Speranța
Îmi plâng sufletul,
Căci-mi doresc să-mi vezi stiloul;
Încerc să mă agăț de trecut
Ca al meu trup, de pat.
Fiecare celulă ce nu a murit încă
Tânjește către cuvântul ce mi-l rostești de fiecare dată
Cel ce-l port în trup
Şi-l îngrijesc ca pe ceva scump
O fi prostesc,
Dar măcar pot să mă reîntorc
În clipa în care aveam apogeul în viață
Sau poate am avut o senzație că ar fi o posibilitate de altădată
Category: Parting poems
All author's poems: ACredeInseamnaASuferi
Date of posting: 18 мая
Views: 146
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Fluturii de Elena Farago în portugheză
Poem: Dragoste fără sfârșit
O tanara poeta si-a lansat cartea si s-a ales cu un inel de logodna
Poem: Șoapte de dimineață
Poem: Tainică așteptare
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani
Poem: Mi-e dor
Poem: Rup din tine
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior