Pierderea unui prieten chiar bun
Când pierd un prieten,
Am o melancolie,
Și e mare tristețe,
Nu trebuia așa să fie.
De la o mică prostie,
Melancolia mă doboară,
Vreau s-o i-au de la început,
Dar treapta numai are scară.
Momentan e greu,
Îmi pare mereu o să plâng,
Nu am vrut așa eu,
Soarta mea-i creată de Dumnezeu,
Nu pot fi ca tine întotdeauna ca un zeu.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Postovan Nicoleta
Дата публикации: 3 ноября
Просмотры: 71
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Prea mulţi Doamne …
Поэма: Degringoladă
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare
Поэма: Mirări
Поэма: Acelasi vis
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară
Поэма: Destin
Поэма: Jocul
Honoré de Balzac et George Călinescu