CALEA SPRE TINE
Îți miroseau brațele a-mbrățișare
A viața... a eternitate...
Și totul-n jur prindea culoare
Cu vinul ce-adia miros de libertate.
Azi visele imi curg ca râul
Printre tăceri și gânduri line
Și doar îmbrățișez cuvântul,
Ce rădăcini și-a-nfipt în mine.
Se ridică un pod de ceață
Peste gându-mi viitor
Pași cuminți, dar plini de viață
Îl urmează.. plini de dor.
Să găsească acea rază
Ce arde doar pentru noi...
Prin deșertul tăcerii o oază,
De speranță....că vii înapoi...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 28 января
Views: 178
Poems in the same category
Vindecare
Nu-i așa că-n vis, în carte,
Vindecăm viața de moarte?
Că prin versuri, printre rime,
Împletim iubiri sublime?
Că un gând ce-n zori răsare
Poate fi un colț de soare,
O scânteie de lumină,
O speranță ce alină?
Poezia ne împarte
Timpul în clipe deșarte,
Dar în ea, sub cer de stele,
Viața-nvinge doruri grele.
Ochi de fecioară
Ochi visători de fecioară,
Se zăresc printre raze de lună,
Par două fitile de ceară,
Ce-au ars într-o iubire străbună.
Stele aprinse pe boltă sfârșesc,
O liniște surdă se așterne-n poiană,
Doar ochii fecioarei ce aprig sclipesc,
Pătrund prin desișuri ca un sunet de goarnă.
Vânat m-aș dori or iarbă sub talpă,
Ori floarea atinsă de tânăra zână,
Izvor pentr-o singură gură de apă,
Picătura ce-i rămâne umilă pe mână.
Cânturi de păsări vreau să mă fac,
Ca ea să-mi asculte chinul și dorul,
Frunza de codru iute să - mbrac,
Să-i mângâi obrazul și părul,
Să-i fiu călăuză în a sa rătăcire,
Un semn de destin și unire,
Iar ochii cu îngereasca-i sclipire,
Să-i port mereu la mine-n privire.
Furtuna mea frumoasă
Eu:
Deşi păream să conversăm,
Ochii tăi nu ascultă,
S-au rătăcit prin gânduri, pe poteci...
Te-au transformat în stâncă.
Sprâncenele s-au scoborât într-un făgaş
Şi pleoapa stângă-ți mişcă zbuciumat,
Iar fruntea-ți un torent precipitat,
Alertă de furtună pe chipul tău gingaş.
Tu:
Sub încordarea de granit,
Un vuiet grav pulsează,
Te-aud, deşi nu te-nțeleg
Şi pieptu-mi explodeazā...
Un oarecare:
Nimic nu este permanent...
Tu: Iubirea-i joc...
Eu: ...un maraton
La unison: Un joc de anduranță.
Şi ne zâmbim şovăitor...
De printre nori şi poezii
Luceafărul dansează.
DESPĂRȚIRE
Greu îmi e să ..
Mă despart de cineva,
Dar mai ales
De iubita mea.
Dragostea la care,
Țineam mult la ea.
Sa despărțit de mine,
Zrobindu-mi inima!
Inima-mi bolnavă,
Cu sânge negru se umplea
Tristețea, amărăciunea,
Toată noaptea mă lovea.
Gândindu-mă la tine,
Inimioara se frângea
Văzându-te, inima pe loc murea,
Și amintirea rău mă chinuia.
Da, îmi va fi greu,
Da, îmi va fi și rece!
Dar timpul nu va vindeca.
Ci doar va trece!
Esti frumoasa
Datorita frumusetii tale s-au scris carti.
Carti de dragoste
Carti de istorie
Esti un fel de Afrodita care , era curtata de cei 12 zei.
Ai un farmec aparte
Ai un farmec ce ,cu greu poate fi descris in cuvinte.
Esti o persona norocoasa ce traieste visul a milioane de femei.
Visul de a fi iubita.
Visul de a fi dorita.
Visul de a fi inteleasa.
Esti acea frumusete ce va dainuii peste timpuri.
Esti acea enigma ce nu poate fi descifrata
Dar toata lumea ar vrea sa te cunoasca , sa te cucereasca.
Prin aceste cuvinte vreau sa-ti spun ca esti frumoasa.
Vindecare
Nu-i așa că-n vis, în carte,
Vindecăm viața de moarte?
Că prin versuri, printre rime,
Împletim iubiri sublime?
Că un gând ce-n zori răsare
Poate fi un colț de soare,
O scânteie de lumină,
O speranță ce alină?
Poezia ne împarte
Timpul în clipe deșarte,
Dar în ea, sub cer de stele,
Viața-nvinge doruri grele.
Ochi de fecioară
Ochi visători de fecioară,
Se zăresc printre raze de lună,
Par două fitile de ceară,
Ce-au ars într-o iubire străbună.
Stele aprinse pe boltă sfârșesc,
O liniște surdă se așterne-n poiană,
Doar ochii fecioarei ce aprig sclipesc,
Pătrund prin desișuri ca un sunet de goarnă.
Vânat m-aș dori or iarbă sub talpă,
Ori floarea atinsă de tânăra zână,
Izvor pentr-o singură gură de apă,
Picătura ce-i rămâne umilă pe mână.
Cânturi de păsări vreau să mă fac,
Ca ea să-mi asculte chinul și dorul,
Frunza de codru iute să - mbrac,
Să-i mângâi obrazul și părul,
Să-i fiu călăuză în a sa rătăcire,
Un semn de destin și unire,
Iar ochii cu îngereasca-i sclipire,
Să-i port mereu la mine-n privire.
Furtuna mea frumoasă
Eu:
Deşi păream să conversăm,
Ochii tăi nu ascultă,
S-au rătăcit prin gânduri, pe poteci...
Te-au transformat în stâncă.
Sprâncenele s-au scoborât într-un făgaş
Şi pleoapa stângă-ți mişcă zbuciumat,
Iar fruntea-ți un torent precipitat,
Alertă de furtună pe chipul tău gingaş.
Tu:
Sub încordarea de granit,
Un vuiet grav pulsează,
Te-aud, deşi nu te-nțeleg
Şi pieptu-mi explodeazā...
Un oarecare:
Nimic nu este permanent...
Tu: Iubirea-i joc...
Eu: ...un maraton
La unison: Un joc de anduranță.
Şi ne zâmbim şovăitor...
De printre nori şi poezii
Luceafărul dansează.
DESPĂRȚIRE
Greu îmi e să ..
Mă despart de cineva,
Dar mai ales
De iubita mea.
Dragostea la care,
Țineam mult la ea.
Sa despărțit de mine,
Zrobindu-mi inima!
Inima-mi bolnavă,
Cu sânge negru se umplea
Tristețea, amărăciunea,
Toată noaptea mă lovea.
Gândindu-mă la tine,
Inimioara se frângea
Văzându-te, inima pe loc murea,
Și amintirea rău mă chinuia.
Da, îmi va fi greu,
Da, îmi va fi și rece!
Dar timpul nu va vindeca.
Ci doar va trece!
Esti frumoasa
Datorita frumusetii tale s-au scris carti.
Carti de dragoste
Carti de istorie
Esti un fel de Afrodita care , era curtata de cei 12 zei.
Ai un farmec aparte
Ai un farmec ce ,cu greu poate fi descris in cuvinte.
Esti o persona norocoasa ce traieste visul a milioane de femei.
Visul de a fi iubita.
Visul de a fi dorita.
Visul de a fi inteleasa.
Esti acea frumusete ce va dainuii peste timpuri.
Esti acea enigma ce nu poate fi descifrata
Dar toata lumea ar vrea sa te cunoasca , sa te cucereasca.
Prin aceste cuvinte vreau sa-ti spun ca esti frumoasa.
Other poems by the author
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Povara dorului
Să mă învețe și pe mine cineva
Cum pot să uit un om ce îmi bate în piept
Pe care-l simt oricât aș încerca
Să-l scot din gând... să nu îl mai aștept...
Mi-e dor de el, de parcă mi-ar lipsi ceva
De parcă mi-ar fi foame, nu stiu...sete
Mi-e dor de el, într-un mod ciudat
Un dor ce-n astă viață nu mi s-a-ntâmplat
Și-l port in gând, cu dorul ce-n suflet se tot cere,
E prea departe, iar timpul mă sfâșie-n tăcere
În nopți târzii, privesc bolta cerească cu speranță
Dar doar ecoul dorului mai are rezonanță.
Mi-e dor de el deși n-a fost ce mi-am dorit
Și în actul de final cu brio ne-am pierdut
Eu i-am fost toată și n-a contat vreun pic
El...doar un suflet gol...un pas spre frig.
Lectii
Am invatat ca oamenii uită ce impreuna au trăit
Și se pierd printre cei ce cu un block te infrang...
Caci orice început duce către o poveste frumoasă
Si în final totul se șterge iar omul își arată
adevărata față.
Am învăţat văzând cu ochii și cu sufletul plângând
Că uneori trebuie să taci sau să vorbești un pic mai
mult,
Oamenii se schimbă în momentul când aripile le cresc
Și dacă zborul tău nu-i ca a lor atunci ...te părăsesc!
Am învățat că cei frumos de obicei nu ține prea mult
lar oamenii te pot înlocui findcă nu mai ești de
ajuns.
Pe propria piele am simţit-o și oricât incerc a ascunde
Pe suflet mi-ai rămas o rană din care din când în când mai
curge sânge.
Emoții de octombrie
Încă nu ti-am uitat privirea
Deși timpul nemilos a trecut
E gravata în a ochilor retină
Un secret ce nu l-am spus.
Prin toamna rece mai pășesc
Prin gânduri mi te caut iar
Dar glasul frunzelor ce cad
Îmi spun ca totu-i în zadar.
Încă îmi amintesc şi râsul
Doamne! Cât îmi era de drag!
Și simt cum mắ apucă plânsul
..Lacrimi de dor..cad în pahar.
Știu! Nu mai vii!..si timpul trece
Dar uneori te simt aproape parcă
Ești ce nu voi uita vreodată
Esti gândul cald în toamna rece ...
Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
Nu trece-o zi...
Nu trece-o zi fără un strop de poezie
Mă vărs cu totul pe-o coală de hârtie,
Albă... impregnată cu melancolie,
În versuri, toate cu gândul la tine...
Și îmi scriu visul despărțirii în poeme
Privirii tale îi dau culoare de apus
Pierdută in tăcere, tristețea mea se teme
De umbra fericirii... ce visul mi-a adus.
Și mă agăț de dor și de soartă
De timpul care trece, de cruntele tăceri
Oricât am încercat... odată și înc-odată
N-am reușit să schimb nimic mai multe, decât ieri.
Din funiile dorului îmi țes așteptarea
Dorințele pe toate mi le frâng
Îți simt privirea cum mă cheamă
Și mă cuprinde-o teamă.... in mine se stârnește vânt.
Mi-e frig de tine și-n astă noapte
Mi-e dor de glasul tău stingher
Dar... lumea merge mai departe,
Iar tu... tu nu mai ești nicăieri...
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Povara dorului
Să mă învețe și pe mine cineva
Cum pot să uit un om ce îmi bate în piept
Pe care-l simt oricât aș încerca
Să-l scot din gând... să nu îl mai aștept...
Mi-e dor de el, de parcă mi-ar lipsi ceva
De parcă mi-ar fi foame, nu stiu...sete
Mi-e dor de el, într-un mod ciudat
Un dor ce-n astă viață nu mi s-a-ntâmplat
Și-l port in gând, cu dorul ce-n suflet se tot cere,
E prea departe, iar timpul mă sfâșie-n tăcere
În nopți târzii, privesc bolta cerească cu speranță
Dar doar ecoul dorului mai are rezonanță.
Mi-e dor de el deși n-a fost ce mi-am dorit
Și în actul de final cu brio ne-am pierdut
Eu i-am fost toată și n-a contat vreun pic
El...doar un suflet gol...un pas spre frig.
Lectii
Am invatat ca oamenii uită ce impreuna au trăit
Și se pierd printre cei ce cu un block te infrang...
Caci orice început duce către o poveste frumoasă
Si în final totul se șterge iar omul își arată
adevărata față.
Am învăţat văzând cu ochii și cu sufletul plângând
Că uneori trebuie să taci sau să vorbești un pic mai
mult,
Oamenii se schimbă în momentul când aripile le cresc
Și dacă zborul tău nu-i ca a lor atunci ...te părăsesc!
Am învățat că cei frumos de obicei nu ține prea mult
lar oamenii te pot înlocui findcă nu mai ești de
ajuns.
Pe propria piele am simţit-o și oricât incerc a ascunde
Pe suflet mi-ai rămas o rană din care din când în când mai
curge sânge.
Emoții de octombrie
Încă nu ti-am uitat privirea
Deși timpul nemilos a trecut
E gravata în a ochilor retină
Un secret ce nu l-am spus.
Prin toamna rece mai pășesc
Prin gânduri mi te caut iar
Dar glasul frunzelor ce cad
Îmi spun ca totu-i în zadar.
Încă îmi amintesc şi râsul
Doamne! Cât îmi era de drag!
Și simt cum mắ apucă plânsul
..Lacrimi de dor..cad în pahar.
Știu! Nu mai vii!..si timpul trece
Dar uneori te simt aproape parcă
Ești ce nu voi uita vreodată
Esti gândul cald în toamna rece ...
Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
Nu trece-o zi...
Nu trece-o zi fără un strop de poezie
Mă vărs cu totul pe-o coală de hârtie,
Albă... impregnată cu melancolie,
În versuri, toate cu gândul la tine...
Și îmi scriu visul despărțirii în poeme
Privirii tale îi dau culoare de apus
Pierdută in tăcere, tristețea mea se teme
De umbra fericirii... ce visul mi-a adus.
Și mă agăț de dor și de soartă
De timpul care trece, de cruntele tăceri
Oricât am încercat... odată și înc-odată
N-am reușit să schimb nimic mai multe, decât ieri.
Din funiile dorului îmi țes așteptarea
Dorințele pe toate mi le frâng
Îți simt privirea cum mă cheamă
Și mă cuprinde-o teamă.... in mine se stârnește vânt.
Mi-e frig de tine și-n astă noapte
Mi-e dor de glasul tău stingher
Dar... lumea merge mai departe,
Iar tu... tu nu mai ești nicăieri...