spre drumul cel încins de soare.
Descurcăreți din cale-afară,
Cei mai viteji s-au arătat,
Și victorioși,
Dar au uitat,
Că drumul le-a fost îngustat.
Cel ce nu învață de pe drum,
Nu-i cel ce-a învins, ci trecător,
Adevărata învățătură,
E în mâna celui muncitor,
Ce ține soarele acum.
Astăzi, distrați și buimăciți,
Privim doar scopul din final,
Pe drum se așează colb în straturi,
Astăzi, este ceva normal,
Să avem victoria în dinți,
Dar mintea,
Iată,
Rămâne în labirint blocată.
Ce ar mai fi de spus?
Și oare ce ar mai fi de spus?
În seara cu vânt liniștit,
Același soare, alt apus,
Pălește-n cuvânt nerostit.
Și oare ce ar mai fi de spus?
Cuvântul meu stă pironit,
De pereții minții este dus,
În haosul tăcerii-i izgonit.
Pare că n-ar mai fi nimic de spus,
Doar sufletul speră smerit,
Ca o să răsufle un răspuns,
Glasul iubirii- căci el n-a pierit!
Muza
Închid ochii și sper,
Că nu o să mai doară,
Ai fost și sare și piper,
Și mi te-am pus pe rană.
Și încă mă amuză,
Căci tot de tine scriu,
De ce îmi mai ești muză?
În sufletu-mi pustiu.
Căci tu mi-ai fost și rimă,
Ai fost și făr' de vers,
Te joci cu-a mea inimă,
Nimic nu are sens.
Ai fost întreaga artă,
Ce mi-am imaginat?
Și care a fost ținta?
Când oare te-am creat?
De ce îmi mai pierd timpul?
Chiar n-are niciun rost,
Căci tu mi-ai fost poemul,
Dar oare cu ce cost?
.................................
Rămâi doar plăsmuire,
A minții fulgerare,
O, dulce amintire,
Îmi pui pe rană sare.
Ce simt?
Oare ce simt acum,
E doar în astă seară?
Dar nu știu ce e,
căci mintea e scrum,
Să fie explozie solară?
Ce simt acum?
Mă întreb, dar iată,
Că nu am răspuns.
Amintiri cu iz de parfum,
Abundă în mintea-mi inundată.
Să fie dor, să fie doar gând,
Nu știu ce ar putea să fie…
Aș vrea să găsesc,
Doar un răspuns blând,
În noaptea asta târzie.
Filmul vieții
Oare de ce ne credem?
Atât de importanți?
Când în sceneta vieții,
Suntem simplii actanți.
Protagoniști în propriul film,
Dar am uitat,
Că scenariul propriu-zis,
E același, dar inversat.
Avem falsa impresie,
Că propriul "eu" este regizor,
Viața nu-ți face vreo concesie,
Destinul e revizor.
Lumină de reflector,
Căci doar așa ne place,
Actor-amator,
Ce nu știe să joace.
Doar pe prima pagină,
Numai cap de afiș,
Am plecat din paragină,
Ș-acum facem ascunziș.
Ne credem mai presus,
Și ne dăm importanță,
Dar mereu ne va privi de sus,
Onorata Instanță!
Creație
Divina mea creație,
Numită imaginație,
A tot creat din tine,
Un altul “mult mai bine”.
Ci nu dalta,
Mi-a fost unealta,
Cu care te-am creat,
Ci creieru-mi inspirat.
Și orice defect,
Eu l-am făcut perfect,
Căci mi-am dorit arzător,
Ca tu să fii iubitor.
Și simpla ta proiecție,
A devenit infecție,
A minții mele zeloase,
Ce trage acum ponoase.
……………………………………..
Dar în al meu purgatoriu,
Ai fost un gând derizoriu,
Căci abia acum am realizat,
Că nu ești adevărat.
Că nu ești cum mă străduiesc,
Cu sârgul minții ca să te clădesc,
Căci nu ești nici prinț, nici cavaler,
Ești doar omul cu masca de fier.
Labirint
În labirintul nostru plin de patimi,
Ce se numește viață,
Conviețuim,
Cu toții, culori cu aceeași nuanță,
Înecate în marea cea de lacrimi.
Mulți ne-am pierdut de la plecare,
În labirintul încurcat,
Și-așa stingheri,
Ne-am îndreptat,
Spre drumul cel încins de soare.
Descurcăreți din cale-afară,
Cei mai viteji s-au arătat,
Și victorioși,
Dar au uitat,
Că drumul le-a fost îngustat.
Cel ce nu învață de pe drum,
Nu-i cel ce-a învins, ci trecător,
Adevărata învățătură,
E în mâna celui muncitor,
Ce ține soarele acum.
Astăzi, distrați și buimăciți,
Privim doar scopul din final,
Pe drum se așează colb în straturi,
Astăzi, este ceva normal,
Să avem victoria în dinți,
Dar mintea,
Iată,
Rămâne în labirint blocată.
Ce ar mai fi de spus?
Și oare ce ar mai fi de spus?
În seara cu vânt liniștit,
Același soare, alt apus,
Pălește-n cuvânt nerostit.
Și oare ce ar mai fi de spus?
Cuvântul meu stă pironit,
De pereții minții este dus,
În haosul tăcerii-i izgonit.
Pare că n-ar mai fi nimic de spus,
Doar sufletul speră smerit,
Ca o să răsufle un răspuns,
Glasul iubirii- căci el n-a pierit!
Muza
Închid ochii și sper,
Că nu o să mai doară,
Ai fost și sare și piper,
Și mi te-am pus pe rană.
Și încă mă amuză,
Căci tot de tine scriu,
De ce îmi mai ești muză?
În sufletu-mi pustiu.
Căci tu mi-ai fost și rimă,
Ai fost și făr' de vers,
Te joci cu-a mea inimă,
Nimic nu are sens.
Ai fost întreaga artă,
Ce mi-am imaginat?
Și care a fost ținta?
Când oare te-am creat?
De ce îmi mai pierd timpul?
Chiar n-are niciun rost,
Căci tu mi-ai fost poemul,
Dar oare cu ce cost?
.................................
Rămâi doar plăsmuire,
A minții fulgerare,
O, dulce amintire,
Îmi pui pe rană sare.
Ce simt?
Oare ce simt acum,
E doar în astă seară?
Dar nu știu ce e,
căci mintea e scrum,
Să fie explozie solară?
Ce simt acum?
Mă întreb, dar iată,
Că nu am răspuns.
Amintiri cu iz de parfum,
Abundă în mintea-mi inundată.
Să fie dor, să fie doar gând,
Nu știu ce ar putea să fie…
Aș vrea să găsesc,
Doar un răspuns blând,
În noaptea asta târzie.
Filmul vieții
Oare de ce ne credem?
Atât de importanți?
Când în sceneta vieții,
Suntem simplii actanți.
Protagoniști în propriul film,
Dar am uitat,
Că scenariul propriu-zis,
E același, dar inversat.
Avem falsa impresie,
Că propriul "eu" este regizor,
Viața nu-ți face vreo concesie,
Destinul e revizor.
Lumină de reflector,
Căci doar așa ne place,
Actor-amator,
Ce nu știe să joace.
Doar pe prima pagină,
Numai cap de afiș,
Am plecat din paragină,
Ș-acum facem ascunziș.
Ne credem mai presus,
Și ne dăm importanță,
Dar mereu ne va privi de sus,
Onorata Instanță!
Creație
Divina mea creație,
Numită imaginație,
A tot creat din tine,
Un altul “mult mai bine”.
Ci nu dalta,
Mi-a fost unealta,
Cu care te-am creat,
Ci creieru-mi inspirat.
Și orice defect,
Eu l-am făcut perfect,
Căci mi-am dorit arzător,
Ca tu să fii iubitor.
Și simpla ta proiecție,
A devenit infecție,
A minții mele zeloase,
Ce trage acum ponoase.
……………………………………..
Dar în al meu purgatoriu,
Ai fost un gând derizoriu,
Căci abia acum am realizat,
Că nu ești adevărat.
Că nu ești cum mă străduiesc,
Cu sârgul minții ca să te clădesc,
Căci nu ești nici prinț, nici cavaler,
Ești doar omul cu masca de fier.