Prizonier al perfecțiunii
Pe când el admira sufletul ei sui-generis
Îl transforma într-o artă de nedescris,
Cu-n fel de iubire greu de ucis,
Prea puțin ușor de descris
Ochii i-a pictat ca un paradis
Iar sufletul, poezie de neatins.
Iar zâmbetul ei rămâne de nedescris
Căci minunea nu poți să o explici, o crezi precis.
Trupul tău gol, o artă divină,
Privirea mea, pensula ce desenează lumină.
Permite-mi, iubire, în tăcere să creez,
Cu ochii mei, tabloul în care te visez.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu
Data postării: 10 iunie 2021
Vizualizări: 2225
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Dorul
Poem: Toamna aceasta...
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie
Poem: Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în germană
Poem: Simt c-am pierdut-o!
Concursuri de lectură, expoziții și ateliere de creație pentru copii și tineri: Salonul Internațional de Carte vine cu un program bogat
Poem: Antidot
Poem: Nostalgie!
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO