Pierderea unui prieten chiar bun
Când pierd un prieten,
Am o melancolie,
Și e mare tristețe,
Nu trebuia așa să fie.
De la o mică prostie,
Melancolia mă doboară,
Vreau s-o i-au de la început,
Dar treapta numai are scară.
Momentan e greu,
Îmi pare mereu o să plâng,
Nu am vrut așa eu,
Soarta mea-i creată de Dumnezeu,
Nu pot fi ca tine întotdeauna ca un zeu.
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Postovan Nicoleta
Data postării: 3 noiembrie
Vizualizări: 50
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Înmugurire
Poem: În ciuda ta
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani
Poem: Tu și eu
Poem: Epigrame XXV
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Poem: puroi
Poem: șapte vieți
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie