Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Anișoara Iordache
Дата публикации: 30 июля 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 656
Стихи из этой категории
Doamna Albă a încântării
Trupu-i zvelt,
Brăzdat de frumusețe,
Ce nici n-a existat,
Se arată, printre-a ei eferme,
Și prin mirosul dulce-mi iese,
Un talaz, prea uimit pentru a-l urma!
Si miroase pur a scorțișoară,
De-a mirosul alb de crizanteme,
Trupu-i zvelt, brazdat de perle,
In acel loc, in a simfonii mierle,
Care-mi da, în dulcea-i ființă-n ele,
Calde bucurii m-a pasă!
Avusesem eu un loc fantezic,
Un loc in care pot sa zbor?
Nu căci aceasta-mi da fior,
Din acelea care nu ma dor,
Ci din contra, vad intr-un locșor,
Ce n-am mai văzut vreodată!
Acolo, pot visa oricând,
Doamnă albă a încântării,
Iazul Zânelor Feeric,
Si padurea-n Fiorarii,
Oh, ce dulce-i fiica ceții,
Acolo, acolo as vrea sa zbor!
E TOAMNA (IAR)
Ce repede trecu această scurtă vară,
Așa cum trece ziua și se preface-n seară,
Să simt acut în mine cum clipele se scurg,
Că uite, păsările zboară, spre infinit amurg...
Și cum nu-mi stă-n putere să fac din clipă, zi,
Nu voi opri copacii din a se desfrunzi,
Nu pot ruga cocorii să zăbovească-un ceas,
Să nu mă simt din nou, în urmă, cel rămas...
Dar iată, din păcate, zarurile-s aruncate,
Iar zeii cruzi își râd de noi și își dau coate,
Cu mustul dulce, zadarnic, în pahar,
Noi ne-am trezit că-i toamnă. E toamnă. Iar...
Iz de toamnă
Sub năframa cenușie
Chipul soarelui pălise
Peste zarea cea pustie
Izul toamnei năpădise
Răcniseră din crâng
Sub bolta mahmură
Aripi ce se frâng
Pe veștejita ramură.
De crivăț scuturate,
Tremurând golașe
Brațele decolorate
Lăcrimau răvașe.
Purtând zdrențe reci
Scoarța ruginise,
Pe nămolitele poteci
De frigură se zbărcise
Vibra văzduhul ciuruit
De stropii fumurii,
Suflarea tăcu subit
Sub ochii plumburii..
Octombrie de George Topârceanu în franceză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Octobre
Octobre est parti sur les collines
Tapis jaunes et rouges.
Des nuages argentés passent dans les vagues
Et chante l'amour au coq.
Je regarde toujours le baromètre
Et je frémis quand ça baisse un peu,
Parce que le soleil devient plus petit
en diamètre.
Mais sous le ciel chaud comme en mai
Les jours blancs passent après les jours,
Plus inconstant et plus
Subtile…
Retard intempestif
Promenades d'automne dans les jardins
Avec les plis de la chlamyda pleins
Des chrysanthèmes.
Et comme il flotte à peine en mouvement
Comme une marquise
Comme l'univers entier
Regardez-les avec surprise, -
Une chauve-souris confuse
En raison de sa première apparition
Il est devenu jaune, confus
Et l'émotion s'est épanouie
La deuxième fois…
Mesagerul iernii!
Un fulg am vrut să prind
Ce se-ndrepta spre mine,
Era întâiul mesager al iernii
Ce veste aducea, că frigul vine
Privirea mi s-a dus în sus
La dansul fulgilor de nea,
Purtați de vântul ce nu-i lăsa
Să graviteze înspre palma mea
Și am văzut o feerie în văzduh
De stele de zăpadă mișunând,
Toate spre mine se-ndreptau
Și-n palmă se puneau pe rând
Un cor am auzit venind din cer
Fulgul să-l las să cadă pe pământ,
Că el aduce apa binecuvântată
Ce este pentru omenire...darul sfânt
Atunci în palmă m-am uitat
Fără să văd vreun fulg în ele,
Și rușinat pe loc am renunțat
Să prind frumoșii fulgi..cu stele!
La stână!
La ora dimineții ne-am pornit,
Spre munte, să vizităm o stână,
Echipamentul este cel stabilit,
Gândit de noi acum o săptămână
Să pleci pe munte, nu-i deloc ușor,
Chiar pentru cei cu experiență,
Iar eu sunt lovit puțin la un picior,
Așa că urc ușor și cu prudență
Suim cu greu, dar nu ne plângem,
Vorbim, zâmbim și pașii-i calculăm,
Acolo sus degrabă să ajungem,
Și un caș proaspăt să degustăm
În fața noastră-i pădurea castanie,
E o splendoare și-o binecuvântare,
Sa vezi în juru-ți întinsa feerie,
Și după munte cum soarele apare
Arunc privirea-n sus spre munte,
Și-n spate văd pretutindeni văi,
Simt o broboadă pe-a mea frunte,
O șterg și-naintez pe-aceste căi
Întreb îngândurat tovarășii de drum,
Cât ar mai fi de mers spre stână,
Dar iată-n zare văd o dâră de fum,
Și-mi zic că am noroc, de o zi bună
În fine am ajuns la bravii ciobănei,
Ce-s obosiți și vor ei să se culce,
In jurul nostru sunt mioare și căței,
Și simt miros plăcut de urdă dulce
Pe munte mese de ,,mâncat" nu sunt,
Așa că din picioare noi gustăm,
Și caș cu ceapă, urdă și chiar unt,
Și lor le mulțumim și ne-nchinăm
La stână totul e conform nu vorbă,
Regulamentul UE, implementat,
Biosecuritate, bunăstare, iarbă,
Mioare grase și-un caș..adevărat!
Doamna Albă a încântării
Trupu-i zvelt,
Brăzdat de frumusețe,
Ce nici n-a existat,
Se arată, printre-a ei eferme,
Și prin mirosul dulce-mi iese,
Un talaz, prea uimit pentru a-l urma!
Si miroase pur a scorțișoară,
De-a mirosul alb de crizanteme,
Trupu-i zvelt, brazdat de perle,
In acel loc, in a simfonii mierle,
Care-mi da, în dulcea-i ființă-n ele,
Calde bucurii m-a pasă!
Avusesem eu un loc fantezic,
Un loc in care pot sa zbor?
Nu căci aceasta-mi da fior,
Din acelea care nu ma dor,
Ci din contra, vad intr-un locșor,
Ce n-am mai văzut vreodată!
Acolo, pot visa oricând,
Doamnă albă a încântării,
Iazul Zânelor Feeric,
Si padurea-n Fiorarii,
Oh, ce dulce-i fiica ceții,
Acolo, acolo as vrea sa zbor!
E TOAMNA (IAR)
Ce repede trecu această scurtă vară,
Așa cum trece ziua și se preface-n seară,
Să simt acut în mine cum clipele se scurg,
Că uite, păsările zboară, spre infinit amurg...
Și cum nu-mi stă-n putere să fac din clipă, zi,
Nu voi opri copacii din a se desfrunzi,
Nu pot ruga cocorii să zăbovească-un ceas,
Să nu mă simt din nou, în urmă, cel rămas...
Dar iată, din păcate, zarurile-s aruncate,
Iar zeii cruzi își râd de noi și își dau coate,
Cu mustul dulce, zadarnic, în pahar,
Noi ne-am trezit că-i toamnă. E toamnă. Iar...
Iz de toamnă
Sub năframa cenușie
Chipul soarelui pălise
Peste zarea cea pustie
Izul toamnei năpădise
Răcniseră din crâng
Sub bolta mahmură
Aripi ce se frâng
Pe veștejita ramură.
De crivăț scuturate,
Tremurând golașe
Brațele decolorate
Lăcrimau răvașe.
Purtând zdrențe reci
Scoarța ruginise,
Pe nămolitele poteci
De frigură se zbărcise
Vibra văzduhul ciuruit
De stropii fumurii,
Suflarea tăcu subit
Sub ochii plumburii..
Octombrie de George Topârceanu în franceză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Octobre
Octobre est parti sur les collines
Tapis jaunes et rouges.
Des nuages argentés passent dans les vagues
Et chante l'amour au coq.
Je regarde toujours le baromètre
Et je frémis quand ça baisse un peu,
Parce que le soleil devient plus petit
en diamètre.
Mais sous le ciel chaud comme en mai
Les jours blancs passent après les jours,
Plus inconstant et plus
Subtile…
Retard intempestif
Promenades d'automne dans les jardins
Avec les plis de la chlamyda pleins
Des chrysanthèmes.
Et comme il flotte à peine en mouvement
Comme une marquise
Comme l'univers entier
Regardez-les avec surprise, -
Une chauve-souris confuse
En raison de sa première apparition
Il est devenu jaune, confus
Et l'émotion s'est épanouie
La deuxième fois…
Mesagerul iernii!
Un fulg am vrut să prind
Ce se-ndrepta spre mine,
Era întâiul mesager al iernii
Ce veste aducea, că frigul vine
Privirea mi s-a dus în sus
La dansul fulgilor de nea,
Purtați de vântul ce nu-i lăsa
Să graviteze înspre palma mea
Și am văzut o feerie în văzduh
De stele de zăpadă mișunând,
Toate spre mine se-ndreptau
Și-n palmă se puneau pe rând
Un cor am auzit venind din cer
Fulgul să-l las să cadă pe pământ,
Că el aduce apa binecuvântată
Ce este pentru omenire...darul sfânt
Atunci în palmă m-am uitat
Fără să văd vreun fulg în ele,
Și rușinat pe loc am renunțat
Să prind frumoșii fulgi..cu stele!
La stână!
La ora dimineții ne-am pornit,
Spre munte, să vizităm o stână,
Echipamentul este cel stabilit,
Gândit de noi acum o săptămână
Să pleci pe munte, nu-i deloc ușor,
Chiar pentru cei cu experiență,
Iar eu sunt lovit puțin la un picior,
Așa că urc ușor și cu prudență
Suim cu greu, dar nu ne plângem,
Vorbim, zâmbim și pașii-i calculăm,
Acolo sus degrabă să ajungem,
Și un caș proaspăt să degustăm
În fața noastră-i pădurea castanie,
E o splendoare și-o binecuvântare,
Sa vezi în juru-ți întinsa feerie,
Și după munte cum soarele apare
Arunc privirea-n sus spre munte,
Și-n spate văd pretutindeni văi,
Simt o broboadă pe-a mea frunte,
O șterg și-naintez pe-aceste căi
Întreb îngândurat tovarășii de drum,
Cât ar mai fi de mers spre stână,
Dar iată-n zare văd o dâră de fum,
Și-mi zic că am noroc, de o zi bună
În fine am ajuns la bravii ciobănei,
Ce-s obosiți și vor ei să se culce,
In jurul nostru sunt mioare și căței,
Și simt miros plăcut de urdă dulce
Pe munte mese de ,,mâncat" nu sunt,
Așa că din picioare noi gustăm,
Și caș cu ceapă, urdă și chiar unt,
Și lor le mulțumim și ne-nchinăm
La stână totul e conform nu vorbă,
Regulamentul UE, implementat,
Biosecuritate, bunăstare, iarbă,
Mioare grase și-un caș..adevărat!
Другие стихотворения автора
tandem cu Moku/4
dincolo de
marile crispări ale-ntinselor deșerturi,
de bolborăseala vântoaselor
rătăcită-n crăpături de peșteri,
“te-nvăluie o adiere de-nceput,
ce poartă-n miezul ei
o naștere
de muguri încă neștiuți;
și-o liniște curată, nepământeană,
ca o privire
ce n-a fost nicicând rostită."
zboruri deasupra zidurilor circulare/1
zeul
sub mâlul absențelor,
tânjește după o zi cu soare...
coasa privirii-nfometată
seceră
tot albastrul cerului
brăzdat de păsări gâlâgioase.
zboruri
deasupra zidurilor de piatră-
largi ecrane, pe care se reflectă
zâmbetele și scălâmbăielile comedianților,
aducându-ne aminte de
călăreții celui de-al noulea semn.
printre coloane de fum și foc,
rămășițe din adăposturile subterane,
țipete de copii,
spaime
și pașii-nlânțuiți ai doctorlui husan abu safyya
cutremură orizontul.
pe un schelet de dorințe
își face cuib
un conflict spiritual.
răutatea nu are-ascunzătoare perfectă:
e un vulcan activ, distrugător.
doar inima hrănită cu lumină și pace
e un adăpost stabil.
tandem cu Moku/6
Moku : "luna-n vârf de brad
tăcerea se-ntinde lin,
bufnița veghează."
sunetele unui corn
străpung bolta cerească-
stele răsar.
Moku: "ecoul coboară-n
vale printre pietre -
ceața se subțiază."
sit! sitI…
scorțaru-ndeamnă la tăcere-
pe masă-i arcușul.
Moku: "strunele vibrează
fără să fie atinse -
aerul se schimbă."
dezlegate-s blestemele,
gonite-s ielele-
apar zorile.
tandem cu Moku/4
dincolo de
marile crispări ale-ntinselor deșerturi,
de bolborăseala vântoaselor
rătăcită-n crăpături de peșteri,
“te-nvăluie o adiere de-nceput,
ce poartă-n miezul ei
o naștere
de muguri încă neștiuți;
și-o liniște curată, nepământeană,
ca o privire
ce n-a fost nicicând rostită."
zboruri deasupra zidurilor circulare/1
zeul
sub mâlul absențelor,
tânjește după o zi cu soare...
coasa privirii-nfometată
seceră
tot albastrul cerului
brăzdat de păsări gâlâgioase.
zboruri
deasupra zidurilor de piatră-
largi ecrane, pe care se reflectă
zâmbetele și scălâmbăielile comedianților,
aducându-ne aminte de
călăreții celui de-al noulea semn.
printre coloane de fum și foc,
rămășițe din adăposturile subterane,
țipete de copii,
spaime
și pașii-nlânțuiți ai doctorlui husan abu safyya
cutremură orizontul.
pe un schelet de dorințe
își face cuib
un conflict spiritual.
răutatea nu are-ascunzătoare perfectă:
e un vulcan activ, distrugător.
doar inima hrănită cu lumină și pace
e un adăpost stabil.
tandem cu Moku/6
Moku : "luna-n vârf de brad
tăcerea se-ntinde lin,
bufnița veghează."
sunetele unui corn
străpung bolta cerească-
stele răsar.
Moku: "ecoul coboară-n
vale printre pietre -
ceața se subțiază."
sit! sitI…
scorțaru-ndeamnă la tăcere-
pe masă-i arcușul.
Moku: "strunele vibrează
fără să fie atinse -
aerul se schimbă."
dezlegate-s blestemele,
gonite-s ielele-
apar zorile.