Cuvinte neșoptite
De am să mor, te rog, să-mi stai la căpătâi,
Să-mi veghezi tăcut mormântul, când se lasă seara,
Căci știi bine, mie-mi e frică de întuneric,
Și noaptea-i rece fără tine, fără alinarea ta.
Imaginea mea, palidă, stinsǎ-n umbră se îneacă,
Și-n amintiri se pierde, ca un vis uitat în noapte.
Dar tu, rămâi aproape, să-mi aduci un "totul va fi bine",
Căci am nevoie de cuvinte, precum de aer, precum de apă.
În tăcerea dintre stele, să-mi şoptești că sunt în pace,
Că voi găsi odihna blândă, în brațele-ți de lumină.
Și chiar daca-s umbrele adânci, iar frica mea te strânge,
Tu să-mi fii farul de speranță, în liniștea divina.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu
Data postării: 23 august 2024
Vizualizări: 196
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Liliac
Poem: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în franceză
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: Orbul din Ierihon
Poem: Cine sunt eu? Tu cine ești?
🌟 Concurs de Poezie: "Îngerul meu" 🌟
Poem: Dragostea doare
Poem: Două vieți. Sfârșit feeric.
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani