Cuvinte neșoptite
De am să mor, te rog, să-mi stai la căpătâi,
Să-mi veghezi tăcut mormântul, când se lasă seara,
Căci știi bine, mie-mi e frică de întuneric,
Și noaptea-i rece fără tine, fără alinarea ta.
Imaginea mea, palidă, stinsǎ-n umbră se îneacă,
Și-n amintiri se pierde, ca un vis uitat în noapte.
Dar tu, rămâi aproape, să-mi aduci un "totul va fi bine",
Căci am nevoie de cuvinte, precum de aer, precum de apă.
În tăcerea dintre stele, să-mi şoptești că sunt în pace,
Că voi găsi odihna blândă, în brațele-ți de lumină.
Și chiar daca-s umbrele adânci, iar frica mea te strânge,
Tu să-mi fii farul de speranță, în liniștea divina.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Fara muza
Poem: Cararea
Efectul Greta Thunberg a dus la dublarea numărului de cărţi vândute despre mediu pentru copii
Poem: Se naște prin moarte
Poem: Fără apropouri
Compozitorul Eugen Doga va susține un concert la Botoșani
Poem: Iubitule
Poem: mâncători de suflete
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare