Clipe de final
Au mai rămas câteva clipe din anul in care tot te-am
asteptat,
Și sper ca in cel ce urmează, să nu o mai fac...
Au trecut atâtea luni de când nu ne-am mai auzit
Privesc în jurul meu, nu te văd, nu te mai simt
Mi-ai lasat inima grea... sufletul ciunt
De când ai decis să mă laşi în trecut
Mai esti doar în versuri scrise intr-un strigat mut
N-ai fost nicicum ceea ce-am crezut.
N-ai fost nici ce-ai făcut să pară.
Cândva credeam că tu ești special
Că am fost "2" nicicand o să doară...
Dar uita-te la mine cum termin acest an.
Că in anul în care te-am asteptat,
Am pierdut orice speranta, inclusiv inima...
E anul in care sufletul mi-ai condamnat,
Cu tăcerea ta cruntă și nepăsarea ta...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 31 декабря 2024
Views: 254
Poems in the same category
De ce ți-e frică să iubești?
M-a prins cumplit iarnă In bratele ei reci,
Soptind o vorbă caldă
Mă poți scăpă de ea pe veci
De ce ți-e frică să iubești?
Mă plouă, iar cerul e senin,
Uscat e doar la tine-n brațe
Iar tu le închizi de parcă-s cu venin.
Si umbra mea de-a ta nu tace
De ce ți-e frică să iubești?
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor
Şi când speranțe multe mă cuprind,
Gândul deja îmi fuge încet departe.
Visând că în braţe deja eu te prind,
Să te iubesc întreaga noapte.
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Pe placul meu tu eşti fără îndoială.
Şi într-un târziu eu uit de toate ce mă dor,
Şi te visez că în braţe tu îmi eşti goală.
Eu sunt îndrăgostit de aceste nopţi de toamnă,
Iar tu de mult nu mai eşti o fiinţă aşa timidă.
Eu te visez mereu în fiecare seară doamnă,
Şi focul în inimă la tine să se aprindă.
Şi am să îi fac pe plac acum iubirii tale,
Eu am să fac acum iubirea mea tot ce se poate.
Am să îţi apar iubirea mea acum în a ta cale,
Să mă cunoşti nu doar în vis, ci şi în realitate!
ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!
Si sunt momente când nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.
Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.
Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi cum văd răsăritul soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine una de neuitat...
Îți mulțumesc!!!
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
De ce ți-e frică să iubești?
M-a prins cumplit iarnă In bratele ei reci,
Soptind o vorbă caldă
Mă poți scăpă de ea pe veci
De ce ți-e frică să iubești?
Mă plouă, iar cerul e senin,
Uscat e doar la tine-n brațe
Iar tu le închizi de parcă-s cu venin.
Si umbra mea de-a ta nu tace
De ce ți-e frică să iubești?
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor
Şi când speranțe multe mă cuprind,
Gândul deja îmi fuge încet departe.
Visând că în braţe deja eu te prind,
Să te iubesc întreaga noapte.
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Pe placul meu tu eşti fără îndoială.
Şi într-un târziu eu uit de toate ce mă dor,
Şi te visez că în braţe tu îmi eşti goală.
Eu sunt îndrăgostit de aceste nopţi de toamnă,
Iar tu de mult nu mai eşti o fiinţă aşa timidă.
Eu te visez mereu în fiecare seară doamnă,
Şi focul în inimă la tine să se aprindă.
Şi am să îi fac pe plac acum iubirii tale,
Eu am să fac acum iubirea mea tot ce se poate.
Am să îţi apar iubirea mea acum în a ta cale,
Să mă cunoşti nu doar în vis, ci şi în realitate!
ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!
Si sunt momente când nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.
Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.
Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi cum văd răsăritul soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine una de neuitat...
Îți mulțumesc!!!
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Other poems by the author
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Gânduri
Mi-ai spus: "pleacă! Pentru mine nu mai existi!"... și cerul s-a stins,
Cuvinte rostite prea sec, prea fără-un motiv, fără-un gest de rămas,
Doar un ecou rece ce nopțile mi le-a cuprins
Și liniștea... și zâmbetul zile la rând mi-a furat.
Te vedeam ca un suflet căzut dintr-o stea ce se înclină
O caldă lumină ce-mi mângâia părul ușor
Pe tine, da!...Cel ce mi-ai sărutat fruntea, alinându-mi zborul,
Apoi ai devenit călăul meu tăcut, neîndurător...
Fără sabie, dar cuvântul, "block-ul" ți-a fost ucigător
Mi-ai condamnat sufletul la o viață de chin,
Cu tăcerea l-ai tratat, știind că de tine era plin
Lăsându-mă să te port în mine, tăcut și ascuns
Căci mi-ai rămas un dor ce arde mocnit, un vin promis...
M-ai făcut să mă pun la îndoială cu totul...
Cine eram, ce îmi doream... de ce n-am fost de-ajuns
De ce-ai ales să mă lași cu răni...cu dorul
...și nici azi după atâta timp... nu am găsit cu-adevărat un răspuns...
...să te mai țin în suflet, să-ți mulțumesc pentru schimbare?..
Sau disprețul meu să ți-l daruiesc pentru rana ce-ai lăsat-o să doară!...
Sunt întrebări ce nopți la rând gândul mi-au frământat
Până am acceptat c-așa ești tu... și eu, înc-o femeie.. cu care-ai eșuat.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Încerc să nu urăsc... să nu regret nimic
Din tot ce plecarea ta, mi-a lăsat de trăit
N-aș vrea să-mi pară versul de realitate pierdut
Dar azi, totul e parte din ce-am devenit!
Din durere, lacrimi, vise și zâmbet...din pasul greșit
Am început să-mi scriu povestea și cumva, am înflorit
Deși drumul mi-e greu ca în orice început
Mi-amintesc cum mă încurajai, neștiind că voi scrie acut...
Încerc să nu mai astept...chiar de mi-e dor,
De ochii tăi ghiduși...de vinul ce-l ador....
N-aș vrea să-mi pară versul prea măreț
Dar mi-ați fost iubirea ce n-am să mai trăiesc!
Sper doar, într-o zi, să-ți inapoiez indiferența prin curier
Decorată frumos... cu un zâmbet stingher
Închisă cu grijă, în liniște... fără vreo adresă
Numai să n-o mai simt printre rânduri cum se vrea scrisă...
Poate ai s-o găsești cândva într-un colț prăfuit...
Să pui și tu lângă ea, promisiunile ce le-ai rătăcit
De vei deschide coletul... să găsești ce mi-a rămas de dat
O cutie goală, un gol ambalat și-un vis... dezlegat...
Păstrează-l... înrămează-l cu a ta tăcere
Eu știu deja cum este timpul să stea în loc...
Cum e să nutresc speranțe din durere
Să fac literatură dintr-un final, ce n-a avut noroc...
Stări oscilante
Stările îmi oscilează fără control
În inimă tot mai des simt palpitații
Pendulez între gânduri contradictorii
E o luptă tăcută fără de soluții, fără explicații.
Nu știu...să mă opresc...să mai continui
S-ascund în continuare totul... să mă eliberez
Sufletu-mi cere răspunsuri fără încetare
Rațiunea îmi dictează să nu mai visez.
Noaptea mi-e plină de amintiri cu tine
În minte am un viitor de realizat,
Dar totuși e ceva ce pe loc mă ține
Un dor, de dor de tine... e atât de ciudat.
Realitatea zilnic îmi demonstrează
Că tot ce n-a fost, in fond, n-ai vrut să fie
Ai fost doar un actor mult prea adorat
Ce grăbit a plecat, lăsând cortina tăcerii peste mine...
Nu-ti port pică si nici regret
Nu-ți port pică si nici măcar regret
Dar mi-ai arătat cum dorul doare.
Am obosit să stau să tot aștept
O clipă îmbrățișată, plină de culoare.
Am obosit în noapte să mă îmbăt
Cu vise pline de-al tău vin...
Ai fost un foc și eu m-am ars
De-atunci, mi-e rana umbră pe senin.
Chiar și așa îti spun "adio"..blând,
Cu vocea tremurată, palidă, stinsă
Nu te mai strig... demult nu plâng,
De-mi va fi dor... imbrățișa-voi a ta lipsă.
Și nu c-aș mai spera ceva... cândva
Ci pentru c-așa s-a-nvățat inima
Să te aibă tăcut în al nopții miez
În clipe ce nicicând avea-vor preț.
Rămâi acolo, după zid... în tăcere
Eu m-am intors la mine, deși cu temere.
Și de-o vrea viața să ne vedem vreodată
Te voi ocoli... Ignorând și eu, că am fost odată.
În tăcerea nopții
Când pun seara capul pe pernă
Nu am toate răspunsurile dar e in regulă.
Nu stiu cum sa merg mai departe
C-o inimă rănită ce încă mai bate.
Când pun seara capul pe pernă
Iluzii în bezna din jur se aprind
Dorul de tine îmi picură în carte
Făcând risipă de poezii și cuvânt.
Când pun seara capul pe pernă
Scriu versul clipei ce mi-ai dat
Să mai simt printre rânduri adierea
Parfumului de fericire ce-mi curgea în pahar.
Când pun seara capul pe pernă
Tăcerea din jur o prefac în cuvinte
Le aștern pe-o margine de dor
Și le trimit cu vântul... să te alinte...
Te-as fi sunat...
Degrabă e septembrie...ultima data te-am privit n
iunie
De atunci, uneori câte o lacrimă îmi scapă pe
obraz...stie ea de ce.....
"te-as fi sunat" ieri gând stingher
"te-as fi sunat "...azi doar unul efemer..
..te-as fi sunat să-ti spun.. nu te-am uitat, că nu
te vreau să-mi fii o trista amintire... si că de frică să
nu-mi pleci din suflet și din minte, te scriu în versuri,
rime si în poezie.
..te-aş fi sunat să-ti spun, ca inca mă apasă acea zi...
când mi-ai vorbit ca unei oarecare... și că în fiecare zi
ceva din mine moare..că doar mi-ai fost, nu-mi ești și
nu-mi vei fi.
Gânduri
Mi-ai spus: "pleacă! Pentru mine nu mai existi!"... și cerul s-a stins,
Cuvinte rostite prea sec, prea fără-un motiv, fără-un gest de rămas,
Doar un ecou rece ce nopțile mi le-a cuprins
Și liniștea... și zâmbetul zile la rând mi-a furat.
Te vedeam ca un suflet căzut dintr-o stea ce se înclină
O caldă lumină ce-mi mângâia părul ușor
Pe tine, da!...Cel ce mi-ai sărutat fruntea, alinându-mi zborul,
Apoi ai devenit călăul meu tăcut, neîndurător...
Fără sabie, dar cuvântul, "block-ul" ți-a fost ucigător
Mi-ai condamnat sufletul la o viață de chin,
Cu tăcerea l-ai tratat, știind că de tine era plin
Lăsându-mă să te port în mine, tăcut și ascuns
Căci mi-ai rămas un dor ce arde mocnit, un vin promis...
M-ai făcut să mă pun la îndoială cu totul...
Cine eram, ce îmi doream... de ce n-am fost de-ajuns
De ce-ai ales să mă lași cu răni...cu dorul
...și nici azi după atâta timp... nu am găsit cu-adevărat un răspuns...
...să te mai țin în suflet, să-ți mulțumesc pentru schimbare?..
Sau disprețul meu să ți-l daruiesc pentru rana ce-ai lăsat-o să doară!...
Sunt întrebări ce nopți la rând gândul mi-au frământat
Până am acceptat c-așa ești tu... și eu, înc-o femeie.. cu care-ai eșuat.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Încerc să nu urăsc... să nu regret nimic
Din tot ce plecarea ta, mi-a lăsat de trăit
N-aș vrea să-mi pară versul de realitate pierdut
Dar azi, totul e parte din ce-am devenit!
Din durere, lacrimi, vise și zâmbet...din pasul greșit
Am început să-mi scriu povestea și cumva, am înflorit
Deși drumul mi-e greu ca în orice început
Mi-amintesc cum mă încurajai, neștiind că voi scrie acut...
Încerc să nu mai astept...chiar de mi-e dor,
De ochii tăi ghiduși...de vinul ce-l ador....
N-aș vrea să-mi pară versul prea măreț
Dar mi-ați fost iubirea ce n-am să mai trăiesc!
Sper doar, într-o zi, să-ți inapoiez indiferența prin curier
Decorată frumos... cu un zâmbet stingher
Închisă cu grijă, în liniște... fără vreo adresă
Numai să n-o mai simt printre rânduri cum se vrea scrisă...
Poate ai s-o găsești cândva într-un colț prăfuit...
Să pui și tu lângă ea, promisiunile ce le-ai rătăcit
De vei deschide coletul... să găsești ce mi-a rămas de dat
O cutie goală, un gol ambalat și-un vis... dezlegat...
Păstrează-l... înrămează-l cu a ta tăcere
Eu știu deja cum este timpul să stea în loc...
Cum e să nutresc speranțe din durere
Să fac literatură dintr-un final, ce n-a avut noroc...
Stări oscilante
Stările îmi oscilează fără control
În inimă tot mai des simt palpitații
Pendulez între gânduri contradictorii
E o luptă tăcută fără de soluții, fără explicații.
Nu știu...să mă opresc...să mai continui
S-ascund în continuare totul... să mă eliberez
Sufletu-mi cere răspunsuri fără încetare
Rațiunea îmi dictează să nu mai visez.
Noaptea mi-e plină de amintiri cu tine
În minte am un viitor de realizat,
Dar totuși e ceva ce pe loc mă ține
Un dor, de dor de tine... e atât de ciudat.
Realitatea zilnic îmi demonstrează
Că tot ce n-a fost, in fond, n-ai vrut să fie
Ai fost doar un actor mult prea adorat
Ce grăbit a plecat, lăsând cortina tăcerii peste mine...
Nu-ti port pică si nici regret
Nu-ți port pică si nici măcar regret
Dar mi-ai arătat cum dorul doare.
Am obosit să stau să tot aștept
O clipă îmbrățișată, plină de culoare.
Am obosit în noapte să mă îmbăt
Cu vise pline de-al tău vin...
Ai fost un foc și eu m-am ars
De-atunci, mi-e rana umbră pe senin.
Chiar și așa îti spun "adio"..blând,
Cu vocea tremurată, palidă, stinsă
Nu te mai strig... demult nu plâng,
De-mi va fi dor... imbrățișa-voi a ta lipsă.
Și nu c-aș mai spera ceva... cândva
Ci pentru c-așa s-a-nvățat inima
Să te aibă tăcut în al nopții miez
În clipe ce nicicând avea-vor preț.
Rămâi acolo, după zid... în tăcere
Eu m-am intors la mine, deși cu temere.
Și de-o vrea viața să ne vedem vreodată
Te voi ocoli... Ignorând și eu, că am fost odată.
În tăcerea nopții
Când pun seara capul pe pernă
Nu am toate răspunsurile dar e in regulă.
Nu stiu cum sa merg mai departe
C-o inimă rănită ce încă mai bate.
Când pun seara capul pe pernă
Iluzii în bezna din jur se aprind
Dorul de tine îmi picură în carte
Făcând risipă de poezii și cuvânt.
Când pun seara capul pe pernă
Scriu versul clipei ce mi-ai dat
Să mai simt printre rânduri adierea
Parfumului de fericire ce-mi curgea în pahar.
Când pun seara capul pe pernă
Tăcerea din jur o prefac în cuvinte
Le aștern pe-o margine de dor
Și le trimit cu vântul... să te alinte...