Стихи из этой категории
Împăcare!
Hai să ne-mpăcăm chiar azi
Că mâine poate fi târziu,
Să credem iarăși în iubire
Iar eu prieten drag să-ți fiu.
Ne știm parcă de-o veșnicie
Și peste multe am trecut,
Doar împreună am luptat
Și rău la nimeni n-am făcut.
A fost și vânt, au fost și ploi
Ba chiar și câteva furtuni,
Dar am știut cum să trăim
În adevăr și nu-n minciuni.
Nu cred că poți uita vreodată
Trecutul când ne-am cunoscut,
Și viața noastră atât de fericită
Pentru că alții răul ni l-au vrut.
Știm amândoi destul de bine
Că-n jur avem destui dușmani,
Iar satisfacții să le dăm nu vreau
Când ne iubim de-atâția ani.
Așa că hai să lăsăm amândoi
Din tot ce e orgoliu păcătos,
Iar lumea să rămână cu ale ei
Și să uităm prostia...de-a fi gelos!
De dor
Trecu o vreme oarbă de când nu văd privire
De-atunci e timpul rece, să-l încălzesc cu vin
Rămase două palme și-o inimă pe ele
Ținute de un suflet întemnițat în chin
Ascunde cu blândețe durerile amare
Prin zilele-norate aprinde soare viu
Îmbracă o tristețe cu straele-nflorate
Atinge-mă cu mâna de dor să nu mai știu
Caietul sângerează din rănile-nsemnate
Stiloul mă refuză să zgârie anonim
Pe paginile vieții iertându-le cu șoapte
Să desenezi destinul, în doi să-mbătrânim
Deschide o scrioare lipsită de cerneală
Pictează două inimi și-un zâmbet de senin
Deasupra scrie gânduri, cu buzele semnează
Va ști să mă găsească, trimite-o și-am să vin
Nebun de dorul tău
Frumoasă doamnă îți spun acum,
Sunt doar acel nebun de dorul tău,
Ce îți cersesc iubirea ce mi-o dai cu greu,
Iar de amor se pare că nu-ți pasă ,
Ce să mai zic de-n prost ce sunt
Cum bine stiu,adică eu!
Frumoasă doamnă ce-l ce-a fugit de la matale din frumoasa casă
Cu greu agonisită și cu multă trudă
Și ți-a jurat iubire-acum un sfert de secol
Eu îl declar un trădător ca orice trădător,
Și-i mulțumesc că astfel bunul Dumnezeu
Mi te-a trimis să te iubesc ca pe-o zeiță,
Visând noapte de noapte la matale!
Căci nu există-n lumea largă
Femeie mai frumoasă și deșteaptă,
Și adevarul este că te-aștept de-o viață!
De nu venei mă aruncam pe clasica fereastră
Uitând că sinuciderea-i păcatul cel mai mare,
Eu doar visându-mă în brațe la matale!
(3 feb 2024 Vasilica dragostea mea).
Te caut
Te caut în fiorul vântului de toamnă,
În frunza amorțită, căzută la pământ
Ești pasărea ce poartă pe aripi alinarea
Și visul de iubire, în sfântul jurământ.
Ești dragostea și ura, unui destin în stele,
Magia unei oaze în tainicul deșert
Atât ești de aproape, atât ești lângă mine,
În agonia nopții,
Mi-e frică să te pierd.
Ce rece-i depărtarea, ce viscol a stârnit,
Cand tu nu ești cu mine,
Te am numai în gând,
Ți-am construit o sferă, de aur și de vis.
Și am închis-o în suflet,
Să nu te pierd, nicicând.
Viorica E.
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!
Lipsit de tine
Am renunțat să te privesc lipsit de mâini
Și-acum fugind mă rătăcesc lipsit de tine
Lipsește râșnița uitării să te-alung
Ai rădăcinile adânc înfipte-n mine
Primind departe nu mai pot să te ajung
Lipsindu-mi azi mă risipește gol un mâine
Fumează timpul consumându-mă vioi
Rămâne scrumul amintirilor străine
Pornind în noapte visul fumegă nevoi
Târându-și farmecele rupt de realitate
Cărând speranțele tot caută-napoi
Lipsindu-mi șansele plâng rănile crăpate
Plutind incert aripa-mi frânge dorul viu
Căzând inert mă va zdrobi naivitate
Lipsit de tine frunza-mi seacă ruginiu
Iarna tristeților născând absurditate
Pierind cărările mă-ntunecă târziu
Lipsit de primăvara ochilor văd noapte
Lipsit de tine cine sunt nici că mai știu
Executând dezorientat absente fapte
Împăcare!
Hai să ne-mpăcăm chiar azi
Că mâine poate fi târziu,
Să credem iarăși în iubire
Iar eu prieten drag să-ți fiu.
Ne știm parcă de-o veșnicie
Și peste multe am trecut,
Doar împreună am luptat
Și rău la nimeni n-am făcut.
A fost și vânt, au fost și ploi
Ba chiar și câteva furtuni,
Dar am știut cum să trăim
În adevăr și nu-n minciuni.
Nu cred că poți uita vreodată
Trecutul când ne-am cunoscut,
Și viața noastră atât de fericită
Pentru că alții răul ni l-au vrut.
Știm amândoi destul de bine
Că-n jur avem destui dușmani,
Iar satisfacții să le dăm nu vreau
Când ne iubim de-atâția ani.
Așa că hai să lăsăm amândoi
Din tot ce e orgoliu păcătos,
Iar lumea să rămână cu ale ei
Și să uităm prostia...de-a fi gelos!
De dor
Trecu o vreme oarbă de când nu văd privire
De-atunci e timpul rece, să-l încălzesc cu vin
Rămase două palme și-o inimă pe ele
Ținute de un suflet întemnițat în chin
Ascunde cu blândețe durerile amare
Prin zilele-norate aprinde soare viu
Îmbracă o tristețe cu straele-nflorate
Atinge-mă cu mâna de dor să nu mai știu
Caietul sângerează din rănile-nsemnate
Stiloul mă refuză să zgârie anonim
Pe paginile vieții iertându-le cu șoapte
Să desenezi destinul, în doi să-mbătrânim
Deschide o scrioare lipsită de cerneală
Pictează două inimi și-un zâmbet de senin
Deasupra scrie gânduri, cu buzele semnează
Va ști să mă găsească, trimite-o și-am să vin
Nebun de dorul tău
Frumoasă doamnă îți spun acum,
Sunt doar acel nebun de dorul tău,
Ce îți cersesc iubirea ce mi-o dai cu greu,
Iar de amor se pare că nu-ți pasă ,
Ce să mai zic de-n prost ce sunt
Cum bine stiu,adică eu!
Frumoasă doamnă ce-l ce-a fugit de la matale din frumoasa casă
Cu greu agonisită și cu multă trudă
Și ți-a jurat iubire-acum un sfert de secol
Eu îl declar un trădător ca orice trădător,
Și-i mulțumesc că astfel bunul Dumnezeu
Mi te-a trimis să te iubesc ca pe-o zeiță,
Visând noapte de noapte la matale!
Căci nu există-n lumea largă
Femeie mai frumoasă și deșteaptă,
Și adevarul este că te-aștept de-o viață!
De nu venei mă aruncam pe clasica fereastră
Uitând că sinuciderea-i păcatul cel mai mare,
Eu doar visându-mă în brațe la matale!
(3 feb 2024 Vasilica dragostea mea).
Te caut
Te caut în fiorul vântului de toamnă,
În frunza amorțită, căzută la pământ
Ești pasărea ce poartă pe aripi alinarea
Și visul de iubire, în sfântul jurământ.
Ești dragostea și ura, unui destin în stele,
Magia unei oaze în tainicul deșert
Atât ești de aproape, atât ești lângă mine,
În agonia nopții,
Mi-e frică să te pierd.
Ce rece-i depărtarea, ce viscol a stârnit,
Cand tu nu ești cu mine,
Te am numai în gând,
Ți-am construit o sferă, de aur și de vis.
Și am închis-o în suflet,
Să nu te pierd, nicicând.
Viorica E.
Întoarce-te
Întoarce-te, să-mi împaci sufletul cu o îmbrățișare
Nici nu știi dorul, de un vin, de tine cât îmi e de mare!
De vinul tău, din nemiloasele îndepărtări,
Ce-i simt acut mirosul de orgasm ceresc
Acel miros sublim, divin, nepământesc
Ce de întreaga lume, eu îl tăinuiesc...
Întoarce-te, nu fi durerea grea a sufletului meu
Nevoia mea de tine mi-a devenit acută
Sufletul mi te cere, te strigă permanent...
Nu pot să-l mai impac...nici nu mă mai ascultă!...
Întoarce-te, vis roșu, demidulce nelumesc,
Furtună, ce-ai stârnit ocean de pasiune
Ești dorul viu, ce de un an il pătimesc,
Nu îmi lăsa paharul plin de-amărăciune...
Întoarce-te, nu mă lăsa întinsă pe pământul rece
Crezând că într-o zi doru-mi va trece,
Ești visul meu frumos ce noaptea îl suspin
Nu cu apă vreau să-l sting, ci cu... un vin!
Lipsit de tine
Am renunțat să te privesc lipsit de mâini
Și-acum fugind mă rătăcesc lipsit de tine
Lipsește râșnița uitării să te-alung
Ai rădăcinile adânc înfipte-n mine
Primind departe nu mai pot să te ajung
Lipsindu-mi azi mă risipește gol un mâine
Fumează timpul consumându-mă vioi
Rămâne scrumul amintirilor străine
Pornind în noapte visul fumegă nevoi
Târându-și farmecele rupt de realitate
Cărând speranțele tot caută-napoi
Lipsindu-mi șansele plâng rănile crăpate
Plutind incert aripa-mi frânge dorul viu
Căzând inert mă va zdrobi naivitate
Lipsit de tine frunza-mi seacă ruginiu
Iarna tristeților născând absurditate
Pierind cărările mă-ntunecă târziu
Lipsit de primăvara ochilor văd noapte
Lipsit de tine cine sunt nici că mai știu
Executând dezorientat absente fapte
Другие стихотворения автора
SEVA DULCE
Mă închid în sihăstria
Vremurilor trecute
Și pun lacăt amintirii
Și zilei fericite.
Am închis cu lacăt zarea
Și-o icoană încâ port
înimii i-sa furat hrana,
Un vapor uitat în port.
O-iubire stă închisă
Devorată de minciună
Sevă dulce abandonată
Clocotind în rădăcină
DECEMBRIE
Se strecoară în aer miresme ,
Cu sărbători ce bat în ferestre,
Pe un cer străveziu și curat
Cănd stelele se adună la sfat.
E decembrie și iarna se îmbracă ,
Cu haină pufoasă și țurțuri de ghiață.
Anul ce-a fost n-a fost ferice
Și nici bun bun ,cu lungile zile de post
Ziua-i mai mică acum
Orele-s pirdute pe drum
Bate doar un vânt hoinar
Să -mi alunge gândul amar.
Gânduri
Ai dorințe și ai cui
Spune ; Doamne , cui si spui ?
Vântului să-i spui , el zboară ,
Dulce vorbe de ocară
Să o spun pământului ?
El o spune vântului
Și o poartă mai departe
Ca pe filele din carte ,
Filele îngălbenesc ,
Florile se ofilesc
Și dorința a murit ,
Căci omul a-mbătrânit
T.A.D.
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
SEVA DULCE
Mă închid în sihăstria
Vremurilor trecute
Și pun lacăt amintirii
Și zilei fericite.
Am închis cu lacăt zarea
Și-o icoană încâ port
înimii i-sa furat hrana,
Un vapor uitat în port.
O-iubire stă închisă
Devorată de minciună
Sevă dulce abandonată
Clocotind în rădăcină
DECEMBRIE
Se strecoară în aer miresme ,
Cu sărbători ce bat în ferestre,
Pe un cer străveziu și curat
Cănd stelele se adună la sfat.
E decembrie și iarna se îmbracă ,
Cu haină pufoasă și țurțuri de ghiață.
Anul ce-a fost n-a fost ferice
Și nici bun bun ,cu lungile zile de post
Ziua-i mai mică acum
Orele-s pirdute pe drum
Bate doar un vânt hoinar
Să -mi alunge gândul amar.
Gânduri
Ai dorințe și ai cui
Spune ; Doamne , cui si spui ?
Vântului să-i spui , el zboară ,
Dulce vorbe de ocară
Să o spun pământului ?
El o spune vântului
Și o poartă mai departe
Ca pe filele din carte ,
Filele îngălbenesc ,
Florile se ofilesc
Și dorința a murit ,
Căci omul a-mbătrânit
T.A.D.
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.