CALEA SPRE TINE
Îți miroseau brațele a-mbrățișare
A viața... a eternitate...
Și totul-n jur prindea culoare
Cu vinul ce-adia miros de libertate.
Azi visele imi curg ca râul
Printre tăceri și gânduri line
Și doar îmbrățișez cuvântul,
Ce rădăcini și-a-nfipt în mine.
Se ridică un pod de ceață
Peste gându-mi viitor
Pași cuminți, dar plini de viață
Îl urmează.. plini de dor.
Să găsească acea rază
Ce arde doar pentru noi...
Prin deșertul tăcerii o oază,
De speranță....că vii înapoi...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 28 января
Views: 49
Poems in the same category
Oare știu?
Voi scrie mereu despre iubire,
Și desprea dragostea adevărată,
Și nu voi renunța să caut fericire,
În viața asta scurtă și nedreaptă
Dar oare știu cum este a iubi?
Și a primi iubirea de la cineva!
Am dat ceva pentru-a primi?
Sau doar cerșesc la mila altcuiva!
Ne întrebăm...suntem iubiți?
Sau doar trăim, dezamăgire,
Sărac, bogat putem fi fericiți,
Dacă în suflet avem mulțumire
Iubirea, fericirea vin către noi,
Doar la acei ce-n viață dăruim,
Și dăm ceva și celor cu nevoi,
Cu dragoste..urmând răsplată..să primim!
Scrisă de Cezar!
Pe curànd!
Când sângele
Când sângele își suie rotundul peste verde
Coboară seva toamnei ca ploaie în pământ
Și mi te lași cuminte a foame de cuvânt
Pe limba învelită de vinul ce ne pierde.
Când sângele își suie rotundul peste vise
Consum felii de noapte din palma ta întinsă
Spre fruntea mea albastră, sedusă și aprinsă
Din frunzele de galben în cearcăne închise.
Când sângele își suie rotundul peste toamnă
Cocorii duc speranța în primăveri eterne
Spre sudul alegoric lăsând ușor sub perne
Un busuioc semantic de fapte ce condamnă.
Adio tristețe
E timpul să pleci,pleacă tristețe,
În gazdă să stai unde vrei!
Eu te arunc în stradă,
Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,
Ți-ajunge și ție și mie,
Dispari drace,piei!
Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,
Îmi lași tristele tale note de plată,
Ești musafirul nepoftit!
Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,
Joci teatru de vrei
Talentul ți-e desavârșit!
Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,
Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...
Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,
Scrisorile toate ți le voi arde,
Lasă-mi plăcerea asta mie,
De te prind te jupoi de vie,
Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,
În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!
Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,
Cu duhurile rele prietenele tale!
Mori de sete,stai fără hrană,
Ferecată pe viață ești condamnată...
Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!
Adio,adio,de trei ori adio,
Blestemată ești pe vecie,
Tristețe nebună, piei!
(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Iulian
Mă cheamă Vânt, dar toți îmi spun Furtună,
Vorbesc de mine ca și cum m-ar ști,
Până și Cicero de dimineață la tribună,
Mă povestea, ...unor copii.
Ceva cuvinte, zise și uitate,
Asemeni unui scorpion, într-un buchet de crini,
Veninul sinonim cu ,,vanitate",
Numele meu înfășurat în spini.
,,O Caesar! ... coborât din Venus!"
Îmi strigă hâtrul, ajungându-mă din urmă:
,,Ce soartă între Romulus și Remus..."
... și simt că vorba-i va fi lungă.
Dar gândurile mele sunt de mult departe,
Și lictorii îl îmbrâncesc în grabă,
Doar Brutus se strecoară mai aproape,
În colțul gurii mestecând o iarbă.
Nu-mi pasă dacă noaptea rece care vine,
Se va sfârși cumva gregorian,
Singurul dor ce îl mai simt în mine,
E glasul ei șoptindu-mi: Iulian!
,,Ne cunoaștem din vedere" în spaniolă
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Nos conocemos de vista
cuantos momentos fugaces
nunca en su camino
no pararon
caminar seguro y rápido
Nos conocemos de vista
solo los ojos en silencio
dijeron tantas veces
todo lo que querían
cuando encontraron su luz...
Ni siquiera por accidente
no dije una palabra
En tantas reuniones,
este juego de miradas
Nos hizo gracia a los dos.
Nos conocemos de vista
pero siempre es un placer
el recuerdo para conservar
y revisar
Los ojos que has conocido toda la vida.
reunirse en la mañana
y cuando nieva, y cuando llueve
en el auto 179.
Nos conocemos de vista...
¡Y entonces!
Nos conocemos de vista
cuantos momentos fugaces
nunca nos detuvimos en su camino
caminar seguro y rápido
Nos conocemos de vista
solo los ojos en silencio
dijeron tantas veces
todo lo que querían
cuando encontraron su luz...
Ni siquiera por accidente
no dije una palabra
En tantas reuniones,
este juego de miradas
Nos hizo gracia a los dos.
Nos conocemos de vista
pero siempre es un placer
el recuerdo para conservar
y revisar
Los ojos que has conocido toda la vida.
reunirse en la mañana
y cuando nieva, y cuando llueve
en el auto 179.
Nos conocemos de vista...
¡Y entonces!
,,Uită nostalgia" în turcă
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Nostaljiyi unutun!
Kardelenlerin arasındaki kar gözyaşı
Her zaman bir amacı vardır
Geçen kışın bir yankısı bu,
Artık kayıp bir rüyayı uyandırmayan şey.
Nostaljiyi unutun,
Artık daha fazla göz yaşı yok!
Her zaman şarkı söyle
Senin baharın!
Nostaljiyi unutun
geçmiş zaman,
Sevinç söyle
Tanıştığımız.
Eski bir aşk anılar bırakır,
Ama aynı zamanda yeni aşklara da yol açar.
Güneş bazen gülümseyerek görünür.
Nostaljiyi unutun,
Onun hakkında konuşma
Ve mavi gözlerden
Gözyaşını sil!
Nostaljiyi unutun,
Geçmiş bir konu,
Sevinç söyle
Tanıştığımız.
Nostaljiyi unutun,
Artık daha fazla göz yaşı yok!
Her zaman şarkı söyle
Senin baharın!
Nostaljiyi unutun,
Onun hakkında konuşma
Ve mavi gözlerden
Gözyaşını sil!
Ve mavi gözlerden
Gözyaşını sil!
Nostaljiyi unutun,
Artık daha fazla göz yaşı yok!
Her zaman şarkı söyle
Senin baharın!
Nostaljiyi unutun
geçmiş zaman,
Sevinç söyle
Tanıştığımız.
Nostaljiyi unutun!
Other poems by the author
Si plouă...
Și plouă... și plouă... și plouă
De mi se rupe poezia în două,
Dorul de noi în gând se afundă
Cerneala curge și foaia inundă.
Și plouă... plouă mărunt și des,
Din picături vise plăpânde îmi țes
Le strâng pe toate în același pahar,
Plin cândva cu al strugurilor nectar.
Și plouă... și plouă cu vânt
Și gândurile își iau avânt
În inimă imi bat ecouri mute
De dorul, ce nu vrea să te uite...
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut
Stiu...si doare
Acum când ești departe și vorbele fi tac
Gândesc fără speranţă ce oare să mai fac..
Tăcerea ta mă doare, întrebările inundă mintea
Când inima-mi te cere..sufletu-mi te vrea.
Mă-ntreb în gând de-o să mai vii
Să-mi dai din vin dulce picături
..ŞTIU că regreți și tu si minți
Și-ai vrea c-o-mbratișare să m-alinți.
Deși-mi pari mai departe ca oricând
Îmi ești aproape în fiecare cuvânt
Mi-e dor de tine atât de mult
Mi-e dor vocea ta caldă să ascult..
PREA TARZIU
E mult prea târziu..
E prea târziu să nu mai scriu
Îmi curg cuvintele-n aval,
Când doar aș vrea să-ti fiu
Într-o îmbrățișare de final.
E mult prea trist..
Cum ai plecat din viața mea grăbit
De parcă alergai să prinzi ultimul tren,
Să-mi dai o-mbrățisare nu ai reușit
Să nu-mi rămâi în suflet dor etern.
E prea târziu, prea trist și e adevărat. ..
Dar mă gåndesc că nu a fost intenţionat
Că poate doar soarta a fost de vină.
De aceea să te-ntorci am tot așteptat
Să nu-mi rămâi doar...o umbră străină.
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...