Parc
Desi nu vad, nu te aud,
si nu esti langa mine.
Intr-un freamat dulce ma scufund,
si mor de dor de tine.
Sub cer senin, intunecat,
tigara ti-o-aprindeam.
Iar ochii tai stelari de mari,
Prin lac ii admiram.
Si te priveam cum printre lume,
luceai si ma scoteai din minti.
Caci radiai eternitate,
si moarte... si culori fierbinti.
Dar clipa aia a trecut,
Iar luna se asterne-n toi.
Plang felinarele de mult,
Reasteptandu-ne pe noi.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Mircea Stegaru
Дата публикации: 13 сентября 2020
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 1591
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Depresia
Поэма: Portret
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Поэма: Suflet cu esență de trandafir
Поэма: Recunoștință în Ghetele de Decembrie
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Поэма: Ma voi gândi
Поэма: Piatra albastra
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării