Sunt lumini afară
Sunt lumini afară, pe câmpii,
Și mă-ntreb dacă nu sunt stihii
Răsucite pe tulpini albăstrii,
Ondulate precum șerpii morții.
Nu au fețe, nu au trup
Și le văd mereu în grup,
Precum viespi în stup
Strânse, polen negru rup.
Se tăvălesc prin scum
Și noroaiele din drum,
Ca de la cocote fără parfum,
Să le simt boala venind și acum.
În ceață de mătase verde
Fiecare duh se pierde
Și apar altele; și arde,
Arde cerul, grida cade.
De la geam mă uit cu tremur
La un dans de smarald și azur,
La pași inexpliciți, pe un ritm dur,
La spade blurate, prinse-n hore șnur.
Sunt halucinante, precum versul de bard,
Pe țesături fine se răvășesc ca un fard,
Nu este idilă, este hazard,
O ilustrație de-un aspect blafard.
Verzi îți sunt ție ochii
Și pantofii cu toc azurii,
Tresar și mi se pare, să știi,
Că văd lumini afară, pe câmpii.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Rarés Girea
Data postării: 20 ianuarie
Vizualizări: 27