Aburi, Cioburi, Sânge
Când vorbesc cu tine la o glindă a mea,
nu mă văd pe mine, văd pe altcineva.
Văd aburi cu cioburi și sânge,
sunt alt eu, mai trist, care plânge.
Sfinți care stau întorși pe o cruce,
demoni aflați în palate de plumb.
Învăță-mă cum e să-ți fie iarăși bine,
am probleme metafizice, umbre ce zac în mine.
Category: Parting poems
All author's poems: Serban Mos
aburi cioburi sange poezie oglinda plumb
Date of posting: 28 марта
Views: 77
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Blestemul dragostei
Poem: zece dimineti
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi
Poem: Reproșuri
Poem: Ce ne-am face
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Cu o moarte toţi suntem datori în viaţă
Poem: Șoapte
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”