Orchestrarea dorului nemuritor
Când te privesc, se-nalță universul,
În ochii tăi, o lume se destramă,
Și luna-și uită-n ceruri înțelesul,
Căci tu devii întreaga mea viață.
Pe pielea ta se scriu balade mute,
Un foc mocnit pe-altarul unui vis,
Iar mâinile-mi, de tine neștiute,
Te poartă-n vals spre margini de abis.
Din glasul tău se naște o orchestră,
Un cântec de vioară, plin de dor,
Îmi spui un singur cuvânt, e simfonia,
Ce-mi face sufletul nemuritor.
Atingerea ta arde ca o rugă,
Fiorii scriu poeme pe-al meu piept,
Iar în tăcerea nopții, chiar și luna
Se-oprește să asculte căt mi te doresc.
Category: Love poems
All author's poems: Florin Dumitriu
Date of posting: 19 декабря 2024
Views: 240
Poems in the same category
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Vindecare
Nu-i așa că-n vis, în carte,
Vindecăm viața de moarte?
Că prin versuri, printre rime,
Împletim iubiri sublime?
Că un gând ce-n zori răsare
Poate fi un colț de soare,
O scânteie de lumină,
O speranță ce alină?
Poezia ne împarte
Timpul în clipe deșarte,
Dar în ea, sub cer de stele,
Viața-nvinge doruri grele.
Adam si Eva
Sunt doar eu
in aceasta corabie rasturnata
o eva a lumii
ce inca nu s-a trezit
din neputintele veacurilor
peste care timpul
a uitat sa treaca
in mainile mele Adam a plamadit
castelul unde nimeni nu poate sti
unde incepe si se sfarseste raiul
barbat frumos
cu tainic labirint
de sarutari amare
m-a coplesit cu doruri
pe care doar focul
vapaie a sufletului stins
mi le-a adus in cale....
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
Destinul
Mi-ai încurcat destinul
Mi-ai strămutat cărarea
Pierdut caut prezent
Nu vine-n drum uitarea
Visând lumini de stele
Găsesc rodind tăcerea
Destinu-i piatră grea
M-aruncă-n orb durerea
Pe-un nor se-adună dor
Sub pleoape arde chipul
Un vis mă plimbă-n zbor
Din lacrimi curge timpul
Mă-ntrebi absent ce fac
Răspunde-n cor declinul
Să mint sau de-am să tac
Același mi-e destinul
Se pare că ți-e greu
S-aduci îmbrățișarea
E tot ce-am vrut să-ți cer
Zâmbind să-ndrepți cărarea
Și-aștept la infinit
Un semn dacă îți pasă
De dragoste mâhnit
Destinul mă apasă
Stop!
Doar sufletul meu stie durerea nesfarsita, ce provine din "te iert" ... din speranta "va fi mai bine" si increderea "iti promit ca nu mai fac" !
Dar sufletul meu are o limita...
A inceput sa rasara cioburi, din cuvinte
Cuvinte spuse cu atata rautate
Atingeri si impingeri ,necurate!
Acum sunt de acord ,inima,mintea si al meu corp ...
Le ascult si spun, STOP!
-U.A -
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Vindecare
Nu-i așa că-n vis, în carte,
Vindecăm viața de moarte?
Că prin versuri, printre rime,
Împletim iubiri sublime?
Că un gând ce-n zori răsare
Poate fi un colț de soare,
O scânteie de lumină,
O speranță ce alină?
Poezia ne împarte
Timpul în clipe deșarte,
Dar în ea, sub cer de stele,
Viața-nvinge doruri grele.
Adam si Eva
Sunt doar eu
in aceasta corabie rasturnata
o eva a lumii
ce inca nu s-a trezit
din neputintele veacurilor
peste care timpul
a uitat sa treaca
in mainile mele Adam a plamadit
castelul unde nimeni nu poate sti
unde incepe si se sfarseste raiul
barbat frumos
cu tainic labirint
de sarutari amare
m-a coplesit cu doruri
pe care doar focul
vapaie a sufletului stins
mi le-a adus in cale....
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
Destinul
Mi-ai încurcat destinul
Mi-ai strămutat cărarea
Pierdut caut prezent
Nu vine-n drum uitarea
Visând lumini de stele
Găsesc rodind tăcerea
Destinu-i piatră grea
M-aruncă-n orb durerea
Pe-un nor se-adună dor
Sub pleoape arde chipul
Un vis mă plimbă-n zbor
Din lacrimi curge timpul
Mă-ntrebi absent ce fac
Răspunde-n cor declinul
Să mint sau de-am să tac
Același mi-e destinul
Se pare că ți-e greu
S-aduci îmbrățișarea
E tot ce-am vrut să-ți cer
Zâmbind să-ndrepți cărarea
Și-aștept la infinit
Un semn dacă îți pasă
De dragoste mâhnit
Destinul mă apasă
Stop!
Doar sufletul meu stie durerea nesfarsita, ce provine din "te iert" ... din speranta "va fi mai bine" si increderea "iti promit ca nu mai fac" !
Dar sufletul meu are o limita...
A inceput sa rasara cioburi, din cuvinte
Cuvinte spuse cu atata rautate
Atingeri si impingeri ,necurate!
Acum sunt de acord ,inima,mintea si al meu corp ...
Le ascult si spun, STOP!
-U.A -
Other poems by the author
Privește prin ochii mei
Este prea mare ambuteiaj
Din cauza stărilor insipide,
În sticle găsesc același mesaj
“Scuze, promit să nu mai deranjez”.
N-am nevoie de încă un bandaj,
Sunt sătul de scuzele morbide,
Du-te sus la ultimul etaj
Să vezi destăinuirile obide.
Da’ privește atent urmele de siaj
Cum mănâncă din aceleași blide
Și tulbură apele oceanelor de bruiaj,
Că-s frați la bine, restul sunt vorbe perfide.
Priveliști post-mortem de scurtmetraj
Pline de frici ce aleargă cu fețele palide,
În timp ce fericirea e tăiată la montaj,
Ca nimeni să nu știe sa conchide.
Taina ochilor invesmantati in smarald
Din toate stelele ce strălucesc,
Tu ești cea mai prețioasă...
N-ai vrea tu să-mi fii povestea,
Pe care sufletul meu s-o trăiască?
Draga stea a sufletului meu,
Care-mi luminezi calea vieții,
N-ai vrea tu să-mi fii melodia
Pe care inima mea s-o cânte cu dor?
Visul meu cu ochi de smarald,
Precum oceanul în nopțile senine,
N-ai vrea tu să-mi fii dorința
Ce-mi mistuie sufletul cu patimă și fior?
Șoapta râului ce curge în sufletul meu
Și-mi alină fiecare gând și vis,
N-ai vrea tu să-mi fii povestea
Pe care mintea mea s-o creada?
Cântec fermecat al nopții,
Ce mă face și mai mult să te doresc,
N-ai vrea tu să-mi fii eternul
Ce arde-n inima mea mereu?
Freamătul Inimii
Te-am căutat prin zile gri,
Un vis pierdut, o cale-nchisă,
Cu fiecare pas, cad între două lumi,
Iar sufletul meu, spre tine se înclină.
Nu-mi frânge inima, nu-mi frânge dorul,
Deși distanța arde tot ce-am fost,
Te văd în stele, te simt în vânt,
Dar tu ești o iluzie, un foc al unui vis.
Simt cum îngheață dorințele-n mine,
Cum tăcerea ta, mă sfâșie într-o clipă,
Dar totuși sper, în noaptea asta rece,
Ca inima mea din nou să-mi ardă.
Adevărul în spini
Caut între spini, cuvinte înțelepte,
Ca să mă pot lega spiritual de pământ,
Dar am găsit doar vorbe învrăjbite,
Reușind totodată, să mă dezleg de jurământ.
E târziu… trebuie să-mi iau rămas bun,
Pleacă pașii mei spre alte lumini,
Trebuie să înțelegi un lucru, fiindcă….
Din locul unde plec nu mă mai întorc, oricât suspini.
Sa te mai astept?
Ce dacă acum răsare soarele,
Dacă e atâta beznă între noi,
Căci căldura se poate duce
Și cu strălucirea înapoi...
În inimile noastre, furtuna bate a dor nebun,
În nopți de gheață și de frig,
În zadar căutăm un cuvânt cald și blând,
În zadar așteptăm să ne mai întâlnim…
Privește prin ochii mei
Este prea mare ambuteiaj
Din cauza stărilor insipide,
În sticle găsesc același mesaj
“Scuze, promit să nu mai deranjez”.
N-am nevoie de încă un bandaj,
Sunt sătul de scuzele morbide,
Du-te sus la ultimul etaj
Să vezi destăinuirile obide.
Da’ privește atent urmele de siaj
Cum mănâncă din aceleași blide
Și tulbură apele oceanelor de bruiaj,
Că-s frați la bine, restul sunt vorbe perfide.
Priveliști post-mortem de scurtmetraj
Pline de frici ce aleargă cu fețele palide,
În timp ce fericirea e tăiată la montaj,
Ca nimeni să nu știe sa conchide.
Taina ochilor invesmantati in smarald
Din toate stelele ce strălucesc,
Tu ești cea mai prețioasă...
N-ai vrea tu să-mi fii povestea,
Pe care sufletul meu s-o trăiască?
Draga stea a sufletului meu,
Care-mi luminezi calea vieții,
N-ai vrea tu să-mi fii melodia
Pe care inima mea s-o cânte cu dor?
Visul meu cu ochi de smarald,
Precum oceanul în nopțile senine,
N-ai vrea tu să-mi fii dorința
Ce-mi mistuie sufletul cu patimă și fior?
Șoapta râului ce curge în sufletul meu
Și-mi alină fiecare gând și vis,
N-ai vrea tu să-mi fii povestea
Pe care mintea mea s-o creada?
Cântec fermecat al nopții,
Ce mă face și mai mult să te doresc,
N-ai vrea tu să-mi fii eternul
Ce arde-n inima mea mereu?
Freamătul Inimii
Te-am căutat prin zile gri,
Un vis pierdut, o cale-nchisă,
Cu fiecare pas, cad între două lumi,
Iar sufletul meu, spre tine se înclină.
Nu-mi frânge inima, nu-mi frânge dorul,
Deși distanța arde tot ce-am fost,
Te văd în stele, te simt în vânt,
Dar tu ești o iluzie, un foc al unui vis.
Simt cum îngheață dorințele-n mine,
Cum tăcerea ta, mă sfâșie într-o clipă,
Dar totuși sper, în noaptea asta rece,
Ca inima mea din nou să-mi ardă.
Adevărul în spini
Caut între spini, cuvinte înțelepte,
Ca să mă pot lega spiritual de pământ,
Dar am găsit doar vorbe învrăjbite,
Reușind totodată, să mă dezleg de jurământ.
E târziu… trebuie să-mi iau rămas bun,
Pleacă pașii mei spre alte lumini,
Trebuie să înțelegi un lucru, fiindcă….
Din locul unde plec nu mă mai întorc, oricât suspini.
Sa te mai astept?
Ce dacă acum răsare soarele,
Dacă e atâta beznă între noi,
Căci căldura se poate duce
Și cu strălucirea înapoi...
În inimile noastre, furtuna bate a dor nebun,
În nopți de gheață și de frig,
În zadar căutăm un cuvânt cald și blând,
În zadar așteptăm să ne mai întâlnim…