Gandul meu esti tu
Prin zile nopti am tot trait,
Gandul tot la tine-l tin
Si iti cer un mic favor
Intr-un fapt decent de dor:
Cauta-ma in miez de noapte
Doar cand gandul ti-e strivit,
Cauta-ma in mii de fapte
Fiindca nu-i nepotrivit,
Pentru ca te-am cautat in gand
Si esti de nevazut,
Pentru ca am stat cantand
Tu te strecori tacut,
Si te-as cauta in nori
Dar esti raul din apus.
In binele tau sunt eu
Tu un nimic pierdut.
Fiindca tot ce-am construit
Tu tot ai nimicit
Dar te-astept prin gand, prin dor
Pentru mine esti viitor.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andreea Florentina
Дата публикации: 7 марта 2023
Просмотры: 788
Стихи из этой категории
Timpul, o, da! Timpul!
Din picături de vise, sufletu-și croiește
Lacrimi ce îți taie răsuflarea-n piept
Se adună norii-n câmpul de narcise,
E cam întuneric, oare ce aștept?
Sus pe o colină, soarele se luptă,
Caută o breșă-n cerul greu de fier,
Se va mai deschide, ușa aia ruptă?
Mai exista șansă? Oare să mai sper?
Dinspre ceas răzbate zgomotul de arcuri -
Timpul ce se luptă cu un mecanism.
Nimenea nu poate, nici chiar peste veacuri
Ca să îl oprească,… e un paseism!
Norii nu-s pe viață, ușa nu-i doar una,
Soarele răsare, totul e frumos,
Ceru-i plin de stele, apare și luna,
Timpul? O, da!...Timpul nu-i mărinimos.
Trădarea
Și iar eu noaptea plâng,
Am înțeles greșeala,
Ca giunghiul ce-l înfrâng
Nu îmi mai trece oboseala
În umbra mea de bucurie
A ajuns din nou durere
Și inima mea purpurie
Din nou nu are nici putere
Și multe gânduri in noapte-aceea am avut
Măcar ca inima mea tare m-a durut
Ei zic ca bucurie este-în bani
Măcar ca nuștiu ca iubirea are ani
Eu sunt copil de-acela mic si fără gânduri
Dar mereu aproape ii eram
In fiecare din a ei dureri eram in rânduri,
Și bucuria in ochii ei o ridicam
Eu știm ca am pierdut iar totul
Dar acum poate nu e pe-ntotdeauna
Caci am făcut fapta ca idiotul,
Și nu doar eu am înțeles furtuna
Eu înțeleg ca bucuria nu mai este
Bucuria era singură persoana
Care mereu ma trece peste
Care și a distrus din nou coloana
Îmi pare rău de ceea ce-am făcut
Cu inima in sânge cer iertare
Dar eu am înțeles ca drumu-i desfăcut
Drumul care ți-era ca bucurie tare
Și știu ca am vorbit ca un copil
Că prostia mea n-are cuvinte
Și in viitor deja am un alt stil
Stilu-n care nu voi fi ca înainte
În ochii mei acum se vede doar durere
Care la noapte iar prin lacrimi s-a vedea
Dar nimeni nici nu va mai observa
Caci toti iar au din nou a lor părere
De durerea mea nu-i pasa nimănui
Poate chiar nici eu nu-i pas
Dar eu deja ma fac un pui
Care fără pereți în viața a rămas
Și acești păreți ea și era
Dar ei s-au dărâmat intr-un moment
Caci ea spus: "pleacă să nu te vad"
Și eu nu am putut exagera
In umbra pașilor ei doar am rămas
Și iar din nou încerc sa fac un pas
Dar nu s-a reusit sa-l fac inainte
Caci toate acestea erau si sunt in minte
Ea este obessia mea
Fără de care am rămas pustie
Și nu mai nimic, chiar bucuria
Care-mi era chiar sentimentul de tărie
Ma scol in dimineața-aceea cu o nădejde
Nădejdea ca toate acestea-s doar un vis
Dar deschizând iar telefonul in aprins
Am rămas doar cu o simpla deznădejde
Eu simplu am văzut mesajul ca zâmbește
Ca parca in sfârșit de mine a scăpat
Iar pentru restul nici nu mai vorbește
Și doar cu lacrimi am rămas din nou in pat.
Ultima oară
E ultima oară când plâng,
Nici melodiile lui Roxen nu le mai simt
Ți-aș spune că te mai vreau dar mint
Dar totuși încă te am în gând.
Poate am vărsat o lacrimă
Pe “Zburătorul” de la Emma
Poate îți mai scriu poezii de avangardă
Dar și asa… e ultima.
E ultima oară când mă auzi cântând
Cu toată puterea “Stay” ,Rihanna
Căci nu mai simt să râmâi , cerând
Să-mi mai dai o dată toamna.
Apocalips
Și brusc s-a lăsat noaptea,
Ca-ntr-un leșin cosmogonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Fântânile au secat și ele deodată,
Iar marea își culcă valul în larg,
E mai întuneric ca niciodată,
Corăbii se frâng catarg de catarg.
Copacii buimaci freamătă întruna,
Caută un fir nesperat de lumină,
Ce bună ar fi acum măcar Luna,
Ori bruma de rouă pe rădăcină.
Șuieră agonic și vântul turbat,
Prin negre vârtejuri atacă natura,
Rugi înălțăm spre un cer cianozat,
Dar încleștată ne este și gura.
Îngerii nopții apar croncănind,
Geme pământul secționat în artere,
Soborul de preoți ca-ntr-un colind,
Vestește mântuirea venită din stele.
Încet, sucombând planeta tăcea,
Urmând un îndemn antagonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Ireversibilitate
Ireversibil este te iubescul!
Cum poți să-ți ceri iubirea înapoi
Odată ce-ai pierdut-o dusă este..
Cine-ti va pune lacrimile înapoi?
Ireversibil este timpul
Și visele sau vremea irosită,
Astăzi puteai să mă iubești cu mii de dulci săruturi
Dar ai ales să pleci pe ușa ce-ai deschiso...
Sper să revi cu alte noi speranțe
Să faci să viețuiască iar sărutul
Ce mort îl ții pe buzele-ți frumoase,
Dar reci și nemișcate,pedepsite.
(8 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Totul e pustiu
E frig si intunecat
aici totul trebuie sa induri,
frica e de indurat,
pina la urma ai sa mori.
Te gindesti la cei mai rau,
ziua trece tot mai greu,
noptile sunt iar pustii
eu astept catu sa vii.
ore-n tregi si zile grele
dispar greu ca niste stele
As vrea ca sa fie sore
te astept cu nerabdare!
Timpul, o, da! Timpul!
Din picături de vise, sufletu-și croiește
Lacrimi ce îți taie răsuflarea-n piept
Se adună norii-n câmpul de narcise,
E cam întuneric, oare ce aștept?
Sus pe o colină, soarele se luptă,
Caută o breșă-n cerul greu de fier,
Se va mai deschide, ușa aia ruptă?
Mai exista șansă? Oare să mai sper?
Dinspre ceas răzbate zgomotul de arcuri -
Timpul ce se luptă cu un mecanism.
Nimenea nu poate, nici chiar peste veacuri
Ca să îl oprească,… e un paseism!
Norii nu-s pe viață, ușa nu-i doar una,
Soarele răsare, totul e frumos,
Ceru-i plin de stele, apare și luna,
Timpul? O, da!...Timpul nu-i mărinimos.
Trădarea
Și iar eu noaptea plâng,
Am înțeles greșeala,
Ca giunghiul ce-l înfrâng
Nu îmi mai trece oboseala
În umbra mea de bucurie
A ajuns din nou durere
Și inima mea purpurie
Din nou nu are nici putere
Și multe gânduri in noapte-aceea am avut
Măcar ca inima mea tare m-a durut
Ei zic ca bucurie este-în bani
Măcar ca nuștiu ca iubirea are ani
Eu sunt copil de-acela mic si fără gânduri
Dar mereu aproape ii eram
In fiecare din a ei dureri eram in rânduri,
Și bucuria in ochii ei o ridicam
Eu știm ca am pierdut iar totul
Dar acum poate nu e pe-ntotdeauna
Caci am făcut fapta ca idiotul,
Și nu doar eu am înțeles furtuna
Eu înțeleg ca bucuria nu mai este
Bucuria era singură persoana
Care mereu ma trece peste
Care și a distrus din nou coloana
Îmi pare rău de ceea ce-am făcut
Cu inima in sânge cer iertare
Dar eu am înțeles ca drumu-i desfăcut
Drumul care ți-era ca bucurie tare
Și știu ca am vorbit ca un copil
Că prostia mea n-are cuvinte
Și in viitor deja am un alt stil
Stilu-n care nu voi fi ca înainte
În ochii mei acum se vede doar durere
Care la noapte iar prin lacrimi s-a vedea
Dar nimeni nici nu va mai observa
Caci toti iar au din nou a lor părere
De durerea mea nu-i pasa nimănui
Poate chiar nici eu nu-i pas
Dar eu deja ma fac un pui
Care fără pereți în viața a rămas
Și acești păreți ea și era
Dar ei s-au dărâmat intr-un moment
Caci ea spus: "pleacă să nu te vad"
Și eu nu am putut exagera
In umbra pașilor ei doar am rămas
Și iar din nou încerc sa fac un pas
Dar nu s-a reusit sa-l fac inainte
Caci toate acestea erau si sunt in minte
Ea este obessia mea
Fără de care am rămas pustie
Și nu mai nimic, chiar bucuria
Care-mi era chiar sentimentul de tărie
Ma scol in dimineața-aceea cu o nădejde
Nădejdea ca toate acestea-s doar un vis
Dar deschizând iar telefonul in aprins
Am rămas doar cu o simpla deznădejde
Eu simplu am văzut mesajul ca zâmbește
Ca parca in sfârșit de mine a scăpat
Iar pentru restul nici nu mai vorbește
Și doar cu lacrimi am rămas din nou in pat.
Ultima oară
E ultima oară când plâng,
Nici melodiile lui Roxen nu le mai simt
Ți-aș spune că te mai vreau dar mint
Dar totuși încă te am în gând.
Poate am vărsat o lacrimă
Pe “Zburătorul” de la Emma
Poate îți mai scriu poezii de avangardă
Dar și asa… e ultima.
E ultima oară când mă auzi cântând
Cu toată puterea “Stay” ,Rihanna
Căci nu mai simt să râmâi , cerând
Să-mi mai dai o dată toamna.
Apocalips
Și brusc s-a lăsat noaptea,
Ca-ntr-un leșin cosmogonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Fântânile au secat și ele deodată,
Iar marea își culcă valul în larg,
E mai întuneric ca niciodată,
Corăbii se frâng catarg de catarg.
Copacii buimaci freamătă întruna,
Caută un fir nesperat de lumină,
Ce bună ar fi acum măcar Luna,
Ori bruma de rouă pe rădăcină.
Șuieră agonic și vântul turbat,
Prin negre vârtejuri atacă natura,
Rugi înălțăm spre un cer cianozat,
Dar încleștată ne este și gura.
Îngerii nopții apar croncănind,
Geme pământul secționat în artere,
Soborul de preoți ca-ntr-un colind,
Vestește mântuirea venită din stele.
Încet, sucombând planeta tăcea,
Urmând un îndemn antagonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Ireversibilitate
Ireversibil este te iubescul!
Cum poți să-ți ceri iubirea înapoi
Odată ce-ai pierdut-o dusă este..
Cine-ti va pune lacrimile înapoi?
Ireversibil este timpul
Și visele sau vremea irosită,
Astăzi puteai să mă iubești cu mii de dulci săruturi
Dar ai ales să pleci pe ușa ce-ai deschiso...
Sper să revi cu alte noi speranțe
Să faci să viețuiască iar sărutul
Ce mort îl ții pe buzele-ți frumoase,
Dar reci și nemișcate,pedepsite.
(8 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Totul e pustiu
E frig si intunecat
aici totul trebuie sa induri,
frica e de indurat,
pina la urma ai sa mori.
Te gindesti la cei mai rau,
ziua trece tot mai greu,
noptile sunt iar pustii
eu astept catu sa vii.
ore-n tregi si zile grele
dispar greu ca niste stele
As vrea ca sa fie sore
te astept cu nerabdare!
Другие стихотворения автора
Wasted love
You taught me how to be my fear
From the first knife I received
I waited and still did not complain
Of all the lives you had to waste
My bruises were all mine to be
Maybe I wanted to be healed
The blood is on your hands
And the gun was never mine
Maybe Try again next time
Guilt is easy to give than to receive
Strong as I could ever be
Without the lessons I was taught
To fall again in love
But thats the thing youve ever done
You taught me the first steps of how run
But I learned my lesson now
Ive danced with the devil once
And I stayed while he set the fire to my heart
Omenire…
Singuratatea e pentru cine crede-n dor
Oameni, si avem sentimente toti
Inzestrati cu dar sau fara, golul este tot acolo.
Cu negare devenim mai pacatosi
Si fara, ne lasam pentru cei rai
Invinovatim pe cei dragi pentru plecare
Poate ne iese orgoliul-n cale
Dar fara nici un ignorant motiv:
Ii iubim pe cei iubiti
Fiindca singuri nu avem nimic de zis
Wasted love
You taught me how to be my fear
From the first knife I received
I waited and still did not complain
Of all the lives you had to waste
My bruises were all mine to be
Maybe I wanted to be healed
The blood is on your hands
And the gun was never mine
Maybe Try again next time
Guilt is easy to give than to receive
Strong as I could ever be
Without the lessons I was taught
To fall again in love
But thats the thing youve ever done
You taught me the first steps of how run
But I learned my lesson now
Ive danced with the devil once
And I stayed while he set the fire to my heart
Omenire…
Singuratatea e pentru cine crede-n dor
Oameni, si avem sentimente toti
Inzestrati cu dar sau fara, golul este tot acolo.
Cu negare devenim mai pacatosi
Si fara, ne lasam pentru cei rai
Invinovatim pe cei dragi pentru plecare
Poate ne iese orgoliul-n cale
Dar fara nici un ignorant motiv:
Ii iubim pe cei iubiti
Fiindca singuri nu avem nimic de zis
Wasted love
You taught me how to be my fear
From the first knife I received
I waited and still did not complain
Of all the lives you had to waste
My bruises were all mine to be
Maybe I wanted to be healed
The blood is on your hands
And the gun was never mine
Maybe Try again next time
Guilt is easy to give than to receive
Strong as I could ever be
Without the lessons I was taught
To fall again in love
But thats the thing youve ever done
You taught me the first steps of how run
But I learned my lesson now
Ive danced with the devil once
And I stayed while he set the fire to my heart
Omenire…
Singuratatea e pentru cine crede-n dor
Oameni, si avem sentimente toti
Inzestrati cu dar sau fara, golul este tot acolo.
Cu negare devenim mai pacatosi
Si fara, ne lasam pentru cei rai
Invinovatim pe cei dragi pentru plecare
Poate ne iese orgoliul-n cale
Dar fara nici un ignorant motiv:
Ii iubim pe cei iubiti
Fiindca singuri nu avem nimic de zis
Wasted love
You taught me how to be my fear
From the first knife I received
I waited and still did not complain
Of all the lives you had to waste
My bruises were all mine to be
Maybe I wanted to be healed
The blood is on your hands
And the gun was never mine
Maybe Try again next time
Guilt is easy to give than to receive
Strong as I could ever be
Without the lessons I was taught
To fall again in love
But thats the thing youve ever done
You taught me the first steps of how run
But I learned my lesson now
Ive danced with the devil once
And I stayed while he set the fire to my heart
Omenire…
Singuratatea e pentru cine crede-n dor
Oameni, si avem sentimente toti
Inzestrati cu dar sau fara, golul este tot acolo.
Cu negare devenim mai pacatosi
Si fara, ne lasam pentru cei rai
Invinovatim pe cei dragi pentru plecare
Poate ne iese orgoliul-n cale
Dar fara nici un ignorant motiv:
Ii iubim pe cei iubiti
Fiindca singuri nu avem nimic de zis