Parc
Desi nu vad, nu te aud,
si nu esti langa mine.
Intr-un freamat dulce ma scufund,
si mor de dor de tine.
Sub cer senin, intunecat,
tigara ti-o-aprindeam.
Iar ochii tai stelari de mari,
Prin lac ii admiram.
Si te priveam cum printre lume,
luceai si ma scoteai din minti.
Caci radiai eternitate,
si moarte... si culori fierbinti.
Dar clipa aia a trecut,
Iar luna se asterne-n toi.
Plang felinarele de mult,
Reasteptandu-ne pe noi.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Mircea Stegaru
Дата публикации: 13 сентября 2020
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 1400
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Valuri
Поэма: Suplicii
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Поэма: Cerul negru
Поэма: Ajută-mă să te uit!
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Поэма: Viclenia Îndoielii
Поэма: Pentru....
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”