BIJUTIERUL DI(VIN)
Trec zilele și orele, minut cu minut,
secundă cu secundă,
Femeia cu părul blond a rămas
îndrăgostită de-a bijutierului umbră
Îndrăgostită de un bijutier divin.. Al ei
mare nenoroc..
L-ar fi iubit atât de mult...până la lună
si-napoi.
Dar ea pentru el..n-a fost decât o uşă
deschisă fără rost,
Doi ochi căprui ce-n inimắ strắină..n-au
putut să găsească loc...
Și-au trecut negreșit anii...el un bijutier
divin ce mereu,
Hoinăreşte grăbit prin zilele din
anotimpuri
Sperând a nu se intâlni vreodată
instantaneu,
Cu cea ce l-a îmbrățișat si vinul i l-a
adorat în alte timpuri.
Ea...îndrăgostită a rămas de-a bijutierului
umbră
Încă se luptă cu dorul din suflet...cu
neputința lugubră
Poartă cu demnnitate la gât al durerii
veninos colier
Amintire prețioasă a celui mai iscusit, al
vinului... bijutier..
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman #dor #vin #
Date of posting: 5 января
Views: 236
Poems in the same category
Noaptea
Noaptea este grea
Fără îmbrățișarea ta,
Dimineața as vrea sa mă trezesc,
In ochi să te privesc,
Buzele să ți le pot săruta,
Împreună să stăm la cafea,
Seara sa te aștept acasă,
Mă uit în continuu pe fereastră
Să ți deschid ușa sa intri in casa,
E frumos sa găsești pe cineva
Cu care sa împarți ziua și noaptea.
Al tău păcat
1.Tu de la mine ai plecat
Și singură m-ai lăsat
Tu ai fost totul pentru mine
Iar acum rămâi o amintire
2. Nefericire tu mi-ai adus
Și total m-ai distrus
Nu am știut ce să fac
Dar m-am descurcat
3. Multe lacrimi am vărsat
Pentru al tău "timp ocupat"
De fapt fiecare glumă
Nu a fost o minciună
4. Nu mă căuta
A doua șansă nu e a ta
Pleacă cu bine
Eu nu sunt pentru tine
5. Când de înșelare am aflat
Sufletul a urlat
Cu ce ți-am greșit
De așa tu m-ai mințit
6. Inima mi-a crăpat
Și încrederea s-a destrămat
Toți m-au avertizat
Însă eu te-am apărat
7. Tu nu ești pentru o adevărată iubire
Fii bun și nu mă deranjează
Tu ai fost o greșeală dar nu și obsesia mea
8. Rămâi cu amanta ta
Uită de existența mea
Tu nu ești binele meu
Iar eu nu sunt binele tău
9. Nu-ți vreau răul
Cât de jos ar fi să cad
Dar dacă vreau într-o zi
Raiul tău se face iad
10. Frumoasă este viața mea
Când tu nu faci parte din ea
Înșelarea este al tău păcat
Hai pa...te-am pupat
„Veninul”
Stropește-mi inima cu dragoste,
Că e plină cu venin.
N-aș vrea să mă simt o pacoste,
dar îmi ești atât de străin..
Ai intrat în mine,
Si nu vrei ca să te scot,
Amintirea ta dulce devine,
O pată neagră,lipsită de zgomot.
Devii doar un biet trecător,
Distrus complet în secret,
De al meu venin dulce și nemuritor...
Care dorește un alt „tu” să-i fie poet,
În al meu suflet !
Răni..
Rănile mele sunt flori ce nu mor,
Petale de foc ce ard în decor.
Le port cu tăcere, le-ascund cu sfială,
Dar cântă în mine, cu voce brutală.
În suflet se scurg ca un râu fără mal,
Îmi șoptesc adevăruri în ton abisal.
Din durerea ce arde, un sens se arată,
Un drum ce renaște din inima spartă.
Le privesc ca pe stele ce cad și se-aprind,
Și-n ele găsesc tot ce vreau să cuprind.
Sunt urme adânci, dar sunt ale mele,
Povestea ce-ncape în mii de lulele.
Căci rănile spun, chiar de-ți vine să plângi,
Că-n viață renasc doar cei care se frâng.
Iar din lutul durut, în tăcere te-nalți,
Mai puternic, mai viu, din umbre renaști.
Lumina unui vis
Ce noapte grea mi s-a lăsat,
Pe suflet ca un sloi,
Și parcă cerul răsturnat,
Se frânge peste noi.
Ce vânt pustiu îmi bate-n piept
Ca-n trunchiul unui fag,
Când brațul cald eu mi-l îndrept ,
Să-ți prindă trupul drag.
Ce iarnă albă-mi curge-n sânge,
Cărând troieni de patimi,
Iar ochiul trist adesea plânge,
Numai ninsori de lacrimi.
Și, valuri vii din alte mări,
Mă cheamă cu-al lor glas,
Să scap de acele încercări,
Ce-n inimă-au rămas.
O, stele, stingeți rând pe rând,
Lumina unui vis,
Să nu mai sper, să nu mai plâng,
În sufletu-mi închis.
....Dor....
Colecţionez zîmbete, în trupul meu pustiu...
Vrăjesc inimi, pe pămîntul ăsta viu.
Ucid amintiri, arunc lacrimi, caut paşi,
Paşii tăi amore, în sufletu-mi rămaşi!..
Amorţit e visul meu, în pledarea sorţii,
Destin nevinovat, în glasul veşnicului mit,
Pradă vieţii, mereu greşim cu toţii
Dor călcat de foc, în prete zugrăvit!..
Beţia vechilor arome, simt aerul printre vene,
Ceaţa-mi înăbusă privirea, ce oglindeşte alene
Ţurturi de cuvinte, răscolesc prin vise
Scîntee de briliant, pe păru-mi sunt ninse.
Sticle de dorinţe, ascunde pleoapa ruginită
Extaz de putere, în culmea prăbuşită.
Glorios amar, ce-mi îneacă glasul
Veştejit de ploi, rămas îmi e curajul.
Turme de momente, în templul de iubire,
Încinge lumină o şoapta de făclie,
Roade de nămol, ascunse-n trupul meu,
Judecîndu-mi lumea, îmi e dor de chipul tău!!!
Noaptea
Noaptea este grea
Fără îmbrățișarea ta,
Dimineața as vrea sa mă trezesc,
In ochi să te privesc,
Buzele să ți le pot săruta,
Împreună să stăm la cafea,
Seara sa te aștept acasă,
Mă uit în continuu pe fereastră
Să ți deschid ușa sa intri in casa,
E frumos sa găsești pe cineva
Cu care sa împarți ziua și noaptea.
Al tău păcat
1.Tu de la mine ai plecat
Și singură m-ai lăsat
Tu ai fost totul pentru mine
Iar acum rămâi o amintire
2. Nefericire tu mi-ai adus
Și total m-ai distrus
Nu am știut ce să fac
Dar m-am descurcat
3. Multe lacrimi am vărsat
Pentru al tău "timp ocupat"
De fapt fiecare glumă
Nu a fost o minciună
4. Nu mă căuta
A doua șansă nu e a ta
Pleacă cu bine
Eu nu sunt pentru tine
5. Când de înșelare am aflat
Sufletul a urlat
Cu ce ți-am greșit
De așa tu m-ai mințit
6. Inima mi-a crăpat
Și încrederea s-a destrămat
Toți m-au avertizat
Însă eu te-am apărat
7. Tu nu ești pentru o adevărată iubire
Fii bun și nu mă deranjează
Tu ai fost o greșeală dar nu și obsesia mea
8. Rămâi cu amanta ta
Uită de existența mea
Tu nu ești binele meu
Iar eu nu sunt binele tău
9. Nu-ți vreau răul
Cât de jos ar fi să cad
Dar dacă vreau într-o zi
Raiul tău se face iad
10. Frumoasă este viața mea
Când tu nu faci parte din ea
Înșelarea este al tău păcat
Hai pa...te-am pupat
„Veninul”
Stropește-mi inima cu dragoste,
Că e plină cu venin.
N-aș vrea să mă simt o pacoste,
dar îmi ești atât de străin..
Ai intrat în mine,
Si nu vrei ca să te scot,
Amintirea ta dulce devine,
O pată neagră,lipsită de zgomot.
Devii doar un biet trecător,
Distrus complet în secret,
De al meu venin dulce și nemuritor...
Care dorește un alt „tu” să-i fie poet,
În al meu suflet !
Răni..
Rănile mele sunt flori ce nu mor,
Petale de foc ce ard în decor.
Le port cu tăcere, le-ascund cu sfială,
Dar cântă în mine, cu voce brutală.
În suflet se scurg ca un râu fără mal,
Îmi șoptesc adevăruri în ton abisal.
Din durerea ce arde, un sens se arată,
Un drum ce renaște din inima spartă.
Le privesc ca pe stele ce cad și se-aprind,
Și-n ele găsesc tot ce vreau să cuprind.
Sunt urme adânci, dar sunt ale mele,
Povestea ce-ncape în mii de lulele.
Căci rănile spun, chiar de-ți vine să plângi,
Că-n viață renasc doar cei care se frâng.
Iar din lutul durut, în tăcere te-nalți,
Mai puternic, mai viu, din umbre renaști.
Lumina unui vis
Ce noapte grea mi s-a lăsat,
Pe suflet ca un sloi,
Și parcă cerul răsturnat,
Se frânge peste noi.
Ce vânt pustiu îmi bate-n piept
Ca-n trunchiul unui fag,
Când brațul cald eu mi-l îndrept ,
Să-ți prindă trupul drag.
Ce iarnă albă-mi curge-n sânge,
Cărând troieni de patimi,
Iar ochiul trist adesea plânge,
Numai ninsori de lacrimi.
Și, valuri vii din alte mări,
Mă cheamă cu-al lor glas,
Să scap de acele încercări,
Ce-n inimă-au rămas.
O, stele, stingeți rând pe rând,
Lumina unui vis,
Să nu mai sper, să nu mai plâng,
În sufletu-mi închis.
....Dor....
Colecţionez zîmbete, în trupul meu pustiu...
Vrăjesc inimi, pe pămîntul ăsta viu.
Ucid amintiri, arunc lacrimi, caut paşi,
Paşii tăi amore, în sufletu-mi rămaşi!..
Amorţit e visul meu, în pledarea sorţii,
Destin nevinovat, în glasul veşnicului mit,
Pradă vieţii, mereu greşim cu toţii
Dor călcat de foc, în prete zugrăvit!..
Beţia vechilor arome, simt aerul printre vene,
Ceaţa-mi înăbusă privirea, ce oglindeşte alene
Ţurturi de cuvinte, răscolesc prin vise
Scîntee de briliant, pe păru-mi sunt ninse.
Sticle de dorinţe, ascunde pleoapa ruginită
Extaz de putere, în culmea prăbuşită.
Glorios amar, ce-mi îneacă glasul
Veştejit de ploi, rămas îmi e curajul.
Turme de momente, în templul de iubire,
Încinge lumină o şoapta de făclie,
Roade de nămol, ascunse-n trupul meu,
Judecîndu-mi lumea, îmi e dor de chipul tău!!!
Other poems by the author
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Aduceri aminte
Ochii-mi erau scântei atunci când te vedeau
Și buzele-mi strigau a foc când tu mă sărutai
Doamne!...nici toți poeții la un loc
Nu ar putea descrie dorul ce ți-l port!
De-ai sti ce dor îmi e, când inima te vrea
Să te mai simtă o clipă aproape
Să bată din nou lângă a ta
Căci mai frumos nicicând nu bate...
Ce dor îmi e de ochii tăi senini
Amintirea lor azi mi-e un souvenir
Când cu dorință știau să mă îmbie
Mi-atât de dor...si doar eu știu...
De-ai sti cum stai ascuns în gândul meu
Doar eu să mi te pot găsi
Bărbatul ce în suflet mi-a sădit
Dorul ce azi, mi-e infinit...
Aduceri aminte
E mult de-atunci dar încă-ţi ştiu
adresa
Și-mi amintesc si numărul de
interfon
Strada şi blocul și piesa de la
televizor.
Nu iti plăcea deloc să bei tărie
Vinul născut din tine iti era preferat
Azi erai cald ..mâine rece, echilibrat
Si "baby" îmi spuneai tu mie,
Îţi plăceau serile cu lună plină
Odať o poză cu luna mi-ai trimis
Parfumul tu mi l-ai ghicit din prima
Când cu-n sărut tu m-ai surprins.
Găteai fantastic si îmi spuneai glume
Şi ne-auzeam cu drag în fiecare zi
Eram "clientul premium"..ce mândrie!
Azi scriu poeme de dorul vinului promis...
Aș....fi...
Aș vrea să nu îmi amintesc de întâlnirea
De acea zi când noi ne-am cunoscut
Încă mi-e greu să-ți pot uita privirea
Ce m-a-ncântat și mi-a plăcut atât de mult.
Aș vrea să nu te fi ascuns în gând la mine
Și a ta voce în minte să nu o mai aud
Și toate trăirile mele cu tine
Să nu le retrăiesc cu fiecare gând.
Și... Aș fi vrut să nu pun suflet
Căci azi, prea mult mă doare
Că ne-am pierdut, și în orice răsuflet
Mi-e dor de al tău vin, și-o ultimă îmbratișare...
După 2 ani...
E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină
Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară
Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină
Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...
Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie
Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin
Ești gândul ce noaptea mă cuprinde
Într-un pahar de poezie plin...
Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns
Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns
Amintiri una și una, care de care mai frumoase,
Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!
Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc
Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești
Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,
Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!
Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,
Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe
Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ
C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...
Până atunci o să te scriu în tot și-n toate
Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim
....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,
Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...
Iluzia unei despărțiri
Mi-ai șoptit să las în amintire ce împreună am trăit,
Mă-mbrățișai atât de cald, de lung...
M-ai sărutat pe frunte încă o dată,
Știind că n-o să o mai faci vreodată.
Mi-ai spus că e ultima noapte
Când voi mai fi de tine îmbrățișată...
Și m-ai rugat să nu mai privesc înapoi
Nici măcar când aș simți dor de noi.
M-ai rugat să nu vărs lacrimi pentru tine
Că ochii mi s-ar întrista... și ar fi păcat de mine.
Că-mi vei lăsa cea mai frumoasă amintire
Când îmi e dor...să mă alin cu vinul de la tine.
Mi-ai spus în șoaptă să nu te mai aștept
Să rămânem o poveste... nu o rană în piept,
Că viața ta nu poate continua așa lângă a mea
Și nu ai vrea să știi, că m-ar rupe lipsa ta.
Mi-ai spus de toate, numai astea...NU
Mi le-am închipuit doar eu în nopțile târzii
Când paharul cu durere mi s-a umplut
Așteptând să-ți amintești.... să revii...
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Aduceri aminte
Ochii-mi erau scântei atunci când te vedeau
Și buzele-mi strigau a foc când tu mă sărutai
Doamne!...nici toți poeții la un loc
Nu ar putea descrie dorul ce ți-l port!
De-ai sti ce dor îmi e, când inima te vrea
Să te mai simtă o clipă aproape
Să bată din nou lângă a ta
Căci mai frumos nicicând nu bate...
Ce dor îmi e de ochii tăi senini
Amintirea lor azi mi-e un souvenir
Când cu dorință știau să mă îmbie
Mi-atât de dor...si doar eu știu...
De-ai sti cum stai ascuns în gândul meu
Doar eu să mi te pot găsi
Bărbatul ce în suflet mi-a sădit
Dorul ce azi, mi-e infinit...
Aduceri aminte
E mult de-atunci dar încă-ţi ştiu
adresa
Și-mi amintesc si numărul de
interfon
Strada şi blocul și piesa de la
televizor.
Nu iti plăcea deloc să bei tărie
Vinul născut din tine iti era preferat
Azi erai cald ..mâine rece, echilibrat
Si "baby" îmi spuneai tu mie,
Îţi plăceau serile cu lună plină
Odať o poză cu luna mi-ai trimis
Parfumul tu mi l-ai ghicit din prima
Când cu-n sărut tu m-ai surprins.
Găteai fantastic si îmi spuneai glume
Şi ne-auzeam cu drag în fiecare zi
Eram "clientul premium"..ce mândrie!
Azi scriu poeme de dorul vinului promis...
Aș....fi...
Aș vrea să nu îmi amintesc de întâlnirea
De acea zi când noi ne-am cunoscut
Încă mi-e greu să-ți pot uita privirea
Ce m-a-ncântat și mi-a plăcut atât de mult.
Aș vrea să nu te fi ascuns în gând la mine
Și a ta voce în minte să nu o mai aud
Și toate trăirile mele cu tine
Să nu le retrăiesc cu fiecare gând.
Și... Aș fi vrut să nu pun suflet
Căci azi, prea mult mă doare
Că ne-am pierdut, și în orice răsuflet
Mi-e dor de al tău vin, și-o ultimă îmbratișare...
După 2 ani...
E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină
Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară
Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină
Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...
Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie
Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin
Ești gândul ce noaptea mă cuprinde
Într-un pahar de poezie plin...
Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns
Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns
Amintiri una și una, care de care mai frumoase,
Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!
Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc
Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești
Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,
Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!
Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,
Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe
Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ
C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...
Până atunci o să te scriu în tot și-n toate
Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim
....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,
Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...
Iluzia unei despărțiri
Mi-ai șoptit să las în amintire ce împreună am trăit,
Mă-mbrățișai atât de cald, de lung...
M-ai sărutat pe frunte încă o dată,
Știind că n-o să o mai faci vreodată.
Mi-ai spus că e ultima noapte
Când voi mai fi de tine îmbrățișată...
Și m-ai rugat să nu mai privesc înapoi
Nici măcar când aș simți dor de noi.
M-ai rugat să nu vărs lacrimi pentru tine
Că ochii mi s-ar întrista... și ar fi păcat de mine.
Că-mi vei lăsa cea mai frumoasă amintire
Când îmi e dor...să mă alin cu vinul de la tine.
Mi-ai spus în șoaptă să nu te mai aștept
Să rămânem o poveste... nu o rană în piept,
Că viața ta nu poate continua așa lângă a mea
Și nu ai vrea să știi, că m-ar rupe lipsa ta.
Mi-ai spus de toate, numai astea...NU
Mi le-am închipuit doar eu în nopțile târzii
Când paharul cu durere mi s-a umplut
Așteptând să-ți amintești.... să revii...