Random creations :)
Parfumerie
O seară relaxantă petrecută în parfumeria unui magazin Duty Free prin care lumea se sfiește să pășească,
Deși aici găsești de toate pentru toți, mai cu seamă pentru moda tinerească,
Anul acesta chiar s-au întrecut în idei pentru colecția de primăvară-vară,
Pentru că niciun parfum nu este ce vrea să pară,
Am găsit parfum de lămâie pe care îl încerc,
E un miros foarte puternic, amețesc, camera se învârte în cerc
Am găsit parfum de acadele,
Dau o pulverizare pe două lamele,
Bun, are gust de mere
Cu o ușoară tentă de pere,
Mai departe găsim parfum de iarbă,
Îl testez și pe el, se simte ca o ciorbă,
Vedem parfum de ciocolată,
Până și cutia este cu maro colorată,
Nu au glumit, chiar este aromă de ciocolată cu lapte,
Îmi place că dacă pe etichetă scrie ciocolată, creatorii se țin de promisiuni și trec la fapte,
Mai avem parfum de semințe și chiar miroase sărat,
Cam ca și castraveții puși la murat,
Avem de unde alege,
Dacă ar fi după noi pe toate le-am culege,
Totuși, de mână ni s-a lipit un parfum exotic și atrăgător,
Dar cu un miros foarte înțepător,
Dau de două ori să văd,
Dar în nările mele face prăpăd.
Brusc, mă mănâncă ochii de nu mai pot să-i țin deschiși,
De la toți alergenii promiși,
Lăcrimează, lăcrimează, din matcă au ieșit,
Cu un parfum de flori tropicale foarte ofilit,
Și pina colada ne dă pe spate,
Trebuie să ne ștergem și să ne suflăm mucii după toate,
Alergiile au atras destulă atenție,
Fără nici cea mai mică intenție.
Ne resemnăm, așadar, nu mai experimentăm,
Ieșim din parfumerie cu mâna goală,
Scot pixul și notez numele parfumului de lămâie pe o coală,
Iau o pauză,
Din acea cauză,
Revin, iau parfumul de lămâie,
Ce va rămâne ca o bucurie,
În inima greu încercată de parfumul de ananas,
Ce pe lista preferințelor nu a rămas.
Esec esuat
Emotii primitive
Rascolindu-mi creierul acid
De-atata ura, de atata greu
Pare-mi-s-a sfarsit
Si totusi, incercarea
Cea care
dand tarcoale zi de zi,
sperantei esuate, timpurii
Pasea cu grija, totusi ferma
Avea sa vina iute in sute, mii
de proprii forme, feluri de a fi
In ganduri boeme,
Stramutate-n zeci de cutii
Deschise pentru-un nou a fi
Un gand trufas ma coplesea
Si tot ce mie imi parea
Mai ieri un vis, de neatins
Calcand emotii, mari trairi
Urmandu-mi propriile simtiri
Lasand in urma mea,
Istorie si-un dor imens, intens
Si tot ce ieri parea de neatins
Azi devenea ambiguu, opac simt
Cutiile-si zambeau mutual
In lunga lor calatorie
Simtind ca totul va fi nou
Si pentru ele, pentru mine
Zicand armonios in cor:
- Esecul nu mai e cu tine!
Marius Ene, 12.02.2023,Elblag, Poland, 21⁰⁹
Nicolae, Nicolae…
Nicolae, Nicolae
Cel cu ochii de vapaie
Tu esti cel care-a unit neamuri
In ale Domnului ramuri.
Diferit ai fost de fel,
Si ai facut voia Domnului din cer,
Ai fost făptură neînțeleasă
Încă de la sânul mamei aleasă.
Ai răzbit pentru al tău neam,
Și-ai ajutat pe orișicine,
Ai făcut din om copil,
Și le-ai adus doar nemurire.
Și din bătrâni știm ale tale povețe,
Așa cum ai salvat și fetele junețe,
Ești sus de-a dreapta Tatălui,
Și-ți pui cu condei ale omului idei.
Nu ne-am fi așteptat în islandeză
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Við hefðum ekki búist við því
Að fara í göngutúr, fyrir löngu,
Sjá friðsæla gangandi vegfarendur, umferðarljós leggja áherslu á þá,
Varlega fara þeir yfir,
Á bekknum, í garðinum, með nefið í blaðinu, fréttir þær aftur og aftur,
Þeir fara á markaðinn, svo í leikhúsið,
Klukkan er þegar orðin fjögur
Tek samt ekki eftir neinu,
Eitthvað eins og fló, en það fer mun taktfastara,
Ég fer líka til vina, þeim líður vel, hlæja, grínast,
Annar klukkutími líður og ég er alveg að blunda,
Þeir sofnuðu allir í sömu stofunni,
Hrammað saman, með hurðina enn opna (hleyptu köttinum í gegn), biðjast þau afsökunar á því að þau sváfu allir eins og í búri,
farðu heim tíminn flýgur
Það sem kemur næst gefur okkur hroll,
Vinir, til vina sem keyptu af markaðnum, skrifa reiðilega,
Ég hef aldrei séð þá svona reiða áður,
„Fjáðu líka í hvaða sjampó sem þú vilt,
Hvað sem er, vil bara nota það,
Þú fylltir okkur af lús
Þú sleppir okkur, við myndum aldrei gera eitthvað svona,
Skammastu þín,
Vinir þínir sem senda þér bara góðar kveðjur skamma þig“
Já, jæja... dagshveiti, ég á ekkert,
Auðvitað er þetta allt bara á sálfræðilegu stigi,
Þeir lesa of mikið af blöðum,
Við áttum hvergi að taka, í Portúgal var ég aðeins nemi,
Heyrðu ekki gera hvernig líður þér?
Ég á ekki neitt, en við skulum samt taka próf,
Ég trúi því ekki stelpa, sjáðu þig líka???!!
Já stelpa, hvað?...ég get ekki horft á hárið á þér, því þú..
hvaða stelpa
Fáðu þér bómull,
Ég reyni að ná þeim, henda þeim út um gluggann,
En mér tekst ekki að fanga jafnvel eina slíka,
Stelpa, við gætum reynt aðra aðferð,
En hver veit að það er samt þess virði,
Við aflitum hárið, veljum ljósasta litinn af norskri ljósu,
Eftir það málum við það í hvaða lit sem við viljum,
Lúsin mun ekki einu sinni fatta hvað er að gerast,
Vegna þess að við erum dugleg málum við hvern þráð frá musterinu,
Já stelpa mín, hvað myndi ég gera án hugmynda þinna, lúsin brennur, hún mun kafna, við þurfum ekki að gera neitt, farðu bara varlega, flæktu vandlega, passaðu að losna við óboðna gesti, einhvers staðar, í gegnum hárið, reika,
Já stelpa, nákvæmlega, hvað var ég að segja þér?
Ég veit ekki, ég var að horfa á mynd á meðan...
Eftir margar aldir sjáum við niðurstöðuna...
Sem, það gæti ekki hafa verið annað...
Stelpa, liturinn festist mjög vel við hárið, fagurfræðilega er ég sáttur,
Núna er ég að greiða hárið á mér til að sjá hvað varð um þessa pöddu,
Já, núna eru þeir bláir, grænir, þeir hafa verið málaðir líka, hvað á að gera?
Andlit, við höfum ekki lengur lús, við sluppum, förum að fagna á kránni, með límonaði,
Ég vona að við lendum ekki eins og í Portúgal, á veröndinni í garðinum.
(Þarna mætti halda að hann fengi þessar lús...)
Departe, prea departe
Cândva departe, undeva, e bucuria
Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea
Visele cad împrăștiindu-le trezirea
Mi-a mai rămas necenzurată amintirea
Așteaptă plutele departe să mă treacă
Pe malul treptelor spre inima de piatră
Mă pierd hotarele de nori ciopliți în apă
Valul fierbinte coborând totul îneacă
Departe curg, împins departe, fără tine
Învins ajung în marea lacrimilor line
Mă pierd adânc până rămân lipsit de mine
Unde mai sunt nici că mai știu, nu știe nimeni
Cât de departe poate inima să bată
N-o mai auzi, e prea departe să mai poată
Obrajii poartă suferinți, lacrima sapă
Cu mintea mea privirea ta încă se joacă
Departe sunt, departe ești, departe-s toate
Ce ne-a aprins, când a apus, ce ne desparte
Un ,Te Iubesc’ strigând uitat cere dreptate
Chiar și de mine am ajuns să fiu departe
Speranta in mijlocul dezastrului social
Nu se mai pune acum
Pe primul loc iubirea
Ci banii si doar tehnologia
Cine are un iphone ,
O casa mult mai mare ,
Nici unul nu intelege
Ca distruge o valoare
Toti sunt suparati
Si plang de viata ...
Toti sunt inșirati in lumea mare
In cautarea banilor
Si intr-adevar uita de valoare
Dar cata bogatie poti sa strangi in brate
Cand langa tine nui stima si nicidecum speranta...
Cum tu te confrunti cu durerea si suferinta
Cu banii ce-ti stau in poala
Si-ti trezeste doar dorinta?
Uitam cei aia simplitate..
Luptam pentru putere si autoritate
Uitam de mila si de compasiune
Si ne uitam doar la a noastre lucruri bune
Simti si tu un miros de indiferenta?
Cu multi oameni bogati dar si saraci in apartenenta
Toti vor sa traiasca in lux si cu mare mandrie
Uitand de cei saraci si de lumea din imprejurime..
A venit timpul sa lasam mandria
Si cu siguranta sa uitam prostia
Sa stim cu totii ce inseamna modestia
Sa ne oprim o clipa ,sa zambim
Sa ne redescoperim
Si pana intr-un final sa ne iubim