Pierdut
Printre vise uitate si dorințe spulberate,
Gânduri, emoții prin inutil uitate,
N-a rămas loc pentru nemărginirea ei.
Iubirea înflăcărată a anilor mei,
Peste marginile mici ale ființei s-a scurs.
Iubire preschimbată în viziune de apus,
Cu înfățișare de nepăsare, de ne-ardoare,
Părea ca e o dragoste ce moare.
O idilă pierdută în trai fără pasiune
Intr-un fel de viață fără de misiune,
Cu profunzime în ignoranța față de mine,
Față de tine, ar putea spune oricine.
Într-un neant al emoției sublime,
Se prelingea printre crăpături, o mulțime.
Iar simțirea ei, ascunsă adânc în mine,
Ascunsă de tot în afară de sine,
Era neputincioasă sa iasă
Prin neștiutul din suflet acoperit de pucioasă.
Și fără culori și fără focul arzător,
S-a estompat chiar cel mai cuprinzător fior.
Nodul din gât a căpătat un gust amar,
Dulceața-i furată de o așteptare-n zadar.
Iar dorința ei de dor -- amorul s-a schimbat în nevazut,
S-a sfârșit, a dispărut și a rămas în trecut.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Florin Birlea 
Дата публикации: 7 ноября
Просмотры: 62
