Cuvinte neșoptite
De am să mor, te rog, să-mi stai la căpătâi,
Să-mi veghezi tăcut mormântul, când se lasă seara,
Căci știi bine, mie-mi e frică de întuneric,
Și noaptea-i rece fără tine, fără alinarea ta.
Imaginea mea, palidă, stinsǎ-n umbră se îneacă,
Și-n amintiri se pierde, ca un vis uitat în noapte.
Dar tu, rămâi aproape, să-mi aduci un "totul va fi bine",
Căci am nevoie de cuvinte, precum de aer, precum de apă.
În tăcerea dintre stele, să-mi şoptești că sunt în pace,
Că voi găsi odihna blândă, în brațele-ți de lumină.
Și chiar daca-s umbrele adânci, iar frica mea te strânge,
Tu să-mi fii farul de speranță, în liniștea divina.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu
Data postării: 23 august
Vizualizări: 75
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Portretul!
Poem: Cuvântul
Editura Bestseller participă cu un stand inedit la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XXI-a
Poem: Viclenia Îndoielii
Poem: Iartă..dar nu uita!
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”
Poem: Peripeție intergalactică
Poem: Mai lasă de la tine…
Atmosferă de basm în tren. O garnitură a CMF, gazda unei întâlniri de suflet cu scriitorul Spiridon Vangheli (FOTO)