Cuvinte neșoptite
De am să mor, te rog, să-mi stai la căpătâi,
Să-mi veghezi tăcut mormântul, când se lasă seara,
Căci știi bine, mie-mi e frică de întuneric,
Și noaptea-i rece fără tine, fără alinarea ta.
Imaginea mea, palidă, stinsǎ-n umbră se îneacă,
Și-n amintiri se pierde, ca un vis uitat în noapte.
Dar tu, rămâi aproape, să-mi aduci un "totul va fi bine",
Căci am nevoie de cuvinte, precum de aer, precum de apă.
În tăcerea dintre stele, să-mi şoptești că sunt în pace,
Că voi găsi odihna blândă, în brațele-ți de lumină.
Și chiar daca-s umbrele adânci, iar frica mea te strânge,
Tu să-mi fii farul de speranță, în liniștea divina.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu
Data postării: 23 august
Vizualizări: 136
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Aleargă...
Poem: Eu sunt...
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Poem: Sfaturi
Poem: Oh, vântule
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Poem: Visul
Poem: Îndemn
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume