Aburi, Cioburi, Sânge
Când vorbesc cu tine la o glindă a mea,
nu mă văd pe mine, văd pe altcineva.
Văd aburi cu cioburi și sânge,
sunt alt eu, mai trist, care plânge.
Sfinți care stau întorși pe o cruce,
demoni aflați în palate de plumb.
Învăță-mă cum e să-ți fie iarăși bine,
am probleme metafizice, umbre ce zac în mine.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Serban Mos
aburi cioburi sange poezie oglinda plumb
Дата публикации: 28 марта
Просмотры: 309
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Amurg de toamnă
Поэма: Iluzie perfectă
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară
Поэма: Viata
Поэма: Bătrânica hoață în norvegiană
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori
Поэма: Cine oare?
Поэма: Asemeni bradului în zile de An Nou
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?