Orchestrarea dorului nemuritor
Când te privesc, se-nalță universul,
În ochii tăi, o lume se destramă,
Și luna-și uită-n ceruri înțelesul,
Căci tu devii întreaga mea viață.
Pe pielea ta se scriu balade mute,
Un foc mocnit pe-altarul unui vis,
Iar mâinile-mi, de tine neștiute,
Te poartă-n vals spre margini de abis.
Din glasul tău se naște o orchestră,
Un cântec de vioară, plin de dor,
Îmi spui un singur cuvânt, e simfonia,
Ce-mi face sufletul nemuritor.
Atingerea ta arde ca o rugă,
Fiorii scriu poeme pe-al meu piept,
Iar în tăcerea nopții, chiar și luna
Se-oprește să asculte căt mi te doresc.
Category: Love poems
All author's poems: Florin Dumitriu
Date of posting: 19 декабря 2024
Views: 122
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mileage Viewership
Poem: Eu cel ce n-o să mai fiu..
Care e prima bibliotecă agricolă digitală din Moldova
Poem: IUBIE NOUĂ
Poem: Sunt
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Privirea mea
Poem: Te iubesc
Top 5 cărţi mystery&thriller. Recomandări de lectură în această vară