Poems in the same category
Valurile dragostei
În taina blândă-a naturii vii,
Când luna strălucește în noapte,
Mă-nvăluie un dor nespus de noi,
De Dunăre și de-ale tale șoapte.
Pe maluri, salciile plâng încet,
Întorcându-se spre valurile clare.
Acolo, unde fluviul curge tăcut,
Îți simt prezența-n amintiri fugare.
Întinsă-i noaptea peste ape, ca un cântec.
Cu licăriri de stele și vise mii.
În inima-mi adâncă, pe tine te găsesc,
Purtată de-al Dunării șoapte vii.
Îmi spui povești de dor nespus și sfânt.
În șoapta vântului de seară blând,
Ești ca o floare, prinsă-n mrejul îndulcit
Naturii ce-n tăcere ne-a unit un gând.
Curge Dunărea, cu valuri line,
Și-n unda ei, te văd cum te-oglindești.
Îți scriu iubirea mea pe ape pure,
Să o citești, oriunde tu pășești.
Împreunăm destine-n țara noastră
Unde fluviul leagă maluri lente.
În brațele naturii, am găsit-o vastă
Iubirea noastră în tandre continente.
Și-așa, sub cerul clar de vară lină,
Cu Dunărea-n zare, ne-alină.
În iubire vie și în natură,
Împreună, ne regăsim sub clar de lună.
Gafez mereu
Gafez mereu la orice întâlnire,
De parcă cineva o piedică îmi pune,
Și țin la inimă comprese cu iubire,
Și sunt bolnav de nu știu ce anume.
Mă-ngrijorez de orice gest pe care-l fac,
Privirea de priviri îmi e ucisă,
Dezamăgiri în fiecare noapte îmbrac,
Și-mi scriu pe cord: Iubirea interzisă!
Îmi injectez în zori adrenalină,
În plumb topit nestingherit mă scald,
Mă smulg din trup cu tot cu rădăcină,
Dar brațele din umăr jos îmi cad.
Se vaită mângâieri pământul zgâriind,
Că n-au ajuns pe trup de fată,
Un demon simt în inimă zâmbind,
Iar eu gafez mai mult ca niciodată.
DOR
Am rătăcit ades în luminișul cu bujori,
Cu ochi încercănați de dor, (de-atâtea ori!),
De dorul greu al minunatelor culori,
Pe care, cu tristețe, le-am rătăcit în zori...
Cătând pe ramuri doar petale de lumină,
Am zăbovit un veac, în umbra lunii plină,
Și-am cercetat palatele aflate în ruină,
Să mai aud din nou aceeași muzică divină...
Că numai șoapta ta din miezul nopților de vară,
Îmi poate face inima, un pic, să mai tresară,
S-o simt în piept că-mi tremură ușoară,
Când mă privești așa, cum m-ai privit întâia oară...
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
🎤 Cu tine
[Intro] (Hoooh, eeh-eeh yeah,
Hooh, eeh-eeh yeah woooOooo-oh!)
[Verse] Începe ca un vis adânc demult uitat,
Și se-arată un trup palid și dezbrăcat,
Eu stau întins și dormind în pat,
Te-aștept să vii cu părul lung despieptănaaat (aaah)
[Verse] Eu știu că tu m-aștepți neîncetat,
Și tare mult vreau să te găsesc culcată în pat,
Dar totul se destramă și brusc ne-am îmbătat,
În visul meu, sigur ești așa cum mi-am imaginat (waah)
[Pre-chorus] Mă induce, teama mă-mpunge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Hook] (Wooo-oooh OOH,
Wooo-oooh OOH)
[Rap] Na, na, na dă mai tare muzica,
Eu nu mă mai tresezc din visu-ăsta care m-a cuprins pe veci,
E tare, dorința e mare, crește și te dorește pe tine, stai lângă mine,
Uh, da, nu plec nicăieri (nu),
Aici rămân și ține-mă minte, nu vreau să mă trezesc,
Veau să rămân cu tine-aici în patu-ăsta,
Să ne iubim până murim și poate-n altă viață o să ne regăsim!
[Pre-chorus] Mă atrage, lumina se stinge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Bridge] E un vis, o fantezie, eu nu vreau să mă trezesc,
Ambiția mea tot crește și vreau să te găseeesc (WOO-OOAH!),
E bine, aproape-s de tine, mă apropii încet,
Dar noaptea crește și stele' toate acum sclipeeesc (EEEE-OOOOH!)
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Outro] (Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah,
Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah)
Străini cu amintire comune
Ne vom revedea într-o altă viață
Schimbați,sau rămași așa,la fel,
Vom fi slabi sau bătrâni la față,
Chiar și mersul nu ne va fi altfel.
Vom trece încet traversând strada
Și ne vom privi nițel din depărtări
Poate că nu ne-o aminti perioada,
Pe când trăiam grămezile de stări
Nici că vrând să întoarcem timpul,
De putem schimba,n-om face nimic
Fiindcă deloc n-ar schimba faptul,
Ce nu-l uitam cândva măcar un pic.
Poate,ne-om apropia unul de altul
Încercând să vorbim câtuși de puțin,
Dar distanța între noi distruge totul
Și rămâi pe vecii decât doar străin.
Valurile dragostei
În taina blândă-a naturii vii,
Când luna strălucește în noapte,
Mă-nvăluie un dor nespus de noi,
De Dunăre și de-ale tale șoapte.
Pe maluri, salciile plâng încet,
Întorcându-se spre valurile clare.
Acolo, unde fluviul curge tăcut,
Îți simt prezența-n amintiri fugare.
Întinsă-i noaptea peste ape, ca un cântec.
Cu licăriri de stele și vise mii.
În inima-mi adâncă, pe tine te găsesc,
Purtată de-al Dunării șoapte vii.
Îmi spui povești de dor nespus și sfânt.
În șoapta vântului de seară blând,
Ești ca o floare, prinsă-n mrejul îndulcit
Naturii ce-n tăcere ne-a unit un gând.
Curge Dunărea, cu valuri line,
Și-n unda ei, te văd cum te-oglindești.
Îți scriu iubirea mea pe ape pure,
Să o citești, oriunde tu pășești.
Împreunăm destine-n țara noastră
Unde fluviul leagă maluri lente.
În brațele naturii, am găsit-o vastă
Iubirea noastră în tandre continente.
Și-așa, sub cerul clar de vară lină,
Cu Dunărea-n zare, ne-alină.
În iubire vie și în natură,
Împreună, ne regăsim sub clar de lună.
Gafez mereu
Gafez mereu la orice întâlnire,
De parcă cineva o piedică îmi pune,
Și țin la inimă comprese cu iubire,
Și sunt bolnav de nu știu ce anume.
Mă-ngrijorez de orice gest pe care-l fac,
Privirea de priviri îmi e ucisă,
Dezamăgiri în fiecare noapte îmbrac,
Și-mi scriu pe cord: Iubirea interzisă!
Îmi injectez în zori adrenalină,
În plumb topit nestingherit mă scald,
Mă smulg din trup cu tot cu rădăcină,
Dar brațele din umăr jos îmi cad.
Se vaită mângâieri pământul zgâriind,
Că n-au ajuns pe trup de fată,
Un demon simt în inimă zâmbind,
Iar eu gafez mai mult ca niciodată.
DOR
Am rătăcit ades în luminișul cu bujori,
Cu ochi încercănați de dor, (de-atâtea ori!),
De dorul greu al minunatelor culori,
Pe care, cu tristețe, le-am rătăcit în zori...
Cătând pe ramuri doar petale de lumină,
Am zăbovit un veac, în umbra lunii plină,
Și-am cercetat palatele aflate în ruină,
Să mai aud din nou aceeași muzică divină...
Că numai șoapta ta din miezul nopților de vară,
Îmi poate face inima, un pic, să mai tresară,
S-o simt în piept că-mi tremură ușoară,
Când mă privești așa, cum m-ai privit întâia oară...
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
🎤 Cu tine
[Intro] (Hoooh, eeh-eeh yeah,
Hooh, eeh-eeh yeah woooOooo-oh!)
[Verse] Începe ca un vis adânc demult uitat,
Și se-arată un trup palid și dezbrăcat,
Eu stau întins și dormind în pat,
Te-aștept să vii cu părul lung despieptănaaat (aaah)
[Verse] Eu știu că tu m-aștepți neîncetat,
Și tare mult vreau să te găsesc culcată în pat,
Dar totul se destramă și brusc ne-am îmbătat,
În visul meu, sigur ești așa cum mi-am imaginat (waah)
[Pre-chorus] Mă induce, teama mă-mpunge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Hook] (Wooo-oooh OOH,
Wooo-oooh OOH)
[Rap] Na, na, na dă mai tare muzica,
Eu nu mă mai tresezc din visu-ăsta care m-a cuprins pe veci,
E tare, dorința e mare, crește și te dorește pe tine, stai lângă mine,
Uh, da, nu plec nicăieri (nu),
Aici rămân și ține-mă minte, nu vreau să mă trezesc,
Veau să rămân cu tine-aici în patu-ăsta,
Să ne iubim până murim și poate-n altă viață o să ne regăsim!
[Pre-chorus] Mă atrage, lumina se stinge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Bridge] E un vis, o fantezie, eu nu vreau să mă trezesc,
Ambiția mea tot crește și vreau să te găseeesc (WOO-OOAH!),
E bine, aproape-s de tine, mă apropii încet,
Dar noaptea crește și stele' toate acum sclipeeesc (EEEE-OOOOH!)
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Outro] (Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah,
Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah)
Străini cu amintire comune
Ne vom revedea într-o altă viață
Schimbați,sau rămași așa,la fel,
Vom fi slabi sau bătrâni la față,
Chiar și mersul nu ne va fi altfel.
Vom trece încet traversând strada
Și ne vom privi nițel din depărtări
Poate că nu ne-o aminti perioada,
Pe când trăiam grămezile de stări
Nici că vrând să întoarcem timpul,
De putem schimba,n-om face nimic
Fiindcă deloc n-ar schimba faptul,
Ce nu-l uitam cândva măcar un pic.
Poate,ne-om apropia unul de altul
Încercând să vorbim câtuși de puțin,
Dar distanța între noi distruge totul
Și rămâi pe vecii decât doar străin.
Other poems by the author
IARBA-I VERDE
Iarba-i verde și cu flori
Turmile-s în risipire,
Mieii mici își cheamă mama
Ce-i cu ei nici ei nu știe.
Pe imaș în valea seacă
Roua plânge uneori
Vântul se agită-n ramuri
Spicul grâulu-i cu flori.
Câinii știu pe ce cărare
Urcușul e mai ușor,
U nde-istâna lor de vară
Unde-l găsesc pe Azor.
Viața e un dar !
Viața e un dar
Trăiește-o ca atare ,
Ajut-o să te urce
Nu să te coboare.
Îndeamn-o la voință
Îndeamn-o la răbdare
Și va străluci ca cea
Mai mândră floare!
Negruța .
Din calendarul de perete ,fug filele una câte una.
Unde fuge oare timpul ? Și, odată cu ele și zilele
vieții noaste!...Cade și ultima filă a lunii martie.
Din geamul camerii mele urmăresc raza de soare ,
vie,luminoasă,dar fără puterea de a încălzi
mugurii amorțiți încă de vremea rece ce nu mai
pleacă de la noi .Stau la geam,cu ochii larg deschiși
spre cerul înalt și gol.Muguri mari,ascunși sub mantia
groasă, așteaptă zile mai calde să nască flori frumoase,
parfumate,multicolore.
Mă trezește din visare un scâncet dureros.Negruța a
ajuns într-o stare jalnică de bătrânețe și boală.
La început nu știam ce are, apoi mângâind-o,
mi-am dat seama că are dureri mari, încât și palma cu
care o ating ușor,îi provoacă suferințe.Cuvintele mele,
calde ,le aude ,le înțelege,dar mă roagă,cu ochii ei triști,
să nu mai pun mâna pe spatele ei, fiindcă de acolo
pornește o durere chinuitoare .Se plimbă încet cu capul plecat
și din când în când își strigă durerea într-un țipăt scurt ,de parcă
se rușinează.Mă uit la ea și parcă mă văd pe mine!...
Doar cu cincisprezece ani în urmă Negruța cea de azi era
o cățelușă mică ,fără ochi,pe care Ginuța,o fetiță inimoasă ,
a cules-o de la un colț de stradă ,unde fusese aruncată ,
înainte poate ,de a lua prima gură de lapte de la mama ei
Fetița a adus-o acasă,în șorțul ei de școlăriță din clasa întâia,
și i-a strecurat în gura uscată câteva picături de lapte ,dintr-o
pipetă,lapte pe care cățelușa l-a înghițit cu lăcomie și sete,dornică
de viață .Așa a întrat în viața familiei noastre Negruța ,la începutul
une veri. Cuminte și curată,iubită și alintată de toți -deși era un câine
cu totul obișnuit-Negruța s-a deosebit mult de suratele ei din mahala.
Nu a putut învăța să vorbească,știa însă să asculte și să înțeleagă
ce trebuie să facem noi pentru ea și ce trebuie să facă ea pentru noi.
Mulți dintre vizitatorii nepoftiți au făcut cunoștință cu coloții ei .
La început ,am vrut s-o pun la lanț,dar am văzut cum din ochii ei
triști se rostogoleau lacrimi mici N-a suferit umilința de a sta la lanț .
Când invitam pe cineva în curte,de teama de nu fi tentată să-l muște
se retrăgea la cușca ei ieșind doar în clipa când musafirul trăgea poarta
după el, mușcând cu furie din mâner în care urmele colților ei s-au
imprimat adânc.
Într-o noapte, m-a trezit din sonm lătrăturile ei tânguitoare și prelungi .
Am ieșit afară să văd ce s-a întâmplat și mi-am dat seama că ne-a scăpat de
la mare nenorocire .Careva dintre noi uitase aragazul deschis .Ce se întâmpla
dacă aprindeam un chibrit ?
Anii trec și lasă urme grele peste fiecare dintre noi.Câte dintre greșelile vieții
noastre ar putea fi evitate,dacă am putea lua viața de la început Mă uit la Negruța
îi înțeleg suferința,dar cu ce pot s-o ajut ?În fața sorții,și omul și animalul,sunt egali.
Așa a fost hotărât,dintr-un început ,de Cel care le-a creat pe toate...
ÎN UMBRA NOPȚII
S-a scurs de atunci ,o veșnicie ,
De când curtea ,casa e pustie
La ferești perdelele-s lăsate
În poartă nimeni nu mai bate.
Pe cărări ,cu flori odată
Crește iarbă înaltă și uscată
Cântă un cuc cu jale-n glas
Casă dragă ce singură ai rămas.
Plouă-n creștet,într-un fir subțitr
Lacătul la ușă abia se mai ține.
Geamu-i spart și fără de mușcată
Floarea de cireș e scururată.
Cât de triste îmi par azi toate
Gardurile-s știrbe aproape jumătate,
Un umbrar e alunecat pe-o partw
Fructe neculese deși-s coapte,
Mă opresc în prag întrebătoare,
Priveliștea ce-0 văd mă doare...
S-au dus acele vremuri în risipă
Deși mai cred că le am găsit o clipă.
CÂNTĂ CUCUL
Știri venite către seară,
Iz de nouă primăvară
Naște cercuri colorate
Tipărite ca într-o carte.
Flueră pala de vânt
Eveniment trecător
Raza scântee în soare
Ici și colo flori apare.
Cântă cucul într-o vâlcea
Imortalizată-i clipa.
Totu-i feriee,minunat
Acord fin în cer înalt.
IARBA-I VERDE
Iarba-i verde și cu flori
Turmile-s în risipire,
Mieii mici își cheamă mama
Ce-i cu ei nici ei nu știe.
Pe imaș în valea seacă
Roua plânge uneori
Vântul se agită-n ramuri
Spicul grâulu-i cu flori.
Câinii știu pe ce cărare
Urcușul e mai ușor,
U nde-istâna lor de vară
Unde-l găsesc pe Azor.
Viața e un dar !
Viața e un dar
Trăiește-o ca atare ,
Ajut-o să te urce
Nu să te coboare.
Îndeamn-o la voință
Îndeamn-o la răbdare
Și va străluci ca cea
Mai mândră floare!
Negruța .
Din calendarul de perete ,fug filele una câte una.
Unde fuge oare timpul ? Și, odată cu ele și zilele
vieții noaste!...Cade și ultima filă a lunii martie.
Din geamul camerii mele urmăresc raza de soare ,
vie,luminoasă,dar fără puterea de a încălzi
mugurii amorțiți încă de vremea rece ce nu mai
pleacă de la noi .Stau la geam,cu ochii larg deschiși
spre cerul înalt și gol.Muguri mari,ascunși sub mantia
groasă, așteaptă zile mai calde să nască flori frumoase,
parfumate,multicolore.
Mă trezește din visare un scâncet dureros.Negruța a
ajuns într-o stare jalnică de bătrânețe și boală.
La început nu știam ce are, apoi mângâind-o,
mi-am dat seama că are dureri mari, încât și palma cu
care o ating ușor,îi provoacă suferințe.Cuvintele mele,
calde ,le aude ,le înțelege,dar mă roagă,cu ochii ei triști,
să nu mai pun mâna pe spatele ei, fiindcă de acolo
pornește o durere chinuitoare .Se plimbă încet cu capul plecat
și din când în când își strigă durerea într-un țipăt scurt ,de parcă
se rușinează.Mă uit la ea și parcă mă văd pe mine!...
Doar cu cincisprezece ani în urmă Negruța cea de azi era
o cățelușă mică ,fără ochi,pe care Ginuța,o fetiță inimoasă ,
a cules-o de la un colț de stradă ,unde fusese aruncată ,
înainte poate ,de a lua prima gură de lapte de la mama ei
Fetița a adus-o acasă,în șorțul ei de școlăriță din clasa întâia,
și i-a strecurat în gura uscată câteva picături de lapte ,dintr-o
pipetă,lapte pe care cățelușa l-a înghițit cu lăcomie și sete,dornică
de viață .Așa a întrat în viața familiei noastre Negruța ,la începutul
une veri. Cuminte și curată,iubită și alintată de toți -deși era un câine
cu totul obișnuit-Negruța s-a deosebit mult de suratele ei din mahala.
Nu a putut învăța să vorbească,știa însă să asculte și să înțeleagă
ce trebuie să facem noi pentru ea și ce trebuie să facă ea pentru noi.
Mulți dintre vizitatorii nepoftiți au făcut cunoștință cu coloții ei .
La început ,am vrut s-o pun la lanț,dar am văzut cum din ochii ei
triști se rostogoleau lacrimi mici N-a suferit umilința de a sta la lanț .
Când invitam pe cineva în curte,de teama de nu fi tentată să-l muște
se retrăgea la cușca ei ieșind doar în clipa când musafirul trăgea poarta
după el, mușcând cu furie din mâner în care urmele colților ei s-au
imprimat adânc.
Într-o noapte, m-a trezit din sonm lătrăturile ei tânguitoare și prelungi .
Am ieșit afară să văd ce s-a întâmplat și mi-am dat seama că ne-a scăpat de
la mare nenorocire .Careva dintre noi uitase aragazul deschis .Ce se întâmpla
dacă aprindeam un chibrit ?
Anii trec și lasă urme grele peste fiecare dintre noi.Câte dintre greșelile vieții
noastre ar putea fi evitate,dacă am putea lua viața de la început Mă uit la Negruța
îi înțeleg suferința,dar cu ce pot s-o ajut ?În fața sorții,și omul și animalul,sunt egali.
Așa a fost hotărât,dintr-un început ,de Cel care le-a creat pe toate...
ÎN UMBRA NOPȚII
S-a scurs de atunci ,o veșnicie ,
De când curtea ,casa e pustie
La ferești perdelele-s lăsate
În poartă nimeni nu mai bate.
Pe cărări ,cu flori odată
Crește iarbă înaltă și uscată
Cântă un cuc cu jale-n glas
Casă dragă ce singură ai rămas.
Plouă-n creștet,într-un fir subțitr
Lacătul la ușă abia se mai ține.
Geamu-i spart și fără de mușcată
Floarea de cireș e scururată.
Cât de triste îmi par azi toate
Gardurile-s știrbe aproape jumătate,
Un umbrar e alunecat pe-o partw
Fructe neculese deși-s coapte,
Mă opresc în prag întrebătoare,
Priveliștea ce-0 văd mă doare...
S-au dus acele vremuri în risipă
Deși mai cred că le am găsit o clipă.
CÂNTĂ CUCUL
Știri venite către seară,
Iz de nouă primăvară
Naște cercuri colorate
Tipărite ca într-o carte.
Flueră pala de vânt
Eveniment trecător
Raza scântee în soare
Ici și colo flori apare.
Cântă cucul într-o vâlcea
Imortalizată-i clipa.
Totu-i feriee,minunat
Acord fin în cer înalt.