Aburi, Cioburi, Sânge
Când vorbesc cu tine la o glindă a mea,
nu mă văd pe mine, văd pe altcineva.
Văd aburi cu cioburi și sânge,
sunt alt eu, mai trist, care plânge.
Sfinți care stau întorși pe o cruce,
demoni aflați în palate de plumb.
Învăță-mă cum e să-ți fie iarăși bine,
am probleme metafizice, umbre ce zac în mine.
Category: Parting poems
All author's poems: Serban Mos
aburi cioburi sange poezie oglinda plumb
Date of posting: 28 марта
Views: 344
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dragoste
Poem: La fereastra dinspre colț
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău
Poem: (imnuri tracice – sărbătoarea)
Poem: Prima învățătoare
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Poem: Dreapta
Poem: Din culisele nocturne
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei