Cirque diabolique
Culorile se întuneca si circul se termina,
Morala spectacolului e subconștientului lumina.
Trecutul e ca si începutul unui vis, menit sa fie uitat.
Va rămâne in gând doar ce merita cu adevărat păstrat.
Un început nou, camuflat intr-un final dureros.
Un gând masochist îmi schițează chipul curios.
Poezia îmi e armura si singuratatea strategie,
Toamna in sufletul meu e in completa armonie.
Am confundat razele de soare cu misterul romantic,
Nu știu câți au murit ca sa fie totul așa dramatic.
Mi-au luat zâmbetul neștiind ca am o parte întunecată.
De realitatea crunta nu ma voi lasă înșelată.
Bunatatea e scumpă si am plătit exagerat.
Nu te poți încrede in frumos si colorat!
Am zis sa fiu lumina,sa împac eu lumea rea.
Gestul nu se oglindește si asta face viața grea!
Ma retrag in lumea mea si le trimit vedere,
In adâncul sufletului meu nu e vorba de durere.
Ma las purtată de sentimente fie bune,fie rele.
Le însir in versuri ce ma ajuta in zile grele.
Inchid ochii si ne visez iubiți la marea neagră,
Intr-un timp când îmi spunea ca îți sunt draga.
Aveai bune cu venin si veninul era dulce,
Un sărut inocent putea răstignit o cruce.
M-am trezit din somn adânc si acum începe aventura.
Nu ma las captivă de ceea ce se simte ca tortura.
Realitatea m-a mințit si pare a fi ceva făcut!
Planetele nu s-u aliniat perfect atunci când m-am născut.
As vrea sa dau de vina dar sunt o fire optimista,
Ma folosesc de rău, e o calitate mai sinistra.
Sper ca versurile mele sa fie răspuns la întrebări.
Ceva drăguț si rece, pentru a dragostei serbări.
Poezie mai veche.
