Orchestrarea dorului nemuritor
Când te privesc, se-nalță universul,
În ochii tăi, o lume se destramă,
Și luna-și uită-n ceruri înțelesul,
Căci tu devii întreaga mea viață.
Pe pielea ta se scriu balade mute,
Un foc mocnit pe-altarul unui vis,
Iar mâinile-mi, de tine neștiute,
Te poartă-n vals spre margini de abis.
Din glasul tău se naște o orchestră,
Un cântec de vioară, plin de dor,
Îmi spui un singur cuvânt, e simfonia,
Ce-mi face sufletul nemuritor.
Atingerea ta arde ca o rugă,
Fiorii scriu poeme pe-al meu piept,
Iar în tăcerea nopții, chiar și luna
Se-oprește să asculte căt mi te doresc.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Citește, visează,iubește!
Poem: Красное вино
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură
Poem: Iarna de Stela Enache în spaniolă
Poem: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în germană
Omagiu lui Grigore Vieru. Regretatul poet ar fi împlinit astăzi 83 de ani
Poem: De ce?
Poem: Un cântec amar pentru țara mea
„Atena sărbătoreşte, lumea citeşte”. UNESCO a desemnat Capitala Mondială a Cărţii 2018