Emoții de octombrie
Încă nu ti-am uitat privirea
Deși timpul nemilos a trecut
E gravata în a ochilor retină
Un secret ce nu l-am spus.
Prin toamna rece mai pășesc
Prin gânduri mi te caut iar
Dar glasul frunzelor ce cad
Îmi spun ca totu-i în zadar.
Încă îmi amintesc şi râsul
Doamne! Cât îmi era de drag!
Și simt cum mắ apucă plânsul
..Lacrimi de dor..cad în pahar.
Știu! Nu mai vii!..si timpul trece
Dar uneori te simt aproape parcă
Ești ce nu voi uita vreodată
Esti gândul cald în toamna rece ...
Poems in the same category
CU MINE CU TINE
Cu tine cu mine ,cu noi
Pământul s-a lansat pe orbită
Și toate sunt bune și clare
Când noi și cu voi
Dorim să fie bine în lume ,
Nu vrem moarte ,nu vrem război.
Dar răsare ici colo,ca pirul
Războiul distruge orașe ,oamenii mor
Pe cei trimiși ca să moară
Nimeni nu-i întreabă de vor.
Știință exactă
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o formulă, matematic
Echilibrat să studiezi întâi valența
Dacă e liber electronul singuratic
De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența
Apoi e clar, să studiem și ADN-ul
El are X, ea are Y, nu se poate
Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric
Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?
Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii
Ce să-i explic, că se aplică matematic?
Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune
Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi
Oare e bine să lăsam oameni să plângă?
Poate fi simțul calculat prin matematici?
Oare iubirea te întrebă când să vină?
Să îi uităm pe-ndrăgostiții singuratici
O lume tristă ce privește prea departe
Superficial aruncă ochiul gol prin tine
Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate
Să te descurci singur cu sufletul din tine
Nu poate dragostea să fie calculată
Te arde inima dar nu renunți la suflet
Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi
N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem
Cum ți-e sufletul?
✨✨
Cum e sufletul din tine?
Plin de soare sau pustiu?
Ți-e senin ca-n nopți divine
Sau te-ncearcă vreun târziu?
E speranța-n miez de floare
Sau doar frunze-ngălbenite?
Ți-e iubirea cântătoare
Sau tăcerile-s zidite?
Cum e-n suflet? Îți dă pace
Ori te-apasă vreun regret?
Ai un vis ce te desface
De poveri ce-s grele-n piept?
Dacă-i greu, lasă lumina
Să-ți pătrundă-n taină firea.
Sufletul, ca și grădina,
Înflorește din iubirea.
Dacă-n suflet e furtună,
Fă-ți un port din gânduri bune.
Căci și cerul, după ploaie,
Se îmbracă iar în lume.
A.A.✨
_________________________________________
Și..
Cum mai e la voi în suflet? 🤭
Dă-mi neuitarea...
Dă-mi neuitarea frumoaso,
Sculptează-mi ochiul în tine,
Apleacă-ți tâmpla și las-o,
Pe gândul meu să suspine.
Dă-mi neuitarea iubito în dar,
Și ține-mi în palme privirea
Șoptește-mi un murmur bizar,
Să-mi mute spre tine uimirea.
Dă-mi neuitarea, sălaș să îmi fie,
Aprinde-mi călcâiul de gheață,
Lasă sărutul pe buze să-mi vie,
Şi uită-l rebelo, acolo, pe viaţă.
Dă-mi neuitarea acum și aici,
Și las-o în suflet să plângă,
Ține-mă-n brațe, nimic să nu zici,
Inima în inima ta să se frângă.
Fir de ață
Am pus șoapte într-un cub de gheață,
Iar noaptea mi-a pus gheață,
într-un pahar de șoapte,
Pastile de durere,
ale muribundului de mine.
Am pus lacrimi într-un pahar cu gheață
Să le trec prin timp un infinit
Să redenumesc viața printr-un fir de ață
Cu un titlu “ne-am iubit”.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
CU MINE CU TINE
Cu tine cu mine ,cu noi
Pământul s-a lansat pe orbită
Și toate sunt bune și clare
Când noi și cu voi
Dorim să fie bine în lume ,
Nu vrem moarte ,nu vrem război.
Dar răsare ici colo,ca pirul
Războiul distruge orașe ,oamenii mor
Pe cei trimiși ca să moară
Nimeni nu-i întreabă de vor.
Știință exactă
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o formulă, matematic
Echilibrat să studiezi întâi valența
Dacă e liber electronul singuratic
De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența
Apoi e clar, să studiem și ADN-ul
El are X, ea are Y, nu se poate
Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric
Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?
Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii
Ce să-i explic, că se aplică matematic?
Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune
Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi
Oare e bine să lăsam oameni să plângă?
Poate fi simțul calculat prin matematici?
Oare iubirea te întrebă când să vină?
Să îi uităm pe-ndrăgostiții singuratici
O lume tristă ce privește prea departe
Superficial aruncă ochiul gol prin tine
Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate
Să te descurci singur cu sufletul din tine
Nu poate dragostea să fie calculată
Te arde inima dar nu renunți la suflet
Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi
N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem
Cum ți-e sufletul?
✨✨
Cum e sufletul din tine?
Plin de soare sau pustiu?
Ți-e senin ca-n nopți divine
Sau te-ncearcă vreun târziu?
E speranța-n miez de floare
Sau doar frunze-ngălbenite?
Ți-e iubirea cântătoare
Sau tăcerile-s zidite?
Cum e-n suflet? Îți dă pace
Ori te-apasă vreun regret?
Ai un vis ce te desface
De poveri ce-s grele-n piept?
Dacă-i greu, lasă lumina
Să-ți pătrundă-n taină firea.
Sufletul, ca și grădina,
Înflorește din iubirea.
Dacă-n suflet e furtună,
Fă-ți un port din gânduri bune.
Căci și cerul, după ploaie,
Se îmbracă iar în lume.
A.A.✨
_________________________________________
Și..
Cum mai e la voi în suflet? 🤭
Dă-mi neuitarea...
Dă-mi neuitarea frumoaso,
Sculptează-mi ochiul în tine,
Apleacă-ți tâmpla și las-o,
Pe gândul meu să suspine.
Dă-mi neuitarea iubito în dar,
Și ține-mi în palme privirea
Șoptește-mi un murmur bizar,
Să-mi mute spre tine uimirea.
Dă-mi neuitarea, sălaș să îmi fie,
Aprinde-mi călcâiul de gheață,
Lasă sărutul pe buze să-mi vie,
Şi uită-l rebelo, acolo, pe viaţă.
Dă-mi neuitarea acum și aici,
Și las-o în suflet să plângă,
Ține-mă-n brațe, nimic să nu zici,
Inima în inima ta să se frângă.
Fir de ață
Am pus șoapte într-un cub de gheață,
Iar noaptea mi-a pus gheață,
într-un pahar de șoapte,
Pastile de durere,
ale muribundului de mine.
Am pus lacrimi într-un pahar cu gheață
Să le trec prin timp un infinit
Să redenumesc viața printr-un fir de ață
Cu un titlu “ne-am iubit”.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Other poems by the author
Re(VINO)
Vino! de-ai ști de când eu te aștept
Sunt dependentă de-o ultimă ímbrăţişare
A mea durere crește și parcă nu e drept
Că ne-am găsit și ne-am pierdut
Fără să fim pentru ultima oară.
Vino! Degrabă în brațe să mă strângi
Să mă scapi de toată durerea
Să-ti zâmbesc obscen de timid
Cunună să ne fie un vin și plăcerea.
Cu buzele-mi roșii de cabernet sauvignon
Sa îți cobor în ritm de blues pe piele
Să mi te fac din om, nemuritor
Tu să mă faci, cea mai fericită femeie.
Vino! Să-mi lepăd hainele-n acustic
Să-ți fiu femeie pe ascuns
Să mă poftești c-un dor artistic
Să mă ai...si să nu-ţi fiu de-ajuns!
Vino! Să ne iubim cu lumina stinsă
într-un ultim pahar de vin
Scânteia țigării s-o ținem aprinsă
Pana când zorile se vor ivi.
Vino! Te-aştept în octombrie
De-un an mi-e toamnă să fim
Să simt cum îmi curge prin vene
Picături de viaţă din noul tău vin..
Gânduri în poezie
O poezie ce n-o să ti-o trimit de data asta
Nu vreau să-ți tulbur liniștea, nici viața
Ai trecut peste, din ultima zi când mi-ai vorbit
Și eu în felul meu... doar că mult mai târziu.
Dar în unele nopți în gând îmi vii tot tu
Nu cu întrebări și nici cu dor nebun
Mai degrabă ca o blândețe ce doare frumos
Ca un răspuns la toate câte nu se spun.
Te mai visez uneori, așa... fără motiv,
Te văd în vis fix cum te-am cunoscut
Râzând, cu ochii mari ațintiți spre mine
Ce mă certau si dragă le eram în același timp.
Și-n zori mă trezesc cu o liniște grea
C-am fost cu sufletul toată a ta
Și-am tot sperat să incheiem povestea
Frumos... dar a fost doar iluzia mea...
Azi aș fi vrut să-ți spun că sunt bine
Toate au prins nuanțe mai clare.
Să pot să-ți scriu... să te întreb ce faci
Să-ți spun că mi-ai fost drag... între două pahare.
Dar n-o să-ți scriu... n-o să-ți trimit
Doar las aici un gând în versuri scris
Poate-ntr-o zi vei simți că mă gândesc la tine
Cu drag, liniște, iubire tăcută...cu sufletul din mine.
Și dacă n-o să simți nimic, nu-i bai!
Eu am simțit și simt pentru-amândoi
Mult timp de-al meu suflet a fost, vai!
Când tot am sperat finalul la un vin în doi.
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
Vin de bon ton🍷🔥
VIN DE BON TON🍷🔥
Cum ar fi dragul meu babe
Un ultim vin in dou să bem....
Și mai jos să guști din ceva
Mai cald și mai frumos...
O fina, rosie catifea,
Cu doua buze și un tirbușon.
Să sorbi din vinul de bon ton
Să mă săruți ușor
Erotic si provocator
Să uit că mi-a fost dor...
Să îţi șoptesc incetişor
Ce bine mă simt babe!
Să facem iar amor...
Și cu mișcări subtile
Să mă întinzi pe canapea
Să te lipești de mine
Să-mi aranjezi perna,
Să mă ridici pe umerii tai
Și să alinti sânii mei goi...
Oh babe!..îti cioplesc chip din stele
Din dorinți ce s-au aprins
Să îmi strălucești pe piele
Babe al meu ești un...erotic..vis!
Ultimul vin
Doream un ultim vin cu tine
Si-o ultimă îmbratișare
Să-l bem în 2, în taină
Fără să ne vorbim...
Liniștea divină
În 2 sa o simțim...
Voiam un ultim vin cu tine
În viitor , cândva...
Să simți și tu ca mine
Că suntem altceva.
Un ultim vin, o-mbrățisare,
Tot ce de la tine am sperat
Dar m-ai lăsat in uitare
Și visul... l-am abandonat.
Re(VINO)
Vino! de-ai ști de când eu te aștept
Sunt dependentă de-o ultimă ímbrăţişare
A mea durere crește și parcă nu e drept
Că ne-am găsit și ne-am pierdut
Fără să fim pentru ultima oară.
Vino! Degrabă în brațe să mă strângi
Să mă scapi de toată durerea
Să-ti zâmbesc obscen de timid
Cunună să ne fie un vin și plăcerea.
Cu buzele-mi roșii de cabernet sauvignon
Sa îți cobor în ritm de blues pe piele
Să mi te fac din om, nemuritor
Tu să mă faci, cea mai fericită femeie.
Vino! Să-mi lepăd hainele-n acustic
Să-ți fiu femeie pe ascuns
Să mă poftești c-un dor artistic
Să mă ai...si să nu-ţi fiu de-ajuns!
Vino! Să ne iubim cu lumina stinsă
într-un ultim pahar de vin
Scânteia țigării s-o ținem aprinsă
Pana când zorile se vor ivi.
Vino! Te-aştept în octombrie
De-un an mi-e toamnă să fim
Să simt cum îmi curge prin vene
Picături de viaţă din noul tău vin..
Gânduri în poezie
O poezie ce n-o să ti-o trimit de data asta
Nu vreau să-ți tulbur liniștea, nici viața
Ai trecut peste, din ultima zi când mi-ai vorbit
Și eu în felul meu... doar că mult mai târziu.
Dar în unele nopți în gând îmi vii tot tu
Nu cu întrebări și nici cu dor nebun
Mai degrabă ca o blândețe ce doare frumos
Ca un răspuns la toate câte nu se spun.
Te mai visez uneori, așa... fără motiv,
Te văd în vis fix cum te-am cunoscut
Râzând, cu ochii mari ațintiți spre mine
Ce mă certau si dragă le eram în același timp.
Și-n zori mă trezesc cu o liniște grea
C-am fost cu sufletul toată a ta
Și-am tot sperat să incheiem povestea
Frumos... dar a fost doar iluzia mea...
Azi aș fi vrut să-ți spun că sunt bine
Toate au prins nuanțe mai clare.
Să pot să-ți scriu... să te întreb ce faci
Să-ți spun că mi-ai fost drag... între două pahare.
Dar n-o să-ți scriu... n-o să-ți trimit
Doar las aici un gând în versuri scris
Poate-ntr-o zi vei simți că mă gândesc la tine
Cu drag, liniște, iubire tăcută...cu sufletul din mine.
Și dacă n-o să simți nimic, nu-i bai!
Eu am simțit și simt pentru-amândoi
Mult timp de-al meu suflet a fost, vai!
Când tot am sperat finalul la un vin în doi.
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
Vin de bon ton🍷🔥
VIN DE BON TON🍷🔥
Cum ar fi dragul meu babe
Un ultim vin in dou să bem....
Și mai jos să guști din ceva
Mai cald și mai frumos...
O fina, rosie catifea,
Cu doua buze și un tirbușon.
Să sorbi din vinul de bon ton
Să mă săruți ușor
Erotic si provocator
Să uit că mi-a fost dor...
Să îţi șoptesc incetişor
Ce bine mă simt babe!
Să facem iar amor...
Și cu mișcări subtile
Să mă întinzi pe canapea
Să te lipești de mine
Să-mi aranjezi perna,
Să mă ridici pe umerii tai
Și să alinti sânii mei goi...
Oh babe!..îti cioplesc chip din stele
Din dorinți ce s-au aprins
Să îmi strălucești pe piele
Babe al meu ești un...erotic..vis!
Ultimul vin
Doream un ultim vin cu tine
Si-o ultimă îmbratișare
Să-l bem în 2, în taină
Fără să ne vorbim...
Liniștea divină
În 2 sa o simțim...
Voiam un ultim vin cu tine
În viitor , cândva...
Să simți și tu ca mine
Că suntem altceva.
Un ultim vin, o-mbrățisare,
Tot ce de la tine am sperat
Dar m-ai lăsat in uitare
Și visul... l-am abandonat.