Pierderea unui prieten chiar bun
Când pierd un prieten,
Am o melancolie,
Și e mare tristețe,
Nu trebuia așa să fie.
De la o mică prostie,
Melancolia mă doboară,
Vreau s-o i-au de la început,
Dar treapta numai are scară.
Momentan e greu,
Îmi pare mereu o să plâng,
Nu am vrut așa eu,
Soarta mea-i creată de Dumnezeu,
Nu pot fi ca tine întotdeauna ca un zeu.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mai lasă de la tine…
Poem: Suflet ranit BV
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Așteptări
Poem: Somnum ratio
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: rugăciune de seară
Poem: Singurătate
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare